ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2150/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2150/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 2 aprilie 2009 sub

nr. 13267/3/2009, reclamanta SC K.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC B.R.

SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată:

- la plata sumei de

1.564.035,72 RON contravaloarea facturii fiscale reprezentând costul lucrărilor

executate în temeiul contractului de lucrări încheiat în data de 26 august 2008

și a acordului de asociere în vederea participării la procedura de atribuire a

contractului de achiziție publică;

- suma de 43.060,82

RON dobânda legală asupra sumei de 1.564.035,72 RON calculată de la datele

succesive ale încasării plăților efectuate de către autoritatea contractantă

către SC B.R. SRL în contractul de lucrări încheiat în data de 26 august 2008

și până la data introducerii cererii de chemare în judecată;

- cu cheltuieli de

judecată aferente.

Reclamanta și-a

precizat suma pretinsă cu titlu de dobândă, solicitând obligarea pârâtei la

plata sumei de 32.448 RON reprezentând dobânda legală calculată asupra sumei de

1.564.035,72 RON de la data de 10 noiembrie 2008 și până la data înregistrării

cererii de chemare în judecată, precum și în continuare până la data plății

efective a întregii sume datorate.

Prin Sentința comercială

nr. 12054/2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în

Dosarul nr. 13267/3/2009, irevocabilă prin Decizia nr. 604R/2010 pronunțată de

Curtea de Apel București a fost admisă cererea reclamantei în contradictoriu cu

pârâta, fiind obligată aceasta din urmă să plătească reclamantei suma de

1.013.311,28 RON reprezentând 33% din plățile efectuate de Direcția Regională

de Drumuri și Poduri Cluj pentru contractul din 26 august 2008.

Prin Sentința

comercială nr. 3339 din 23 martie 2011 pronunțată de Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 13627/3/2009 s-a admis în parte

cererea de chemare în judecată precizată, formulată de reclamanta SC K.C. SRL

în contradictoriu cu pârâta SC B.R. SRL, a fost obligată pârâta să plătească

reclamantei dobânda legală calculată la suma de 1.013.311,28 RON, începând cu

datele menționate ca fiind cele la care pârâta a încasat sumele și până la data

achitării efective, 10 august 2010; a fost respins capătul de cerere privind

obligarea pârâtei la plata sumei de 550.724,44 RON, reprezentând restul

pretențiilor solicitate după pronunțarea Sentinței comerciale nr. 12054/2009,

pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr.

13267/3/2009, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 604R/2010 pronunțată de

Curtea de Apel București prin care s-a respins recursul ca neîntemeiat și a

fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 79.853,92 RON cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut în esență că prin acordul de

asociere în vederea participării la procedura de atribuire a contractului de

achiziție publică, încheiat în data de 14 august 2008, SC K.C. SRL, SC B.R. SRL

și SC V. SRL s-au asociat pentru a realiza în comun contractul de achiziție

publică "Straturi bituminoase foarte subțiri executate la rece pe

drumurile naționale situate pe raza DRDP Cluj - SDN Cluj și SND Oradea

"Pachet I - DN I km 535 + 000 - 548 + 000", contribuția fiecărei

părți la realizarea sarcinilor fiind 34% pentru SC B.R. SRL, 33% pentru SC K.C.

SRL și de 33% SC V. SRL, liderul asocierii fiind desemnată pârâta SC B.R. SRL.

Potrivit acestui

acord modul de împărțire a rezultatelor lichidării urmează să se facă conform

procentului de participare a fiecărei părți până la data încetării asociației.

În data de 26 august

2008 s-a încheiat contractul de lucrări nr. x și contractul de lucrări nr. y

între C.N.A.D.N.R. SA București - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj

în calitate de autoritate contractantă, și Asocierea SC B.R. SRL - SC K.C. SRL

- SC V. SRL, în calitate de executant al lucrărilor contractate.

Obiectul contractului

din 26 august 2008 l-a reprezentat executarea lucrărilor "straturi

bituminoase foarte subțiri executate la rece pe raza SDN Cluj, DN I între km

535 + 000 - 548 + 000 Pachet I" iar obiectul contractului din 26 august

2008 l-a reprezentat executarea lucrărilor reprezentând "straturi

bituminoase foarte subțiri executate la rece pe raza SDN Cluj, DN I km 548 +

000 - 560 + 950 - Pachet II".

