ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3547/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3547/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

sub nr. 6715/2/2007 din data de 25 septembrie 2007, reclamanta SC L. SA a

chemat în judecată A.V.A.S. solicitând instanței ca pe baza probelor ce vor fi

administrate să dispună:

- obligarea pârâtei

la plata către reclamantă a sumei de 135.011.95 RON, reprezentând

contravaloarea lucrărilor executate și facturate prin FF emisă de SC L. SA la

data de 24 mai 2007;

- obligarea pârâtei

la plata către reclamantă a penalităților de întârziere stabilite și calculate

conform art. 20.3 din contract, de la data la care obligația a devenit

exigibilă, 2 iulie 2007 (după 28 zile de la expirarea termenului prevăzut la

art. 17.2), și până la plata efectivă a debitului, penalități care până la data

formulării acțiunii se ridicau la suma de 12.286 RON;

- obligarea pârâtei

la plata lucrărilor suplimentare solicitate de aceasta după cum urmează:

- montat căi de

rulare nivel etaj pentru 44 rafturi mobile (în cele 3 încăperi) = 1.458,00 RON;

- amplasare rafturi

mobile de la parter la etaj și reamplasarea rafturilor fixe pe etaj = 5.004,00

RON;

- modificat scări

evacuare plus montaj = 3.441,14 RON;

- modificat sistem de

rulare a rafturilor mobile (role, rulmenți, lanț Gali) = 34.574,40 RON;

- execuție

suplimentară rafturi fixe (237,6 ml) = 12.232,48 RON;

- total general

(cheltuieli directe și indirecte) = 67.881,85 RON la care se adaugă TVA 19% =

12.897,56 RON.

- obligarea pârâtei

la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin

întâmpinare, pârâta A.V.A.S. a invocat excepția necompetenței materiale a

Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, iar pe

fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca

nefondată.

1.3. Prin Sentința

civilă nr. 1387 din 7 mai 2008, Curtea de Apel București și-a declinat

competența în favoarea Tribunalului București, secția comercială.

1.4. Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. 25209/3/2008 din 25 iunie

2008, iar prin Sentința comercială nr. 11.028 din 23 octombrie 2008, Tribunalul

București, secția comercială, și-a declinat competența în favoarea Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

1.5. În urma

soluționării conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, a stabilit prin Decizia nr. 780 din 9 martie 2009

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția

contencios administrativ și fiscal.

1.6. După

soluționarea conflictului de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

sub nr. 25209/3/2008 din 22 aprilie 2009.

La data de 12

octombrie 2011, după efectuarea în cauză a unei expertize contabile, reclamanta

și-a precizat obiectul acțiunii, în sensul solicitării următoarelor sume:

- în ceea ce privește

capătul 1 al cererii de chemare în judecată, pretențiile sunt de 135.011,90

RON,

- în ceea ce privește

capătul 2 al cererii de chemare în judecată, pretențiile sunt de 18.064,92 RON,

- în ceea ce privește

capătul 3 al cererii de chemare în judecată, totalul pretențiilor este de

83.403,75 RON.

instanței de fond

2.1. Prin Sentința

nr. 7447 din 7 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC

L. SA în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. și a obligat pârâta să plătească

reclamantei următoarele sume:

- 135.011,90 RON

reprezentând diferența neachitată din contravaloarea lucrărilor executate de

reclamantă potrivit Contractului de execuție lucrări din 9 noiembrie 2006;

- 180.645,92 RON

reprezentând penalități, în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, pentru neachitarea

la scadență a sumei de mai sus, calculate până la data de 31 ianuarie 2011,

penalități ce urmează a fi calculate în continuare până la achitarea efectivă a

debitului;

- 83.403,75 RON

reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de reclamantă suplimentar față

de cele prevăzute în Contractul din 9 noiembrie 2006.

A admis cererea

expertului contabil C.M., a majorat onorariul de la 2.000 RON la 5.000 RON și a

obligat reclamanta să achite expertului onorariul neachitat în sumă de 3.000

RON.

