Decizia nr. 3547/2013 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei 1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 6715/2/2007 din data de 25 septembrie 2007, reclamanta SC L. SA a chemat în judecată A.V.A.S. solicitând instanței ca pe baza probelor ce vor fi administrate să dispună: - obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 135.011.95 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și facturate prin FF emisă de SC L. SA la data de 24 mai 2007; - obligarea pârâtei la plata către reclamantă a penalităților de întârziere stabilite și calculate conform art. 20.3 din contract, de la data la care obligația a devenit exigibilă, 2 iulie 2007 (după 28 zile de la expirarea termenului prevăzut la art. 17.2), și până la plata efectivă a debitului, penalități care până la data formulării acțiunii se ridicau la suma de 12.286 RON; - obligarea pârâtei la plata lucrărilor suplimentare solicitate de aceasta după cum urmează: - montat căi de rulare nivel etaj pentru 44 rafturi mobile (în cele 3 încăperi) = 1.458,00 RON; - amplasare rafturi mobile de la parter la etaj și reamplasarea rafturilor fixe pe etaj = 5.004,00 RON; - modificat scări evacuare plus montaj = 3.441,14 RON; - modificat sistem de rulare a rafturilor mobile (role, rulmenți, lanț Gali) = 34.574,40 RON; - execuție suplimentară rafturi fixe (237,6 ml) = 12.232,48 RON; - total general (cheltuieli directe și indirecte) = 67.881,85 RON la care se adaugă TVA 19% = 12.897,56 RON. - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. 1.

Prin întâmpinare, pârâta A.V.A.S. a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată. 1.

Prin Sentința civilă nr. 1387 din 7 mai 2008, Curtea de Apel București și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția comercială. 1.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. 25209/3/2008 din 25 iunie 2008, iar prin Sentința comercială nr. 11.028 din 23 octombrie 2008, Tribunalul București, secția comercială, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. 1.

În urma soluționării conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a stabilit prin Decizia nr. 780 din 9 martie 2009 competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. 1.

După soluționarea conflictului de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 25209/3/2008 din 22 aprilie 2009. La data de 12 octombrie 2011, după efectuarea în cauză a unei expertize contabile, reclamanta și-a precizat obiectul acțiunii, în sensul solicitării următoarelor sume: - în ceea ce privește capătul 1 al cererii de chemare în judecată, pretențiile sunt de 135.011,90 RON, - în ceea ce privește capătul 2 al cererii de chemare în judecată, pretențiile sunt de 18.064,92 RON, - în ceea ce privește capătul 3 al cererii de chemare în judecată, totalul pretențiilor este de 83.403,75 RON. 2. Hotărârea instanței de fond 2.1. Prin Sentința nr. 7447 din 7 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC L. SA în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. și a obligat pârâta să plătească reclamantei următoarele sume: - 135.011,90 RON reprezentând diferența neachitată din contravaloarea lucrărilor executate de reclamantă potrivit Contractului de execuție lucrări din 9 noiembrie 2006; - 180.645,92 RON reprezentând penalități, în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, pentru neachitarea la scadență a sumei de mai sus, calculate până la data de 31 ianuarie 2011, penalități ce urmează a fi calculate în continuare până la achitarea efectivă a debitului; - 83.403,75 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de reclamantă suplimentar față de cele prevăzute în Contractul din 9 noiembrie 2006. A admis cererea expertului contabil C.M., a majorat onorariul de la 2.000 RON la 5.000 RON și a obligat reclamanta să achite expertului onorariul neachitat în sumă de 3.000 RON. A obligat pârâta să achite reclamantei suma de 12.946,6 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. 2.2. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele considerente: Prin Contractul de execuție de lucrări din 9 noiembrie 2006, încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, între pârâta A.V.A.S., în calitate de achizitor și reclamanta SC L. SA, în calitate de executant, reclamanta s-a obligat să execute și să finalizeze lucrarea "rafturi metalice pentru Arhivă", iar pârâta s-a obligat să plătească reclamantei prețul acestei lucrări de 953.406,53 RON la care se adaugă TVA de 181.147,24 RON. Potrivit art. 3 din contract reclamanta avea obligația de a executa și de a finaliza lucrarea în decurs de 5 săptămâni calendaristice de la data intrării în vigoare a contractului, iar potrivit art. 13 din contract începerea lucrărilor urma a se face în cel mai scurt timp posibil de la primirea ordinului în acest sens din partea achizitorului, iar execuția lucrărilor trebuia să se deruleze conform graficului general de execuție și să fie terminate la data stabilită. Potrivit art. 14.1 din contract în cazul în care: a) volumul