ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.03.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1342/2013

HOTĂRÂRE
28.03.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1342/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința comercială nr. 19610 din 27

octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în

Dosarul nr. 25404/3/2010, acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, pârâta

fiind obligată la plata sumei de 69.056,69 RON, reprezentând rest de plată a

lucrărilor, în baza contractului din 15 decembrie 2008; cererea de penalități a

fost anulată ca netimbrată, iar pârâta a fost obligată la plata sumei de

4.997,13 RON, cheltuieli de judecată către reclamantă.

Prin cererea de

chemare în judecată reclamanta SC A.C. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC

C&C T.T. SRL, la plata sumei de 117.231,24 RON reprezentând rest de plată

conform contractului din 15 decembrie 2008 încheiat între părți, în baza

procesului-verbal de recepție finală și a facturii acceptate de pârâtă prin

semnătură și ștampilă, precum și la plata penalităților de 0,5% din valoarea

facturii emise de reclamantă la 28 august 2009 și neachitate la timp de pârâtă,

pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 8 septembrie 2009.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel, în termenul legal prevăzut de art. 284 alin. (1) C.

proc. civ., pârâta SC C&C T.T. SRL. înregistrat pe rolul Curții de Apel

București, secția a V-a civilă.

Analizând sentința

atacată, în raport de probele administrate, susținerile părților și temeiul de

drept invocat, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin Decizia

civilă nr. 212 din 25 aprilie 2012 a respins apelul ca nefondat,

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC C&C T.T. SRL, prin care a solicitat

admiterea recursului, fără a indica motivele de nelegalitate în susținerea

recursului, conform dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

Ca o chestiune

prealabilă, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat

la art. 11 și 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în

examinare aspectul netimbrării recursului, având în vedere că acesta primează

înaintea oricăror altor cereri și excepții, formulate în fața instanțelor de

judecată și a reținut:

Art. 1 din Legea nr.

146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile

și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare

de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele

fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în

mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act

normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea

părții se anulează ca netimbrată.

Față de dispozițiile

legale evocate, se constată că cererea de recurs formulată de pârâta SC C&C

T.T. SRL nu a fost însoțită de dovada achitării taxei judiciare de timbru,

recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 28 martie 2013

cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în sumă de 1.496 RON și

timbrul judiciar în valoare de 5 RON.

În ceea ce privește

cererea formulată de către recurentă, și transmisă la dosarul cauzei după

închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei, prin care s-a invocat

aplicabilitatea dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 urmare a

deschiderii procedurii de insolvență asupra societății pârâte, Înalta Curte

constată următoarele:

Prin încheierea din

data de 8 august 2012, pronunțată în Dosarul nr. 28373/3/2012, Tribunalul

București, secția a VII-a civilă, a admis cererea debitorului SC C&C T.T.

SRL, iar în temeiul art. 107 raportat la art. 32 din Legea nr. 85/2006 a dispus

intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitorului.

Dispozițiile art. 77

din Legea nr. 85/2006 invocate de către recurentă, dispun în sensul că

"Toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator

în aplicarea dispozițiilor prezentei legi, inclusiv pentru recuperarea

creanțelor, sunt scutite de taxe de timbru".

Analizând aspectele

invocate de către recurentă, se observă că deschiderea procedurii de faliment a

avut loc la data de 8 august 2012, iar declararea recursului de față, a avut

loc la data de 13 iulie 2012.

În consecință, având

în vedere că la data promovării cererii de recurs de față, recurenta nu se află

în situația de excepție prevăzută de Legea nr. 85/2006, care să determine

scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, în mod corect, instanța a

stabilit în sarcina recurentei obligația de a timbra cererea de recurs.

Citația pentru primul

termen de judecată a fost primită de către recurentă data de 6 noiembrie 2012,

care avea posibilitatea de a uza de calea de atac a reexaminării taxei

judiciare de timbru, potrivit art. 18 din Legea nr. 146/1997 sau de a învedera

instanței intrarea societății în insolvență.

Aducerea la

cunoștința instanței a acestei împrejurări, ulterior închiderii dezbaterilor

asupra fondului cauzei, nu este de natură a înlătura obligația de a timbra

cererea de recurs având în vedere că la data promovării cererii recurenta

pârâtă nu se afla în procedura simplificată a insolvenței.

În raport de

împrejurarea ca pârâta SC C&C T.T. SRL, în calitate de recurent, nu s-a

conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă pentru

termenul de judecată din data de 28 martie 2013, când procedura de citare a

fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor

art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv

art. 35 alin. (1) și alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii,

precum și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu

modificările ulterioare și să dispună anularea cererii de recurs ca netimbrată.

Anulează ca netimbrat

recursul declarat de pârâta SC C&C T.T. SRL împotriva Deciziei civile nr.

212 din 25 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2013.

Procesat de GGC - AS

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-11-13
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4481/2012
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 16 iunie 2010, reclamanta SC C.H. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA solicitând obligarea pârâtei la plata sume
ÎCCJ 2012-11-08
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4441/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială reclamanta SC I.G.D.P.C. SRL, a chemat în judecată pe pârât
ÎCCJ 2013-10-30
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3646/2013
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 17 septembrie 2010 pe rolul Tribunalului București, reclamanta SC C.F. SRL a chemat în judecată pe pârât
ÎCCJ 2011-11-08
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2152/2013
Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 27 mai 2011, sub nr. 44497/3/2011, reclamanta SC
ÎCCJ 2013-11-27
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4202/2013
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 1 iunie 2011 pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, reclamanta SC Z.G. SRL a chemat
Sursă