A obligat pârâta să

achite reclamantei suma de 12.946,6 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

2.2. Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele considerente:

Prin Contractul de

execuție de lucrări din 9 noiembrie 2006, încheiat în temeiul O.U.G. nr.

34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de

concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii,

între pârâta A.V.A.S., în calitate de achizitor și reclamanta SC L. SA, în

calitate de executant, reclamanta s-a obligat să execute și să finalizeze

lucrarea "rafturi metalice pentru Arhivă", iar pârâta s-a obligat să

plătească reclamantei prețul acestei lucrări de 953.406,53 RON la care se

adaugă TVA de 181.147,24 RON.

Potrivit art. 3 din

contract reclamanta avea obligația de a executa și de a finaliza lucrarea în

decurs de 5 săptămâni calendaristice de la data intrării în vigoare a

contractului, iar potrivit art. 13 din contract începerea lucrărilor urma a se

face în cel mai scurt timp posibil de la primirea ordinului în acest sens din

partea achizitorului, iar execuția lucrărilor trebuia să se deruleze conform

graficului general de execuție și să fie terminate la data stabilită.

Potrivit art. 14.1

din contract în cazul în care: a) volumul sau natura lucrărilor neprevăzute; b)

oricare alt motiv de întârziere care nu se datorează executantului și nu a

survenit prin încălcarea contractului de către acesta îl îndreptățesc pe

executant să solicite prelungirea termenului de execuție al lucrărilor sau a oricărei

părți din acestea, prin consultare, părțile vor stabili: (i) orice prelungire a

duratei de execuție la care executantul are dreptul; (ii) totalul cheltuielilor

suplimentare, care se va adăuga la prețul contractului.

Astfel, Curtea a

reținut că părțile puteau stabili atât prelungirea duratei de execuție a

contractului, cât și unele modificări în execuția contractului ce ar fi

determinat cheltuieli suplimentare, iar în acest caz pârâta, pentru a calcula

penalitățile de întârziere prevăzute de art. 20.1 din contract, trebuia să se

raporteze la termenul de execuție a contractului prelungit prin acordul

părților, precum și să achite contravaloarea lucrărilor suplimentare executate

de reclamantă.

Potrivit

procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 3 mai 2007 întocmit

de comisia de recepție a pârâtei, cantitățile de lucrări pe care reclamanta s-a

obligat să le realizeze potrivit Contractului nr. 128 din 9 noiembrie 2006, au

fost executate în totalitate, lucrările executate corespund devizului analitic,

iar valoarea declarată a investiției este de 953.406,53 RON, la care se adaugă

TVA în sumă de 181.147,24 RON. În procesul-verbal de recepție se face referire

la o notă privind finalizarea lucrărilor din 30 martie 2007, de unde rezultă că

cel târziu la această dată lucrările erau finalizate în întregime.

Astfel, a reținut

Curtea, pârâta A.V.A.S. avea obligația de a plăti reclamantei prețul integral

stabilit în contractul de execuție de lucrări, de 953.406,53 RON la care se

adaugă TVA în sumă de 181.147,24 RON. Ori, din această sumă, pârâta a achitat

doar suma de 999.540,82 RON, astfel că mai are de achitat suma de 135.011,90

RON, cum a fost calculată de expertul contabil C.M. în raportul de expertiză

efectuat în cauză.

Pentru neachitarea la

scadență a acestei sume, pârâta datorează reclamantei și penalități de

întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere calculate după trecerea a 28

zile de la expirarea perioadei de 10 de zile de la emiterea facturii de către

reclamantă, conform art. 20.3, art. 17.1 și art. 17.2 din contract, penalități

ce au fost calculate de același expert contabil C.M., la suma de 180.645,92

RON, până la data de 31 ianuarie 2011, penalități ce urmează a fi calculate în

continuare până la achitarea efectivă a debitului.

Totodată, reclamanta

a pretins că a executat lucrări suplimentare față de memoriul tehnic inițial,

lucrări efectuate la solicitarea reprezentanților pârâtei, contestate de

aceasta din urmă.