sau natura lucrărilor neprevăzute; b) oricare alt motiv de întârziere care nu se datorează executantului și nu a survenit prin încălcarea contractului de către acesta îl îndreptățesc pe executant să solicite prelungirea termenului de execuție al lucrărilor sau a oricărei părți din acestea, prin consultare, părțile vor stabili: (i) orice prelungire a duratei de execuție la care executantul are dreptul; (ii) totalul cheltuielilor suplimentare, care se va adăuga la prețul contractului. Astfel, Curtea a reținut că părțile puteau stabili atât prelungirea duratei de execuție a contractului, cât și unele modificări în execuția contractului ce ar fi determinat cheltuieli suplimentare, iar în acest caz pârâta, pentru a calcula penalitățile de întârziere prevăzute de art. 20.1 din contract, trebuia să se raporteze la termenul de execuție a contractului prelungit prin acordul părților, precum și să achite contravaloarea lucrărilor suplimentare executate de reclamantă. Potrivit procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 3 mai 2007 întocmit de comisia de recepție a pârâtei, cantitățile de lucrări pe care reclamanta s-a obligat să le realizeze potrivit Contractului nr. 128 din 9 noiembrie 2006, au fost executate în totalitate, lucrările executate corespund devizului analitic, iar valoarea declarată a investiției este de 953.406,53 RON, la care se adaugă TVA în sumă de 181.147,24 RON. În procesul-verbal de recepție se face referire la o notă privind finalizarea lucrărilor din 30 martie 2007, de unde rezultă că cel târziu la această dată lucrările erau finalizate în întregime. Astfel, a reținut Curtea, pârâta A.V.A.S. avea obligația de a plăti reclamantei prețul integral stabilit în contractul de execuție de lucrări, de 953.406,53 RON la care se adaugă TVA în sumă de 181.147,24 RON. Ori, din această sumă, pârâta a achitat doar suma de 999.540,82 RON, astfel că mai are de achitat suma de 135.011,90 RON, cum a fost calculată de expertul contabil C.M. în raportul de expertiză efectuat în cauză. Pentru neachitarea la scadență a acestei sume, pârâta datorează reclamantei și penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere calculate după trecerea a 28 zile de la expirarea perioadei de 10 de zile de la emiterea facturii de către reclamantă, conform art. 20.3, art. 17.1 și art. 17.2 din contract, penalități ce au fost calculate de același expert contabil C.M., la suma de 180.645,92 RON, până la data de 31 ianuarie 2011, penalități ce urmează a fi calculate în continuare până la achitarea efectivă a debitului. Totodată, reclamanta a pretins că a executat lucrări suplimentare față de memoriul tehnic inițial, lucrări efectuate la solicitarea reprezentanților pârâtei, contestate de aceasta din urmă. În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică în construcții care a presupus inclusiv o constatare la fața locului, concluziile raportului de expertiză în construcții întocmit de expert E.H. fiind că reclamanta SC L. SA a executat lucrări suplimentare față de ceea ce s-a ofertat și contractat constând în: mutarea unui număr de 44 rafturi mobile de la parter la etaj, executarea sistemului de rulare a celor 44 de rafturi mobile pe platforma metalică a etajului, modificarea a trei scări de acces de la parte la etaj cu montarea acestora în același capăt al traveelor în care erau și celelalte trei și schimbarea sistemului de rulare a rafturilor mobile în sistem cu role, rulmenți și lanț Gali. De asemenea, s-a reținut în raportul de expertiză că aceste modificări au fost impuse ca urmare a executării de către A.V.A.S. în pereții intermediari ai etajului de goluri pentru circulație și că reclamanta a mai executat suplimentar rafturi fixe având o lungime totală de 237,60 m, față de oferta de 101,64 m, în baza căreia s-a încheiat contractul. Prin urmare, Curtea a reținut, în baza constatărilor efectuate de expertul în construcții, că reclamanta SC L. SA a efectuat aceste lucrări suplimentare, lucrări ce au fost determinate de modificarea situației spațiului unde urmau să fie efectuate lucrările de execuție contractate, chiar de către pârâta A.V.A.S. Mai mult, instanța a constatat, din Procesul-verbal din 31 ianuarie 2007, semnat de reprezentanții ambelor părți ale contractului, că reclamanta a avut acordul pârâtei de a efectua aceste lucrări. În ceea ce privește apărarea pârâtei potrivit căreia reclamanta îi datorează penalități de întârziere în sumă de 135.011,90 RON calculate potrivit art. 20.1 din contract pentru perioada 28 decembrie 2006, când trebuia finalizată lucrarea de către reclamantă, până la data de 26 aprilie 2007, când au fost finalizate și predate lucrările, Curtea a apreciat-o ca nefondată, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 20.1 din contract, potrivit cărora, pârâta ar fi putut să deducă din prețul contractului penalități de întârziere, în situația în care lucrările nu ar fi fost executate în termenul prevăzut, din vina exclusivă a executantului. Or, în cauză, a constatat Curtea, termenul