ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2697/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu D.G.F.P. Cluj, anularea deciziei din 11 octombrie 2011 prin care a fost soluționată contestația administrativă, anularea în parte a deciziei de impunere din 11 mai 2011, anularea raportului de inspecție fiscală care a stat la baza deciziei de impunere și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Pârâta D.G.F.P. Cluj a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 261 din 10 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei, a fost anulată în parte decizia de soluționare a contestației din 11 octombrie 2011, decizia de impunere din 11 mai 2011 și raportul de inspecție fiscală ce a stat la baza deciziei de impunere în privința obligațiilor fiscale în sumă de 661.754,90 RON reprezentând TVA, impozit pe profit și accesorii și exonerată reclamanta de plata acestora, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 13.729,3 RON reprezentând onorariu expertiză, onorariu avocat, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.

În motivarea soluției, instanța de fond a arătat că în urma controlului efectuat de organele fiscale acestea au reținut că societatea reclamantă a înregistrat în jurnalul vânzări facturi de stornare TVA fără a avea la bază o factură anterioară celei de stornare, a efectuat înregistrări, operațiuni de decontare, de stornare ulterioară a unor servicii, fără o justificare prin documentație, fără a proceda la efectuarea corespunzătoare a colectării TVA, au fost efectuate o serie de plăți pentru achiziții bunuri prestări servicii pentru care nu avea drept de deducere pe valoare adăugată și a efectuat operațiuni ce nu erau scutite. Tot astfel mai rețin organele fiscale că au fost înregistrate cheltuieli care nu erau deductibile, dat fiind că nu au fost deținute documente justificative fie nu au fost făcute în scopul realizării de venituri și ca atare datorează impozit pe profit și accesorii.

Urmare a constatărilor făcute prin actele încheiate au fost stabilite de organele fiscale în sarcina societății reclamante obligații suplimentare de plată în valoare totală de 2.809.311 RON reprezentând impozit pe profit, TVA, majorări și penalități. Prin decizia nr. 494 din 11 octombrie 2011 a fost admisă ca neîntemeiată contestația pentru suma de 89.011 RON, respinsă ca neîntemeiată contestația pentru suma de 1.669.758 RON, respinsă fără obiect contestația pentru suma de 82.479 RON diferențe aferente anului 2009 și respinsă ca neîntemeiată contestația privind diminuarea pierderii fiscale a anului 2010 cu suma de 396.961 RON.

În cauză a fost ordonată efectuarea unei expertize, iar instanța de fond a reținut concluziile expertului referitoare la stornările efectuate în cursul anului 2008, contravaloare motorină și s-a aratat că înregistrările s-au făcut în baza contractelor, facturile fiind emise în perioada de valabilitate a contractelor încheiate, fac parte din operațiunile convenite și acoperă zona de activitate Sibiu, T.J. și deci reflectă rezultatul unor operațiuni reale îndeplinindu-se condițiile pentru a se lua în considerare deductibilitatea fiscală. Referitor la persoana fizică arată expertul că la baza operațiunii de stornare conform explicației contestatoarei a stat o factură emisă în decembrie 2007 factura nr. A și stornată cu factura nr. B. Factura nr. A emisă pe persoană fizică C.A.

nu a fost remisă însă a fost remisă o altă factură nr. C care este întocmită defectuos, iar în atare situație documentul nu îndeplinește condițiile pentru deductibilitate. În ceea ce privește cheltuielile cu mobilierul arată expertul că nu s-a găsit inventarul, prin nota contabilă a fost scos din evidență, înregistrările nu sunt conforme cu normele contabile, iar în atare situație nu sunt întrunite cerințele deductibilității. Cu privire la cheltuielile efectuate cu încheierea unui elicopter se arată că documentele contabile relevă comandarea acestuia în ianuarie 2008 când erau în derulare două contracte cu SC W.S.C. SRL care ulterior operațiunii au fost prelungite astfel că realitatea acestora relevându-se sunt îndeplinite condițiile pentru deductibilitate.