În cauză a fost

efectuată o expertiză tehnică în construcții care a presupus inclusiv o

constatare la fața locului, concluziile raportului de expertiză în construcții

întocmit de expert E.H. fiind că reclamanta SC L. SA a executat lucrări

suplimentare față de ceea ce s-a ofertat și contractat constând în: mutarea

unui număr de 44 rafturi mobile de la parter la etaj, executarea sistemului de

rulare a celor 44 de rafturi mobile pe platforma metalică a etajului,

modificarea a trei scări de acces de la parte la etaj cu montarea acestora în

același capăt al traveelor în care erau și celelalte trei și schimbarea

sistemului de rulare a rafturilor mobile în sistem cu role, rulmenți și lanț

Gali. De asemenea, s-a reținut în raportul de expertiză că aceste modificări au

fost impuse ca urmare a executării de către A.V.A.S. în pereții intermediari ai

etajului de goluri pentru circulație și că reclamanta a mai executat

suplimentar rafturi fixe având o lungime totală de 237,60 m, față de oferta de

101,64 m, în baza căreia s-a încheiat contractul.

Prin urmare, Curtea a

reținut, în baza constatărilor efectuate de expertul în construcții, că

reclamanta SC L. SA a efectuat aceste lucrări suplimentare, lucrări ce au fost

determinate de modificarea situației spațiului unde urmau să fie efectuate

lucrările de execuție contractate, chiar de către pârâta A.V.A.S.

Mai mult, instanța a

constatat, din Procesul-verbal din 31 ianuarie 2007, semnat de reprezentanții

ambelor părți ale contractului, că reclamanta a avut acordul pârâtei de a

efectua aceste lucrări.

În ceea ce privește

apărarea pârâtei potrivit căreia reclamanta îi datorează penalități de

întârziere în sumă de 135.011,90 RON calculate potrivit art. 20.1 din contract

pentru perioada 28 decembrie 2006, când trebuia finalizată lucrarea de către

reclamantă, până la data de 26 aprilie 2007, când au fost finalizate și predate

lucrările, Curtea a apreciat-o ca nefondată, având în vedere că nu sunt

întrunite condițiile prev. de art. 20.1 din contract, potrivit cărora, pârâta

ar fi putut să deducă din prețul contractului penalități de întârziere, în

situația în care lucrările nu ar fi fost executate în termenul prevăzut, din

vina exclusivă a executantului.

Or, în cauză, a

constatat Curtea, termenul inițial stabilit pentru finalizarea contractului nu

a putut fi respectat de către reclamantă din cauza necesității efectuării de

lucrări suplimentare determinate și chiar solicitate de către pârâtă, astfel că

nu se poate reține vina exclusivă a reclamantei pentru nefinalizarea lucrărilor

la termenul din 28 decembrie 2006.

Mai mult, pârâta și-a

exprimat acordul cu privire la modificarea termenului de finalizare a

lucrărilor, astfel cum rezultă din Procesul-verbal din 31 ianuarie 2007, în

care după ce se precizează lucrările ce mai trebuie executate, la pct. 7 se

prevede că după întocmirea graficului de execuție, SC L. SA va comunica în

scris termenul de realizare a prevederilor Contractului din 9 noiembrie 2006.

În ceea ce privește

cererea expertului contabil C.M. de majorare a onorariului de expertiză, Curtea

a apreciat-o ca întemeiată, astfel că a majorat onorariul de expert de la 2.000

RON la 5.000 RON și a obligat reclamanta să achite expertului onorariul

neachitat în sumă de 3.000 RON.

În temeiul art. 274

alin. (1) C. proc. civ., pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de

judecată în sumă de 12.946,6 RON, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar

și onorarii de expertiză.

exercitată

3.1. Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie invocând prevederile art. 304 pct. 9 și susținând, în esență,

următoarele critici:

- instanța de fond a

reținut în mod greșit că A.V.A.S. datorează suma de 135.011,90 RON reprezentând

diferența neachitată din contravaloarea lucrărilor executate, ignorând că

reclamanta nu a predat lucrarea la data de 29 decembrie 2006, potrivit art.