inițial stabilit pentru finalizarea contractului nu a putut fi respectat de către reclamantă din cauza necesității efectuării de lucrări suplimentare determinate și chiar solicitate de către pârâtă, astfel că nu se poate reține vina exclusivă a reclamantei pentru nefinalizarea lucrărilor la termenul din 28 decembrie 2006. Mai mult, pârâta și-a exprimat acordul cu privire la modificarea termenului de finalizare a lucrărilor, astfel cum rezultă din Procesul-verbal din 31 ianuarie 2007, în care după ce se precizează lucrările ce mai trebuie executate, la pct. 7 se prevede că după întocmirea graficului de execuție, SC L. SA va comunica în scris termenul de realizare a prevederilor Contractului din 9 noiembrie 2006. În ceea ce privește cererea expertului contabil C.M. de majorare a onorariului de expertiză, Curtea a apreciat-o ca întemeiată, astfel că a majorat onorariul de expert de la 2.000 RON la 5.000 RON și a obligat reclamanta să achite expertului onorariul neachitat în sumă de 3.000 RON. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 12.946,6 RON, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorarii de expertiză. 3. Calea de atac exercitată 3.1. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând prevederile art. 304 pct. 9 și susținând, în esență, următoarele critici: - instanța de fond a reținut în mod greșit că A.V.A.S. datorează suma de 135.011,90 RON reprezentând diferența neachitată din contravaloarea lucrărilor executate, ignorând că reclamanta nu a predat lucrarea la data de 29 decembrie 2006, potrivit art. 3.1. din contract; - în mod greșit a reținut instanța de fond că termenul de predare nu a fost respectat din cauza lucrărilor suplimentare executate, din moment ce A.V.A.S. nu a solicitat nicio lucrare suplimentară; - în mod nelegal a stabilit instanța de fond suma de 83.403,75 RON penalități pentru suma de 180.645,925 RON, deși societatea comercială reclamantă a fost cea care nu a respectat termenul contractual de predare a lucrării; - în mod greșit a obligat instanța de fond A.V.A.S. la plata sumei de 83.403,75 RON pentru lucrări suplimentare fără ca lucrările respective să fi fost executate, societatea comercială limitându-se la lucrările prevăzute în caietul de sarcini; - în mod greșit a obligat instanța de fond A.V.A.S. la plata cheltuielilor de judecată de 12.946,60 RON, fără defalcarea și justificarea acestora. În concluzie, A.V.A.S. a solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată. 3.2. Societatea comercială reclamantă a depus întâmpinare prin care a răspuns criticilor recursului, susținând că sentința instanței de fond este legală și temeinică și solicitând respingerea recursului ca nefondat. 4. Soluția instanței de fond Recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. Așa cum s-a arătat în expunerea rezumativă prezentată la pct. 2 al acestor considerente, potrivit Procesului-verbal de recepție din 3 mai 2007, întocmit de comisia de recepție a A.V.A.S., lucrările angajate de reclamantă potrivit Contractului din 9 noiembrie 2006 au fost executate cantitativ și calitativ, iar potrivit expertizei contabile întocmite în cauză A.V.A.S. datora suma de 953.406,53 RON stabilită prin contract, plus 181.147,24 RON TVA, din care a achitat suma de 999.540,82 RON, rămânând neachitată suma de 135.011,90 RON. Susținerea A.V.A.S. că lucrarea nu a fost predată la termenul prevăzut în contract, 29 decembrie 2006, și că reclamanta datorează penalități de întârziere a fost înlăturată de instanța de fond care a reținut în mod judicios că recurenta a trenat recepția lucrărilor pe faze intermediare și a impus lucrări suplimentare, ceea ce a dus la decalarea termenului de predare a lucrării. În ceea ce privește lucrările suplimentare, negate de recurentă, expertiza tehnică în construcții a confirmat faptul că acestea au fost executate ca urmare a realizării unor modificări practicate în pereții despărțitori de către beneficiar, precum și a unui necesar suplimentar de rafturi, lucrări evaluate la 83.403,75 RON. De menționat că, în procesul-verbal de recepție finală lucrările suplimentare au fost însușite de beneficiar, criticile recursului fiind în contradicție cu conduita A.V.A.S. de la data recepției finale, potrivit Procesului-verbal încheiat la data de 3 mai 2007. Astfel fiind, în mod judicios a reținut instanța de fond că recurenta-reclamantă este datoare să achite suma stabilită de expert. În ceea ce privește penalitățile de 180.645,92 RON, instanța a avut în vedere concluziile expertului contabil, care le-a calculat la suma datorată, potrivit clauzelor contractuale de la art. 20.3, art. 17.1 și 17.2, pentru perioada până la data de 31 ianuarie 2011, astfel încât criticile recurentei sunt neîntemeiate. Criticile recurentei-pârâte cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată sunt nemotivate și neîntemeiate, instanța de fond făcând aplicația prevederilor art. 274 C. proc. civ., potrivit documentelor depuse la dosar de reclamanta-intimată. Astfel fiind, recursul va fi respins.