În privința interpretării notei contabile din februarie 2008 arată expertul că nu este o factură cu nr. A invocată ci este o factură cu nr. C care este întocmită defectuos, însoțită de o altă factură nr. B de stornare care se referă la o factură din 2008 și nu din 2007 și ca atare nota nu reflectă realitatea economică pentru deductibilitate. De asemenea arată expertul în privința a 32 de facturi neacceptate deductibil TVA ca nu cuprind informațiile esențiale prevăzute de C. fisc. și prin urmare TVA aferent valorii mărfurilor aprovizionate nu îndeplinește condițiile de deductibilitate. Mai arată expertul că în privința relației cu furnizorul SC M. SRL nu s-au găsit bonuri consum, rapoarte producție nu s-au făcut înregistrări și nici nu s-au găsit inventare, în schimb s-a găsit factura din 15 decembrie 2008 prin care se facturează mobilier de bucătărie SC R.I.

SRL și acesta dovedește realizarea de venituri impozabile. Totodată arată expertul că în privința facturii emise de SC M.G. SRL Piatra Neamț nu se poate reține participarea la realizarea operațiunilor taxabile, iar în privința facturilor emise de firma SC W.L.S. SRL înregistrarea nu s-a făcut prin note contabile, stornarea nefiind reală. Tot astfel arată expertul în privința achizițiilor de la SC B. SA în perioada controlată nu au avut loc vânzări de peste către terți, nici pe facturi nici în numerar nu se găsește în administrare luciu de apă, iar în atare situație cheltuielile nu sunt destinate operațiunilor impozabile. Se mai arată de către expert în privința diferențelor la TVA că societatea nu declară în decontul său TVA pe luna decembrie, nu declară la fisc și nu face aceasta corectură până la sfârșitul anului 2010 în deconturile depuse și ca atare diferența este datorată.

Referitor la achiziția unei pompe pentru remedieri defecțiuni și la o factură emisă de SC C.T. SRL Siliștea se arată de către expert că în documentele contabile aferente anilor 2008-2010 nu se găsește și nu se identifică nici o listă de inventariere, mijloace fixe, nu există contractul și ca atare obligațiile se datorează. Cu privire la facturile emise de SC W.S.C. SRL, SC T.C. SRL, se arată că despăgubirile nu există, în cheltuieli deductibile nu s-a găsit ancheta administrativă legată de dauna, nu s-au realizat venituri nefiind îndeplinite condițiile de deductibilitate însă nu se datorează accesorii dat fiind intrarea în insolvență a reclamantei. În ceea ce privește facturile SC C.C. SRL, SC R.I.

SRL și facturile emise de către societăți de leasing se arată că au fost înregistrate venituri în cadrul firmei în septembrie și nu în octombrie-decembrie 2010, deci realizate operațiuni taxabile pentru a fi acceptată deductibilitatea doar pe luna septembrie nu și pentru perioada octombrie-decembrie pentru care obligațiile nu întrunesc cerințele și prin urmare se datorează mai puțin accesoriile dată fiind insolvența. În privința facturilor telefonice emise de SC O. SA se arată că nu s-au înregistrat venituri în decembrie, nu s-au efectuat operațiuni taxabile pentru a se lua în considerare deductibilitatea iar în privința facturilor emise de SC G.P. SA nu s-a găsit contractul de închiriere, nici o notificare legată de taxarea indirectă a operațiunilor de închiriere și ca atare nu sunt întrunite cerințele deductibilității.

Aceste cerințe arată expertul nu sunt întrunite nici în privința facturii emise de SC K.S.A.T. SRL în condițiile în care nu s-a identificat proiectul de lucrări normele de deviz, documentele de achiziție a materialelor utilizate pentru executarea reparațiilor, nici referințe cantitative/valorice legate de materiale, lucrări, facturile nominalizate de contestatoare referindu-se numai la facturi prestări se servicii. Sintetizând referitor la impozitul pe profit, la diferențe și obligații datorate expertul reia argumentele în strânsă legătură cu TVA relevând influența asupra profitului și concluzionând că debitele datorate, TVA colectat, TVA deductibil impozit pe profit sunt în valoare de 645.628,35 RON însoțite de accesorii 255.016,34 RON diferența nefiind datorată.