3.1. din contract;

- în mod greșit a

reținut instanța de fond că termenul de predare nu a fost respectat din cauza

lucrărilor suplimentare executate, din moment ce A.V.A.S. nu a solicitat nicio

lucrare suplimentară;

- în mod nelegal a

stabilit instanța de fond suma de 83.403,75 RON penalități pentru suma de

180.645,925 RON, deși societatea comercială reclamantă a fost cea care nu a

respectat termenul contractual de predare a lucrării;

- în mod greșit a

obligat instanța de fond A.V.A.S. la plata sumei de 83.403,75 RON pentru

lucrări suplimentare fără ca lucrările respective să fi fost executate,

societatea comercială limitându-se la lucrările prevăzute în caietul de

sarcini;

- în mod greșit a

obligat instanța de fond A.V.A.S. la plata cheltuielilor de judecată de

12.946,60 RON, fără defalcarea și justificarea acestora.

În concluzie,

A.V.A.S. a solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii acțiunii

ca neîntemeiată.

3.2. Societatea

comercială reclamantă a depus întâmpinare prin care a răspuns criticilor

recursului, susținând că sentința instanței de fond este legală și temeinică și

solicitând respingerea recursului ca nefondat.

de fond

Recursul este

nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Așa cum s-a arătat în

expunerea rezumativă prezentată la pct. 2 al acestor considerente, potrivit

Procesului-verbal de recepție din 3 mai 2007, întocmit de comisia de recepție a

A.V.A.S., lucrările angajate de reclamantă potrivit Contractului din 9

noiembrie 2006 au fost executate cantitativ și calitativ, iar potrivit

expertizei contabile întocmite în cauză A.V.A.S. datora suma de 953.406,53 RON

stabilită prin contract, plus 181.147,24 RON TVA, din care a achitat suma de

999.540,82 RON, rămânând neachitată suma de 135.011,90 RON.

Susținerea A.V.A.S.

că lucrarea nu a fost predată la termenul prevăzut în contract, 29 decembrie

2006, și că reclamanta datorează penalități de întârziere a fost înlăturată de

instanța de fond care a reținut în mod judicios că recurenta a trenat recepția

lucrărilor pe faze intermediare și a impus lucrări suplimentare, ceea ce a dus

la decalarea termenului de predare a lucrării.

În ceea ce privește

lucrările suplimentare, negate de recurentă, expertiza tehnică în construcții a

confirmat faptul că acestea au fost executate ca urmare a realizării unor

modificări practicate în pereții despărțitori de către beneficiar, precum și a

unui necesar suplimentar de rafturi, lucrări evaluate la 83.403,75 RON.

De menționat că, în

procesul-verbal de recepție finală lucrările suplimentare au fost însușite de

beneficiar, criticile recursului fiind în contradicție cu conduita A.V.A.S. de

la data recepției finale, potrivit Procesului-verbal încheiat la data de 3 mai

2007.

Astfel fiind, în mod

judicios a reținut instanța de fond că recurenta-reclamantă este datoare să

achite suma stabilită de expert.

În ceea ce privește

penalitățile de 180.645,92 RON, instanța a avut în vedere concluziile

expertului contabil, care le-a calculat la suma datorată, potrivit clauzelor

contractuale de la art. 20.3, art. 17.1 și 17.2, pentru perioada până la data

de 31 ianuarie 2011, astfel încât criticile recurentei sunt neîntemeiate.

Criticile

recurentei-pârâte cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată

sunt nemotivate și neîntemeiate, instanța de fond făcând aplicația prevederilor

art. 274 C. proc. civ., potrivit documentelor depuse la dosar de

reclamanta-intimată.

Astfel fiind,

recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.V.A.S. împotriva Sentinței nr. 7447 din 7 decembrie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 21 martie 2013.

Procesat

de GGC - AZ