ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2150/2013

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 2 aprilie 2009 sub nr. 13267/3/2009, reclamanta SC K.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC B.R. SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată: - la plata sumei de 1.564.035,72 RON contravaloarea facturii fiscale reprezentând costul lucrărilor executate în temeiul contractului de lucrări încheiat în data de 26 august 2008 și a acordului de asociere în vederea participării la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică; - suma de 43.060,82 RON dobânda legală asupra sumei de 1.564.035,72 RON calculată de la datele succesive ale încasării plăților efectuate de către autoritatea contractantă către SC B.R.

SRL în contractul de lucrări încheiat în data de 26 august 2008 și până la data introducerii cererii de chemare în judecată; - cu cheltuieli de judecată aferente. Reclamanta și-a precizat suma pretinsă cu titlu de dobândă, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 32.448 RON reprezentând dobânda legală calculată asupra sumei de 1.564.035,72 RON de la data de 10 noiembrie 2008 și până la data înregistrării cererii de chemare în judecată, precum și în continuare până la data plății efective a întregii sume datorate.

Prin Sentința comercială nr. 12054/2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 13267/3/2009, irevocabilă prin Decizia nr. 604R/2010 pronunțată de Curtea de Apel București a fost admisă cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâta, fiind obligată aceasta din urmă să plătească reclamantei suma de 1.013.311,28 RON reprezentând 33% din plățile efectuate de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj pentru contractul din 26 august 2008. Prin Sentința comercială nr. 3339 din 23 martie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 13627/3/2009 s-a admis în parte cererea de chemare în judecată precizată, formulată de reclamanta SC K.C.

SRL în contradictoriu cu pârâta SC B.R. SRL, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei dobânda legală calculată la suma de 1.013.311,28 RON, începând cu datele menționate ca fiind cele la care pârâta a încasat sumele și până la data achitării efective, 10 august 2010; a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 550.724,44 RON, reprezentând restul pretențiilor solicitate după pronunțarea Sentinței comerciale nr. 12054/2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 13267/3/2009, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 604R/2010 pronunțată de Curtea de Apel București prin care s-a respins recursul ca neîntemeiat și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 79.853,92 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că prin acordul de asociere în vederea participării la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică, încheiat în data de 14 august 2008, SC K.C. SRL, SC B.R. SRL și SC V. SRL s-au asociat pentru a realiza în comun contractul de achiziție publică "Straturi bituminoase foarte subțiri executate la rece pe drumurile naționale situate pe raza DRDP Cluj - SDN Cluj și SND Oradea "Pachet I - DN I km 535 + 000 - 548 + 000", contribuția fiecărei părți la realizarea sarcinilor fiind 34% pentru SC B.R. SRL, 33% pentru SC K.C. SRL și de 33% SC V. SRL, liderul asocierii fiind desemnată pârâta SC B.R. SRL. Potrivit acestui acord modul de împărțire a rezultatelor lichidării urmează să se facă conform procentului de participare a fiecărei părți până la data încetării asociației.

În data de 26 august 2008 s-a încheiat contractul de lucrări nr. x și contractul de lucrări nr. y între C.N.A.D.N.R. SA București - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj în calitate de autoritate contractantă, și Asocierea SC B.R. SRL - SC K.C. SRL - SC V. SRL, în calitate de executant al lucrărilor contractate. Obiectul contractului din 26 august 2008 l-a reprezentat executarea lucrărilor "straturi bituminoase foarte subțiri executate la rece pe raza SDN Cluj, DN I între km 535 + 000 - 548 + 000 Pachet I" iar obiectul contractului din 26 august 2008 l-a reprezentat executarea lucrărilor reprezentând "straturi bituminoase foarte subțiri executate la rece pe raza SDN Cluj, DN I km 548 + 000 - 560 + 950 - Pachet II". Conform procesului-verbal întocmit la încheierea lucrărilor de "Straturi bituminoase foarte subțiri executate la rece pentru SDN Cluj Pachet II - DN I km 548 + 000 - 560 + 950" în data de 3 noiembrie 2008 semnat și ștampilat de către SC B.R.