Conform

procesului-verbal întocmit la încheierea lucrărilor de "Straturi

bituminoase foarte subțiri executate la rece pentru SDN Cluj Pachet II - DN I

km 548 + 000 - 560 + 950" în data de 3 noiembrie 2008 semnat și ștampilat

de către SC B.R. SRL și de către autoritatea contractantă întreaga lucrare a

fost executată în conformitate cu prevederile contractului din 26 august 2008,

acesta cuprinzând și mențiunea conform căreia s-a constatat la km 558 + 100 -

km 558 + 188 ambele benzi sunt în lucru datorită alunecării de teren, suprafață

care a fost exclusă din situațiile de lucrări.

Potrivit

procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor s-a încheiat la data de

19 noiembrie 2008.

Conform înscrisului

aflat la dosar denumit "document constatator cu informații referitoare la

îndeplinirea obligațiilor contractuale" din 2 decembrie 2008 întocmit de

către autoritatea contractantă, în urma finalizării și recepției lucrărilor

angajate prin contractul nr. y, constructorul a respectat în executarea lor

documentația tehnica de execuție, calitatea fiind foarte bună.

S-a reținut de

tribunalul că din probele administrate de către societatea reclamantă nu a

rezultat că suprafața de lucrări, astfel cum a fost individualizată prin

procesul-verbal de predare-primire amplasament încheiat în data de 22

septembrie 2008, reprezintă mai mult decât procentul de participare de 33%

astfel cum a fost stabilit de către părți prin contractul de asociere. Astfel,

conform mențiunilor procesului-verbal de predare-primire amplasament încheiat

în data de 22 septembrie 2008 între Direcția Regională de Drumuri și Poduri

Cluj și reclamanta din prezenta cauză rezultă s-a predat/primit amplasamentul

la lucrările de întreținere straturi bituminoase foarte subțiri executate la

rece pe DN 1 km 548 + 000 - 554 + 500.

Însă, în lipsa unui

act adițional din care să rezulte în mod cert acordul părților de a executa

suprafețe care exced pentru SC K.C. SRL procentul de 33%, procent stabilit prin

acordul de asociere instanța nu a reținut susținerile reclamantei, potrivit

cărora este îndreptățită la plata întregii sume.

Tribunalul a

apreciat, astfel că este neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea

pârâtei la plata sumei de 550.724,44 RON, reprezentând restul pretențiilor

solicitate după pronunțarea Sentinței comerciale nr. 12054/2009 pronunțată de

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 13267/3/2009,

irevocabilă prin Decizia nr. 604R/2010 pronunțată de Curtea de Apel București,

astfel că a fost respins.

În ceea ce privește

cererea prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de

43.060,82 RON, reprezentând dobânda legală asupra sumei de 1.564.035,72 RON

calculată de la datele succesive ale încasării plăților efectuate de către

autoritatea contractantă către SC B.R. SRL în contractul de lucrări nr. y

încheiat în data de 26 august 2008 și până la data introducerii cererii de

chemare în judecată instanța a reținut că, după cum a rezultat din ordinul de

plată din 10 august 2010, pârâta a plătit suma de 1.013.311,28 RON, care

reprezintă suma la care a fost obligată prin Sentința comercială nr.

12054/2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în

Dosarul nr. 13267/3/2009, rămasă irevocabilă.

Cu privire la

solicitarea sumei de 43.060,82 RON cu titlu de dobândă legală, prima instanță a

reținut că pârâta datorează dobânda legală de la data introducerii cererii de

chemare în judecată și până la data plății efective a sumei datorate, care a

fost 10 august 2010.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta SC K.C. SRL.

Apelanta a susținut,

în esență, că prima instanță a reținut o situație de fapt incompletă, iar

judecătorul fondului trebuia să aibă în vedere cele două Acorduri menționate

care stabileau condițiile de administrare și conducere a asociației B.R. SRL -

K.C. SRL - V. SRL și modalitatea de împărțire a rezultatelor activității

economice pentru cele două Pachete de lucrări contractate (contract nr. x -

Pachet 1, contract nr. y - Pachet 2), apelantei revenindu-i procentul de 33%

pentru Pachetul 1 și același procent de 33% pentru Pachetul 2 (867.448,38 RON

pentru Pachetul 1 și 864.112,04 RON pentru Pachetul 2).

