ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2152/2013

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 27 mai 2011, sub nr. 44497/3/2011, reclamanta SC C.H.

SRL a chemat în judecată pârâta SC A. SA solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 251.900 RON compusă din: 1. - contravaloarea facturilor de la nr. a la nr. d în sumă de 125.804,55 RON întocmite în temeiul contractului din 23 decembrie 2009 conform situației facturilor neachitate; 2. - contravaloarea garanției de 5% reținută din facturile a, b, c și d în sumă de 5.516,93 RON și care trebuia restituită în termen de 21 zile de la data terminării lucrărilor conform garanției reținute din facturile nr. a, b, c și d; 3. - diferența valorică la contractul din 23 decembrie 2009 reziliat unilateral de către SC A. SA pe perioada 18 februarie 2010 până la 31 martie 2010 în sumă de 120.578,54 RON.

De asemenea, reclamanta a solicitat plata dobânzii legale aferente sumei neachitate de 251.900 RON, calculată începând cu data scadentă a plății fiecărei facturi conform situației "calculul zilelor de întârziere a plății facturilor și sumelor datorate", precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin Sentința civilă nr. 20852 pronunțată în ședința publică din data de 8 noiembrie 2011, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a respins cererea ca neîntemeiată, obligând reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, că între părți s-a încheiat contractul din 23 decembrie 2009, reclamanta în calitate de subantreprenor și pârâta în calitate de antreprenor general pentru execuția lucrărilor de finisare pentru sediul principal și pentru clădirea administrativă, conform căruia reclamanta s-a obligat să execute lucrările ce urmau să fie comandate de pârâtă și să mențină pe șantier un număr de 15 muncitori calificați. În ce privește sumele solicitate de reclamantă, tribunalul a reținut că nu sunt întemeiate raportate la situațiile de lucrări bilunare și că documentele care au stat la baza emiterii facturilor întocmite de creditoare, nu au fost semnate niciodată de un reprezentant autorizat al pârâtei, situație în care nu sunt opozabile părții adverse.

Referitor la garanția de bună execuție stabilită de părți prin contract, instanța de fond a apreciat că nu i se cuvin reclamantei, întrucât nu a realizat obligațiile înserate în art. 8 din contractul părților. Daunele interese au fost înlăturate ca nefondate, întrucât contractul nu a fost reziliat abuziv de către pârâtă. Împotriva sentinței tribunalului, reclamanta a declarat apel criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia civilă nr. 218 din 2 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul reclamantei. S-a apreciat că atâta timp cât situațiile de lucrări nu au fost recunoscute/semnate de șeful de șantier al antreprenorului general, este evident că nu avea niciun temei pentru emiterea unor obiecțiuni, iar garanția de bună execuție nu putea fi obligată pârâta, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute în art. 8 din contractul părților.

Cu privire la daunele interese pentru încetarea unilaterală a contractului, instanța de apel a reținut că pârâta nu a redus lucrările menționate în ofertă, ci nu a mai comandat lucrări reclamantei, fapt ce nu o obligă să comunice o notificare de încetare a lucrărilor. Așa fiind, instanța de apel a confirmat constatările primei instanțe cu referire la faptul că oprirea comenzilor nu are caracter abuziv. Împotriva deciziei pronunțate în apel, reclamanta a declarat recurs prin care arată că și-a dovedit temeinicia pretențiilor formulate, astfel că cele 4 facturi au fost semnate, ștampilate și fără obiecțiuni de către partea adversă și că a respectat clauzele contractului încheiat cu pârâta. În continuare, recurenta mai arată că există înscrisuri care dovedesc reducerea obiectului contractului până la o valoare maximă de 25.685 euro, iar notificarea privind reducerea valorii contractului a fost de fapt o reală reziliere.

Referitor la garanția de bună execuție recurenta susține că ar fi fost clarificată prin intermediul interogatoriului. În consecință, recurenta susține că instanțele anterioare au interpretat greșit probele administrate în cauză, în special în privința înscrisurilor pe care le-a depus în apărare, Înalta Curte, din oficiu, la acest termen a invocat nulitatea cererii de recurs în raport de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și a rămas în pronunțare pe această excepție.

Înalta Curte examinând cererea de recurs constată recurenta invocă aspecte de netemeinicie cu privire la modul de derulare a contractului încheiat de părți, la faptul că au fost semnate situațiile pentru încasarea plăților din cele 4 facturi și instanțele anterioare au interpretat probele administrate în cauză, împrejurări care tind spre o reapreciere a probelor administrate în cauză și o restabilire a situației de fapt deja stabilită și care nu pot forma obiectul controlului judiciar în recurs. Afirmațiile recurentei privind garanția de bună execuție și înscrisurile menționate în cererea de recurs, de asemenea, sunt aspecte de netemeinicie, care nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ. Prin urmare, așa cum se poate observa, în recursul declarat în prezenta cauză, nu conține în sensul motivelor de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. - deși recurenta le-a indicat formal așa cum s-a arătat mai sus - în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs. În atare condiții, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. În consecință, Înalta Curte urmează să aplice sancțiunea nulității cererii de recurs, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs declarată de reclamanta SC C.H. SRL Alexandria împotriva Deciziei civile nr. 218 din 2 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2013. Procesat de GGC - AS