SRL și de către autoritatea contractantă întreaga lucrare a fost executată în conformitate cu prevederile contractului din 26 august 2008, acesta cuprinzând și mențiunea conform căreia s-a constatat la km 558 + 100 - km 558 + 188 ambele benzi sunt în lucru datorită alunecării de teren, suprafață care a fost exclusă din situațiile de lucrări. Potrivit procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor s-a încheiat la data de 19 noiembrie 2008. Conform înscrisului aflat la dosar denumit "document constatator cu informații referitoare la îndeplinirea obligațiilor contractuale" din 2 decembrie 2008 întocmit de către autoritatea contractantă, în urma finalizării și recepției lucrărilor angajate prin contractul nr. y, constructorul a respectat în executarea lor documentația tehnica de execuție, calitatea fiind foarte bună.

S-a reținut de tribunalul că din probele administrate de către societatea reclamantă nu a rezultat că suprafața de lucrări, astfel cum a fost individualizată prin procesul-verbal de predare-primire amplasament încheiat în data de 22 septembrie 2008, reprezintă mai mult decât procentul de participare de 33% astfel cum a fost stabilit de către părți prin contractul de asociere. Astfel, conform mențiunilor procesului-verbal de predare-primire amplasament încheiat în data de 22 septembrie 2008 între Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj și reclamanta din prezenta cauză rezultă s-a predat/primit amplasamentul la lucrările de întreținere straturi bituminoase foarte subțiri executate la rece pe DN 1 km 548 + 000 - 554 + 500. Însă, în lipsa unui act adițional din care să rezulte în mod cert acordul părților de a executa suprafețe care exced pentru SC K.C.

SRL procentul de 33%, procent stabilit prin acordul de asociere instanța nu a reținut susținerile reclamantei, potrivit cărora este îndreptățită la plata întregii sume. Tribunalul a apreciat, astfel că este neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 550.724,44 RON, reprezentând restul pretențiilor solicitate după pronunțarea Sentinței comerciale nr. 12054/2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 13267/3/2009, irevocabilă prin Decizia nr. 604R/2010 pronunțată de Curtea de Apel București, astfel că a fost respins. În ceea ce privește cererea prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 43.060,82 RON, reprezentând dobânda legală asupra sumei de 1.564.035,72 RON calculată de la datele succesive ale încasării plăților efectuate de către autoritatea contractantă către SC B.R.

SRL în contractul de lucrări nr. y încheiat în data de 26 august 2008 și până la data introducerii cererii de chemare în judecată instanța a reținut că, după cum a rezultat din ordinul de plată din 10 august 2010, pârâta a plătit suma de 1.013.311,28 RON, care reprezintă suma la care a fost obligată prin Sentința comercială nr. 12054/2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 13267/3/2009, rămasă irevocabilă. Cu privire la solicitarea sumei de 43.060,82 RON cu titlu de dobândă legală, prima instanță a reținut că pârâta datorează dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective a sumei datorate, care a fost 10 august 2010. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC K.C.

SRL. Apelanta a susținut, în esență, că prima instanță a reținut o situație de fapt incompletă, iar judecătorul fondului trebuia să aibă în vedere cele două Acorduri menționate care stabileau condițiile de administrare și conducere a asociației B.R. SRL - K.C. SRL - V. SRL și modalitatea de împărțire a rezultatelor activității economice pentru cele două Pachete de lucrări contractate (contract nr. x - Pachet 1, contract nr. y - Pachet 2), apelantei revenindu-i procentul de 33% pentru Pachetul 1 și același procent de 33% pentru Pachetul 2 (867.448,38 RON pentru Pachetul 1 și 864.112,04 RON pentru Pachetul 2). Astfel, pentru Pachetul 1 lucrările au fost executate de către SC B.R. SRL și de către SC V. SRL, iar pe Pachetul nr. 2 lucrările au fost executate de SC K.C.