Astfel, pentru

Pachetul 1 lucrările au fost executate de către SC B.R. SRL și de către SC V.

SRL, iar pe Pachetul nr. 2 lucrările au fost executate de SC K.C. SRL și de SC

G.I. SRL însăși pârâta s-a străduit să probeze că un terț față de asociere, SC

G.I. SRL, a executat unele lucrări, în calitate de subcontractant.

Prin urmare, prima

instanță a ignorat realitatea executării conforme și integrale a tuturor

lucrărilor cuprinse în contractul nr. x și în contractul nr. y, situație ce a

condus practic starea de fapt la limita celor 33% raportată doar la obiectul

contractului nr. y; cele două acorduri de asociere reprezintă în realitate procentul

de 100% ce trebuia împărțit între asociați potrivit limitelor, maximul

cantităților de lucrări ce puteau fi executate de către apelantă potrivit celor

două acorduri de 33% din tot nu a fost încălcat și/sau depășit.

În concret, SC K.C.

SRL a executat un procent de 30% din tot (valoarea cumulată a lucrărilor din

cele două acorduri de asociere este de 5.247.152,8 RON - 100%), lucrările

fizice executate materializându-se doar în cadrul obiectului contractului nr.

y.

Suma solicitată prin

acțiunea introductivă de 1.564.035,72 RON, inclusă în factură, a reprezentat

teoretic un procent de aproximativ 30% din totalul lucrărilor (contract nr. x

și contract nr. y).

A mai arătat apelanta

că tribunalul nu a analizat probele administrate în cauză, și că nu există o motivare

a instanței referitoare la înlăturarea/reținerea/analiza procesului-verbal de

recepție parțială din 5 februarie 2009, ce consemnează expres că apelanta a

executat în perioada 25 septembrie 2008 - 22 octombrie 2009 lucrarea

"Straturi bituminoase foarte subțiri executate la rece pe SDN Cluj"

DN 1 poziția kilometrică 548 + 000 -554 + 500, în suprafață totală de 48.230 m

2

lucrările fiind executate cantitativ și calitativ.

Din audierea

nemijlocită a martorului A.N., șef de șantier Pachet II (km 535 + 000 - km 545

+ 000), contract din 26 august 2008, a rezultat foarte clar că, în realitate,

au lucrat 4 societăți - B.R. SRL, K.C. SRL, V. SRL, G.I. SRL, iar faptic SC

K.C. SRL a avut de executat și a și executat 50% din lotul II, conform

înțelegerii (nescrise) dintre părți.

Necunoașterea de

către martorul intimatei a unor aspecte legate de înțelegerile scrise sau

verbale intervenite între părți nu poate avea semnificația inexistenței acestor

înțelegeri.

Prima instanță a

făcut o aplicare greșită a legii la starea de fapt reținută. Judecătorul

fondului a încălcat principiul libertății probelor în materie comercială,

principiu consacrat de dispozițiile art. 46 din C. com. Totodată a făcut o

greșită aplicare a legii părților, încălcând astfel dispozițiile exprese ale

art. 969 C. civ.

Este de necontestat

faptul că obiectul acțiunii nu l-a reprezentat desocotirea dintre asociați în

privința tuturor veniturilor și cheltuielilor asocierii, pentru a se stabili

beneficiile și pierderile ce urmau a se împărți între cei trei asociați,

conform procentelor consemnate în acordurile de asociere, sens în care nu s-a

stabilit cine anume a realizat totuși lucrările a căror plată se solicită și a

căror realitate nu a fost contestată - lucrările există și au fost executate

conform (cantitativ și calitativ), ele putând fi executate fie direct de către

un asociat, fie de către subcontractanți.

Prima instanță nu a

înțeles implicația procentului de participare la asociere al SC K.C. SRL

prevăzut atât în contractul nr. y, cât și în acordul de asociere corespunzător,

pe cale de consecință a interpretat în mod greșit prevederile contractului nr.

y.

Reprezentantul legal

al SC B.R. SRL a recunoscut că datorează o parte din contravaloarea lucrărilor

executate (recunoașteri incluse, de altfel, și în întâmpinarea depusă de pârâtă

în fața instanței de fond), limita fiind - în teza pârâtei - procentul de 33%

convenit în contractul de asociere din 14 august 2008 corespunzător

contractului de lucrări din 28 august 2008.

În drept art. 282 și

urm., C. proc. civ., art. 969, C. civ., art. 46, C. com.

Intimata SC B.R. SRL

a formulat întâmpinare, prin care, răspunzând punctual criticilor invocate, a

solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Prin Decizia civilă

nr. 69 din 15 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

V-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul reclamantei și a fost obligată

aceasta către intimată la plata sumei de 12.400 RON cheltuieli de judecată,

reprezentând onorariu de avocat.

În data de 14 august

2008 SC B.R. SRL, SC K.C. SRL și SC V. SRL au încheiat două acorduri de

asociere în vederea participării la procedura de atribuire a două contracte de

achiziție publică, potrivit dispozițiilor cărora cele trei societăți comerciale

urmau să realizeze în comun lucrările contractate și să împartă beneficiile

rezultate în urma acestor activități.

În data de 26 august

2008 s-a încheiat contractul de lucrări nr. x și contractul de lucrări nr. y

între C.N.A.D.N.R. SA București - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj

în calitate de autoritate contractantă, și Asocierea SC B.R. SRL - SC K.C. SRL

- SC V. SRL, în calitate de executant al lucrărilor contractate.

S-a reținut că

obiectul contractului din 26 august 2008 îl reprezintă executarea lucrărilor

"straturi bituminoase foarte subțiri executate la rece pe raza SDN Cluj,

DN I între km 535 + 000 - 548 + 000 Pachet I" iar prin al doilea contract

din 26 august 2008, asocierea menționată și-a asumat obligația de a executa

lucrările reprezentând "straturi bituminoase foarte subțiri executate la

rece pe raza SDN Cluj, DN I km 548 + 000 - 560 + 950 - Pachet II."

Ulterior atribuirii

celor două contracte, cele trei societăți asociate au convenit asupra

modalității concrete de executare a contractelor în sensul că au decis ca

fiecare să execute o anumită porțiune de lucrări din suprafața care face

obiectul celor două contracte atribuite asocierii. Astfel, SC K.C. SRL, în

calitate de asociat, a executat o parte din lucrările asumate, respectiv

porțiunea de lucrări DN I km 548 + 000 - 554 + 500, în perioada 25 septembrie

2008 - 22 octombrie 2008.

S-a înlăturat

susținerea apelantei că prima instanță a stabilit o situație incompletă de

fapt, întrucât s-a avut în vedere existența celor două contracte, referindu-se

în mod expres la contractul nr. y așa cum rezultă din considerentele sentinței

atacate.

Împrejurarea că nu

s-a reținut procentul de 100% din lucrări, care, de altfel este contradictoriu

și neinteligibil argumentat (susținând apelanta că a executat un procent de 30

% din valoarea cumulată a lucrărilor din cele două acorduri de asociere, care

reprezintă 100%) nu echivalează cu faptul că nu s-ar fi avut în vedere fiecare

din cele două contracte de lucrări.

Instanța de apel a

apreciat ca fiind surprinzătoare susținerea apelantei privind depoziția

martorului A.N., șef de Șantier Pachet II, cu privire la necunoașterea unor

aspecte privind înțelegerile scrise sau verbale intervenite între părți.

Martorii au fost propuși tocmai pentru a dovedi aceste înțelegeri (care nu se

puteau proba prin înscrisuri), altfel, care mai era rostul administrării

acestei dovezi?! Or, dacă ei declară că nu au cunoștință despre anumite

înțelegeri (care, nu au putut fi coroborate cu alte mijloace de probă), evident

că respectivele "înțelegeri" nu au existat. Lucrări de o asemenea

anvergură nu pot fi probate doar prin depoziții de martori.

În ceea ce privește

afirmația că instanța pe fond nu a stabilit cine anume a realizat lucrările a

căror plată este solicitată de reclamantă, instanța de apel a constatat că nici

nu trebuia să stabilească acest aspect, câtă vreme s-a concluzionat, pe baza

probelor administrate, că ele nu au fost realizate de SC K.C. SRL; nu acesta

era obiectul cauzei (stabilirea autorului lucrărilor a căror contravaloare este

pretinsă de reclamantă), iar potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

judecătorii, în toate cazurile, hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse

judecății.