SRL și de SC G.I. SRL însăși pârâta s-a străduit să probeze că un terț față de asociere, SC G.I. SRL, a executat unele lucrări, în calitate de subcontractant. Prin urmare, prima instanță a ignorat realitatea executării conforme și integrale a tuturor lucrărilor cuprinse în contractul nr. x și în contractul nr. y, situație ce a condus practic starea de fapt la limita celor 33% raportată doar la obiectul contractului nr. y; cele două acorduri de asociere reprezintă în realitate procentul de 100% ce trebuia împărțit între asociați potrivit limitelor, maximul cantităților de lucrări ce puteau fi executate de către apelantă potrivit celor două acorduri de 33% din tot nu a fost încălcat și/sau depășit.

În concret, SC K.C. SRL a executat un procent de 30% din tot (valoarea cumulată a lucrărilor din cele două acorduri de asociere este de 5.247.152,8 RON - 100%), lucrările fizice executate materializându-se doar în cadrul obiectului contractului nr. y. Suma solicitată prin acțiunea introductivă de 1.564.035,72 RON, inclusă în factură, a reprezentat teoretic un procent de aproximativ 30% din totalul lucrărilor (contract nr. x și contract nr. y). A mai arătat apelanta că tribunalul nu a analizat probele administrate în cauză, și că nu există o motivare a instanței referitoare la înlăturarea/reținerea/analiza procesului-verbal de recepție parțială din 5 februarie 2009, ce consemnează expres că apelanta a executat în perioada 25 septembrie 2008 - 22 octombrie 2009 lucrarea "Straturi bituminoase foarte subțiri executate la rece pe SDN Cluj" DN 1 poziția kilometrică 548 + 000 -554 + 500, în suprafață totală de 48.230 m 2 lucrările fiind executate cantitativ și calitativ.

Din audierea nemijlocită a martorului A.N., șef de șantier Pachet II (km 535 + 000 - km 545 + 000), contract din 26 august 2008, a rezultat foarte clar că, în realitate, au lucrat 4 societăți - B.R. SRL, K.C. SRL, V. SRL, G.I. SRL, iar faptic SC K.C. SRL a avut de executat și a și executat 50% din lotul II, conform înțelegerii (nescrise) dintre părți. Necunoașterea de către martorul intimatei a unor aspecte legate de înțelegerile scrise sau verbale intervenite între părți nu poate avea semnificația inexistenței acestor înțelegeri. Prima instanță a făcut o aplicare greșită a legii la starea de fapt reținută. Judecătorul fondului a încălcat principiul libertății probelor în materie comercială, principiu consacrat de dispozițiile art. 46 din C. com.

Totodată a făcut o greșită aplicare a legii părților, încălcând astfel dispozițiile exprese ale art. 969 C. civ. Este de necontestat faptul că obiectul acțiunii nu l-a reprezentat desocotirea dintre asociați în privința tuturor veniturilor și cheltuielilor asocierii, pentru a se stabili beneficiile și pierderile ce urmau a se împărți între cei trei asociați, conform procentelor consemnate în acordurile de asociere, sens în care nu s-a stabilit cine anume a realizat totuși lucrările a căror plată se solicită și a căror realitate nu a fost contestată - lucrările există și au fost executate conform (cantitativ și calitativ), ele putând fi executate fie direct de către un asociat, fie de către subcontractanți.

Prima instanță nu a înțeles implicația procentului de participare la asociere al SC K.C. SRL prevăzut atât în contractul nr. y, cât și în acordul de asociere corespunzător, pe cale de consecință a interpretat în mod greșit prevederile contractului nr. y. Reprezentantul legal al SC B.R. SRL a recunoscut că datorează o parte din contravaloarea lucrărilor executate (recunoașteri incluse, de altfel, și în întâmpinarea depusă de pârâtă în fața instanței de fond), limita fiind - în teza pârâtei - procentul de 33% convenit în contractul de asociere din 14 august 2008 corespunzător contractului de lucrări din 28 august 2008. În drept art. 282 și urm., C. proc. civ., art. 969, C. civ., art. 46, C. com.