În temeiul

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. apelanta a fost obligată la plata

cheltuielilor de judecată, în cuantum de 12.400 RON - reprezentând onorariu de

avocat, către intimată.

Împotriva deciziei

pronunțată în apel, reclamanta a declarat recurs solicitând admiterea

recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii și apelului

declarat împotriva sentinței tribunalului, iar pe fond obligarea părții adverse

la plata sumei de 550.724,44 RON contravaloare lucrări executate, la plata

dobânzii legale aferente, cu cheltuieli de judecată în cuantumul indicat în

cererea de recurs, reprezentând diferența cheltuielilor de judecată în fond,

apel și recurs.

Recursul a fost

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Prin motivul de

nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta

susține că motivarea deciziei atacate este contradictorie cu privire la

executarea a unei părți de către reclamantă - în calitate de asociat - din

lucrările asumate, respectiv porțiunea de lucrări DN 1 Km 548 + 000 - 554 + 500

în perioada 25 septembrie 2008 -22 octombrie 2008, fără însă a concluziona că

suprafața efectiv executată de reclamantă trebuia plătită potrivit contractului

dintre părți. În opinia sa, instanța de apel, trebuia să rețină procentul de

100% din lucrări, nu cum în mod contradictoriu a apreciat că a executat doar

30% din valoarea cumulată a lucrărilor din cele două acorduri de asociere care

reprezintă 100%. Astfel, instanța de apel trebuia să ceară lămuriri

suplimentare referitor la lucrările executate de reclamantă, deși a prezentat

un calcul matematic, în procente a lucrărilor executate.

Deși instanța de apel

a reținut că a executat porțiunea DN 1 km 548 + 000 - 554 + 500 - ceea ce

reprezintă 6,5 km din Pachetul II - în considerentele deciziei atacate a

constatat că nu a probat executarea lucrărilor, constatare greșită întrucât a

făcut dovada executării lucrărilor asumate, situație în care este îndreptățită

la contravaloarea lucrărilor aferente.

Prin motivul de

nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta

susține că instanța de apel a schimbat înțelesul lămurit și vădit îndoielnic al

actului juridic dedus judecății atunci când nu a examinat critica recurentei

referitoare la prevederile contractului nr. y și ale acordului de asociere

aferent. În susținerea acestui motiv de recurs, recurenta arată că nu este

vorba de desocotirea dintre asociați în privința veniturilor și cheltuielilor

asocierii, pentru a se stabili beneficiile și pierderile ce trebuiau împărțite

între cei trei asociați conform procentelor consemnate în acordurile de

asociere, astfel încât nu este incidență limita procentului de 33% din Pachetul

II.

Recurenta mai susține

că instanța de apel nu trebuia să stabilească că o altă societate sau chiar

intimata ar fi executat lucrările de straturi bituminoase foarte subțiri

executate la rece în locul societății reclamante, ci trebuia să aibă în vedere

recunoașterea executării lucrărilor în integralitatea lor și acordul de plată

în limitele procentului de 33%; față de aceste susțineri, recurenta menționează

că toate lucrările au fost executate, realitatea executării lucrărilor nu mai

trebuie pusă sub semnul întrebării.

În ce privește cel

de-al treilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recurenta, după prezentarea lucrărilor executate în procente

conform Pachetelor I și II precum și indicarea sumelor aferente lucrărilor

executate - fără a mai fi menționate expres -, susține că instanța de apel a

aplicat greșit legea părților, respectiv art. 969 C. civ., a ignorat

prevederile referitoare la plata lucrărilor executate în temeiul contractului

și a acordului de asociere dintre părți; procedând în acest fel, instanța de

apel a dat o hotărâre nelegală.

Recurenta mai susține

că instanța de apel nu a reținut puterea de lucru judecat a Sentinței

comerciale nr. 12054/2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, în Dosarul nr. 13267/3/2009, irevocabilă prin Decizia nr. 604R/2010

pronunțată de Curtea de Apel București prin care s-a statuat că lucrările au

fost executate de reclamantă, în prezenta cauză doar plata lucrărilor a fost

limitată în cadrul recunoașterii făcute de reprezentantul legal al părții

adverse la procentul de 33%, nu și cantitățile de lucrări efectiv executate de

societatea reclamantă.