Intimata SC B.R. SRL a formulat întâmpinare, prin care, răspunzând punctual criticilor invocate, a solicitat respingerea apelului ca nefondat. Prin Decizia civilă nr. 69 din 15 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul reclamantei și a fost obligată aceasta către intimată la plata sumei de 12.400 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat. În data de 14 august 2008 SC B.R. SRL, SC K.C. SRL și SC V. SRL au încheiat două acorduri de asociere în vederea participării la procedura de atribuire a două contracte de achiziție publică, potrivit dispozițiilor cărora cele trei societăți comerciale urmau să realizeze în comun lucrările contractate și să împartă beneficiile rezultate în urma acestor activități.

În data de 26 august 2008 s-a încheiat contractul de lucrări nr. x și contractul de lucrări nr. y între C.N.A.D.N.R. SA București - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj în calitate de autoritate contractantă, și Asocierea SC B.R. SRL - SC K.C. SRL - SC V. SRL, în calitate de executant al lucrărilor contractate.

S-a reținut că obiectul contractului din 26 august 2008 îl reprezintă executarea lucrărilor "straturi bituminoase foarte subțiri executate la rece pe raza SDN Cluj, DN I între km 535 + 000 - 548 + 000 Pachet I" iar prin al doilea contract din 26 august 2008, asocierea menționată și-a asumat obligația de a executa lucrările reprezentând "straturi bituminoase foarte subțiri executate la rece pe raza SDN Cluj, DN I km 548 + 000 - 560 + 950 - Pachet II." Ulterior atribuirii celor două contracte, cele trei societăți asociate au convenit asupra modalității concrete de executare a contractelor în sensul că au decis ca fiecare să execute o anumită porțiune de lucrări din suprafața care face obiectul celor două contracte atribuite asocierii.

Astfel, SC K.C. SRL, în calitate de asociat, a executat o parte din lucrările asumate, respectiv porțiunea de lucrări DN I km 548 + 000 - 554 + 500, în perioada 25 septembrie 2008 - 22 octombrie 2008. S-a înlăturat susținerea apelantei că prima instanță a stabilit o situație incompletă de fapt, întrucât s-a avut în vedere existența celor două contracte, referindu-se în mod expres la contractul nr. y așa cum rezultă din considerentele sentinței atacate. Împrejurarea că nu s-a reținut procentul de 100% din lucrări, care, de altfel este contradictoriu și neinteligibil argumentat (susținând apelanta că a executat un procent de 30 % din valoarea cumulată a lucrărilor din cele două acorduri de asociere, care reprezintă 100%) nu echivalează cu faptul că nu s-ar fi avut în vedere fiecare din cele două contracte de lucrări.

Instanța de apel a apreciat ca fiind surprinzătoare susținerea apelantei privind depoziția martorului A.N., șef de Șantier Pachet II, cu privire la necunoașterea unor aspecte privind înțelegerile scrise sau verbale intervenite între părți. Martorii au fost propuși tocmai pentru a dovedi aceste înțelegeri (care nu se puteau proba prin înscrisuri), altfel, care mai era rostul administrării acestei dovezi?! Or, dacă ei declară că nu au cunoștință despre anumite înțelegeri (care, nu au putut fi coroborate cu alte mijloace de probă), evident că respectivele "înțelegeri" nu au existat. Lucrări de o asemenea anvergură nu pot fi probate doar prin depoziții de martori.

În ceea ce privește afirmația că instanța pe fond nu a stabilit cine anume a realizat lucrările a căror plată este solicitată de reclamantă, instanța de apel a constatat că nici nu trebuia să stabilească acest aspect, câtă vreme s-a concluzionat, pe baza probelor administrate, că ele nu au fost realizate de SC K.C. SRL; nu acesta era obiectul cauzei (stabilirea autorului lucrărilor a căror contravaloare este pretinsă de reclamantă), iar potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ. judecătorii, în toate cazurile, hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. apelanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 12.400 RON - reprezentând onorariu de avocat, către intimată.

Împotriva deciziei pronunțată în apel, reclamanta a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii și apelului declarat împotriva sentinței tribunalului, iar pe fond obligarea părții adverse la plata sumei de 550.724,44 RON contravaloare lucrări executate, la plata dobânzii legale aferente, cu cheltuieli de judecată în cuantumul indicat în cererea de recurs, reprezentând diferența cheltuielilor de judecată în fond, apel și recurs. Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Prin motivul de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., recurenta susține că motivarea deciziei atacate este contradictorie cu privire la executarea a unei părți de către reclamantă - în calitate de asociat - din lucrările asumate, respectiv porțiunea de lucrări DN 1 Km 548 + 000 - 554 + 500 în perioada 25 septembrie 2008 -22 octombrie 2008, fără însă a concluziona că suprafața efectiv executată de reclamantă trebuia plătită potrivit contractului dintre părți. În opinia sa, instanța de apel, trebuia să rețină procentul de 100% din lucrări, nu cum în mod contradictoriu a apreciat că a executat doar 30% din valoarea cumulată a lucrărilor din cele două acorduri de asociere care reprezintă 100%. Astfel, instanța de apel trebuia să ceară lămuriri suplimentare referitor la lucrările executate de reclamantă, deși a prezentat un calcul matematic, în procente a lucrărilor executate.

Deși instanța de apel a reținut că a executat porțiunea DN 1 km 548 + 000 - 554 + 500 - ceea ce reprezintă 6,5 km din Pachetul II - în considerentele deciziei atacate a constatat că nu a probat executarea lucrărilor, constatare greșită întrucât a făcut dovada executării lucrărilor asumate, situație în care este îndreptățită la contravaloarea lucrărilor aferente. Prin motivul de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține că instanța de apel a schimbat înțelesul lămurit și vădit îndoielnic al actului juridic dedus judecății atunci când nu a examinat critica recurentei referitoare la prevederile contractului nr. y și ale acordului de asociere aferent.

În susținerea acestui motiv de recurs, recurenta arată că nu este vorba de desocotirea dintre asociați în privința veniturilor și cheltuielilor asocierii, pentru a se stabili beneficiile și pierderile ce trebuiau împărțite între cei trei asociați conform procentelor consemnate în acordurile de asociere, astfel încât nu este incidență limita procentului de 33% din Pachetul II. Recurenta mai susține că instanța de apel nu trebuia să stabilească că o altă societate sau chiar intimata ar fi executat lucrările de straturi bituminoase foarte subțiri executate la rece în locul societății reclamante, ci trebuia să aibă în vedere recunoașterea executării lucrărilor în integralitatea lor și acordul de plată în limitele procentului de 33%; față de aceste susțineri, recurenta menționează că toate lucrările au fost executate, realitatea executării lucrărilor nu mai trebuie pusă sub semnul întrebării.

În ce privește cel de-al treilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta, după prezentarea lucrărilor executate în procente conform Pachetelor I și II precum și indicarea sumelor aferente lucrărilor executate - fără a mai fi menționate expres -, susține că instanța de apel a aplicat greșit legea părților, respectiv art. 969 C. civ., a ignorat prevederile referitoare la plata lucrărilor executate în temeiul contractului și a acordului de asociere dintre părți; procedând în acest fel, instanța de apel a dat o hotărâre nelegală.