Recursul este

nefondat conform considerentelor ce se vor expune în continuare:

Referitor la

criticile circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt fondate, întrucât, după cum se

poate observa, recurenta tinde la reaprecierea situației de fapt deja

stabilită, respectiv instanța de apel a apreciat în mod corect că reclamanta

și-a executat o parte din lucrările asumate, respectiv porțiunea de lucrări DN

I km 548 + 000 - 554 + 500, în perioada 25 septembrie 2008 - 22 octombrie 2008,

precum și executarea lucrărilor într-un procent de numai 30%. Faptul că nu s-a

reținut un procent de 100% din executarea lucrărilor este, de fapt, o

nemulțumire a recurentei, deoarece din examinarea considerentelor deciziei

atacate, rezultă fără echivoc, că instanța de apel a apreciat în raport de

obiectul cauzei dedus judecății. Prin urmare, susținerile recurentei

referitoare la pretinsele contradicții hotărârii atacate vor fi înlăturate ca

nefondate.

În ceea ce privește

motivul de nelegalitate întemeiat pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ., de

asemenea, Înalta Curte urmează să îl respingă ca nefondat, întrucât instanța de

apel a analizat și interpretat corect prevederile actelor juridice deduse

judecății.

Împrejurarea că

instanța de apel a înlăturat susținerile reclamantei privind existența unei

pretinse înțelegeri nu pot conduce la concluzia că actele juridice ar fi fost

eronat interpretate. Instanța de apel nu a reținut că procentul de 100% din

lucrările executate, care trebuie împărțit în părți este compus din două

contracte, tocmai în lipsa dovezilor, ceea ce îi incumba însăși recurentei; așa

fiind, în mod corect instanța de apel a dat eficiență acordului scris și

necontestat încheiat de părțile din litigiu, potrivit căruia fiecare

angajându-se să execute câte o porțiune din fiecare contract de lucrări în

parte.

Înalta Curte urmează

să respingă și celelalte critici formulată de recurentă vizând motivul de

nelegalitate invocat, conform considerentelor anterior expuse.

Nici cel de-al

treilea motiv de recurs nu este fondat, recurenta în motivarea acestuia impută

instanței de apel că acordul de asociere și contractul au fost analizate cu

aplicarea greșită a legii părților, consfințit de art. 969 C. civ., însă, din

analizarea considerentelor deciziei atacate, se constată că recurenta nu

argumentează în ce fel a fost aplicat greșit art. 969 C. civ. din perspectiva

actelor juridice evocate. Singura motivare a acestui motiv de recurs se rezumă

la omisiunea instanței de apel de a concluziona cu privire la pretențiile

solicitate de recurentă. De altfel, din examinarea criticilor subsumate

motivului de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., acestea reprezintă aspecte de netemeinicie cu privire la situația

lucrărilor executate raportat la cele executate de partea adversă, precum și

valoarea Pachetelor I și II în procente.

Prin urmare, Înalta

Curte urmează să înlăture toate criticile recurentei vizând eronata aplicare a

contractului, întrucât instanța de apel a făcut o corectă aplicare a

prevederilor contractuale și a acordului părților, iar susținerile recurentei

tind spre o reapreciere a probelor administrate în cauză, ceea ce în recurs nu

poate forma obiectul controlului judiciar, decât din perspectiva motivelor de

nelegalitate prevăzute expres și strict în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Referitor la critica

recurentei că instanța de apel nu a reținut puterea de lucru judecat a

Sentinței comerciale nr. 12054/2009 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, în Dosarul nr. 13267/3/2009, irevocabilă prin Decizia nr.

604R/2010 pronunțată de Curtea de Apel București, Înalta Curte urmează să o

respingă ca nefondată, deoarece hotărârea rămasă irevocabilă vizează numai

executarea parțială recunoscută cu bună-credință de partea adversă - conform

susținerilor din concluziile scrise aflate la dosar - iar în prezenta cauză s-a

solicitat restul pretențiilor, așa încât nu operează autoritatea de lucru

judecat.

În consecință, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca

nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC K.M.C. SRL Cluj-Napoca împotriva Deciziei

civile nr. 69 din 15 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 mai 2013.

Procesat de GGC - AS