Recurenta mai susține că instanța de apel nu a reținut puterea de lucru judecat a Sentinței comerciale nr. 12054/2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 13267/3/2009, irevocabilă prin Decizia nr. 604R/2010 pronunțată de Curtea de Apel București prin care s-a statuat că lucrările au fost executate de reclamantă, în prezenta cauză doar plata lucrărilor a fost limitată în cadrul recunoașterii făcute de reprezentantul legal al părții adverse la procentul de 33%, nu și cantitățile de lucrări efectiv executate de societatea reclamantă. Recursul este nefondat conform considerentelor ce se vor expune în continuare: Referitor la criticile circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că nu sunt fondate, întrucât, după cum se poate observa, recurenta tinde la reaprecierea situației de fapt deja stabilită, respectiv instanța de apel a apreciat în mod corect că reclamanta și-a executat o parte din lucrările asumate, respectiv porțiunea de lucrări DN I km 548 + 000 - 554 + 500, în perioada 25 septembrie 2008 - 22 octombrie 2008, precum și executarea lucrărilor într-un procent de numai 30%. Faptul că nu s-a reținut un procent de 100% din executarea lucrărilor este, de fapt, o nemulțumire a recurentei, deoarece din examinarea considerentelor deciziei atacate, rezultă fără echivoc, că instanța de apel a apreciat în raport de obiectul cauzei dedus judecății.

Prin urmare, susținerile recurentei referitoare la pretinsele contradicții hotărârii atacate vor fi înlăturate ca nefondate. În ceea ce privește motivul de nelegalitate întemeiat pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ., de asemenea, Înalta Curte urmează să îl respingă ca nefondat, întrucât instanța de apel a analizat și interpretat corect prevederile actelor juridice deduse judecății. Împrejurarea că instanța de apel a înlăturat susținerile reclamantei privind existența unei pretinse înțelegeri nu pot conduce la concluzia că actele juridice ar fi fost eronat interpretate.

Instanța de apel nu a reținut că procentul de 100% din lucrările executate, care trebuie împărțit în părți este compus din două contracte, tocmai în lipsa dovezilor, ceea ce îi incumba însăși recurentei; așa fiind, în mod corect instanța de apel a dat eficiență acordului scris și necontestat încheiat de părțile din litigiu, potrivit căruia fiecare angajându-se să execute câte o porțiune din fiecare contract de lucrări în parte. Înalta Curte urmează să respingă și celelalte critici formulată de recurentă vizând motivul de nelegalitate invocat, conform considerentelor anterior expuse. Nici cel de-al treilea motiv de recurs nu este fondat, recurenta în motivarea acestuia impută instanței de apel că acordul de asociere și contractul au fost analizate cu aplicarea greșită a legii părților, consfințit de art. 969 C. civ., însă, din analizarea considerentelor deciziei atacate, se constată că recurenta nu argumentează în ce fel a fost aplicat greșit art. 969 C. civ.

din perspectiva actelor juridice evocate. Singura motivare a acestui motiv de recurs se rezumă la omisiunea instanței de apel de a concluziona cu privire la pretențiile solicitate de recurentă. De altfel, din examinarea criticilor subsumate motivului de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acestea reprezintă aspecte de netemeinicie cu privire la situația lucrărilor executate raportat la cele executate de partea adversă, precum și valoarea Pachetelor I și II în procente.

Prin urmare, Înalta Curte urmează să înlăture toate criticile recurentei vizând eronata aplicare a contractului, întrucât instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor contractuale și a acordului părților, iar susținerile recurentei tind spre o reapreciere a probelor administrate în cauză, ceea ce în recurs nu poate forma obiectul controlului judiciar, decât din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute expres și strict în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Referitor la critica recurentei că instanța de apel nu a reținut puterea de lucru judecat a Sentinței comerciale nr. 12054/2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 13267/3/2009, irevocabilă prin Decizia nr. 604R/2010 pronunțată de Curtea de Apel București, Înalta Curte urmează să o respingă ca nefondată, deoarece hotărârea rămasă irevocabilă vizează numai executarea parțială recunoscută cu bună-credință de partea adversă - conform susținerilor din concluziile scrise aflate la dosar - iar în prezenta cauză s-a solicitat restul pretențiilor, așa încât nu operează autoritatea de lucru judecat. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC K.M.C. SRL Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 69 din 15 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2013. Procesat de GGC - AS