Sub aceste aspecte, instanța de fond a achiesat poziției exprimate prin expertiza cu câteva precizări, fiind invocate prevederile art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) și art. 138 C. fisc. și s-a spus că din normele enunțate reiese că cheltuielile aferente veniturilor pentru a putea fi deduse trebuie să îndeplinească anumite condiții și anume: să fie efectuate în cadrul activității desfășurate în scopul realizării venitului; justificate prin documente, să fie cuprinse/înregistrate în cheltuielile exercițiului financiar să respecte anumite reguli: executarea în baza unor contracte, limite s.a.

Actele dosarului atestă în parte că reclamanta a derulat operațiuni în baza contractelor, actelor adiționale, că în baza relațiilor comerciale desfășurate au fost emise facturi ce au fost înregistrate în evidențele fiscale; că au fost efectuate plăți în conturile cocontractanților, dar, cu toate acestea din acte, parte din activități nu rezultă a fi desfășurate, evidențierea acestora este făcută fără documente precum situații de lucrări devize, inventare. În plus unele operațiuni nu sunt evidențiate sau evidențele nu concordă cu datele evocate nu conțin informații pentru o determinare a realității operațiunilor. Sub acest aspect raportul de expertiză a evidențiat existența sau nu a documentelor, neconcordanțele dintre documentele și datele prezentate, lipsuri și deficiențe a informațiilor cerute documentelor.

Instanța de fond a apreciat că raportat la acte nu se poate reține că toate raporturile dintre reclamantă și agenții economici emitenți ai facturilor ar fi inexistenți că operațiunile și activitatea desfășurată nu ar fi fost făcute în scopul realizării de venituri și respectiv nu ar fi fost deținute documentele justificative pentru cheltuielile efectuate și pentru ca astfel să se considere că nu sunt deductibile. Susținerile reclamantei nu au fost dovedite însă doar în privința unora dintre relații precum relația cu persoana fizică C.A., SC T. SRL (lipsă inventar), SC M. SRL (lipsă documente conform normelor) ș.a. susțineri ce se vădesc în parte întemeiate și în privința impozitului pe profit și accesoriile aferente acestora.

Cât privește taxa pe valoarea adăugată s-a reținut că dreptul de deducere este reglementat de art. 145 C. fisc. care prin alin. (1) și alin. (2) prevede că dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei și ca orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile, dar au fost invocate și prevederile art. 146 alin. (1) lit. a), art. 141 alin. (2) lit. e), art. 155 alin. (1) C. fisc. și art. 141 alin. (3) C. fisc., dar și Normele metodologice de aplicare a acestor dispoziții C. fisc. S-a susținut că din norme reiese că deducerea TVA are loc pentru, achiziții, servicii, închiriere, ș.a., destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile și sunt dovedite cu documente justificative ce cuprind informații complete cerute de art. 155 C. proc.

fisc., că unele operațiuni sunt scutite dacă se depun actele cerute. Așadar, deducerea poate fi acordată daca livrarea/serviciul este destinat operațiunii taxabile și justificat prin documente -facturi, ce întrunesc cerințele de formă și respectiv scutite dacă sau depus documentele. Actele dosarului, susține instanța de fond, precum facturi atesta ca parte din acestea nu cuprind informații corecte referitoare la livrari, preț, acte pe baza carora se fundamentează s.a. În plus nu s-au depus notificările, deconturi, situații, lucrări, inventare, acte în măsură să releve realitatea celor consemnate în facturi și realitatea operațiunilor. Raportat la acte în situația dată a neprecizarilor exprese vizand cantitatea, preț, și al inexistenței altor acte nu se poate reține o informație corectă în măsură să releve conținutul operațiunii și respectiv ca reținerile autorității ar fi în totalitate greșite.

Ori, în condițiile date a neprecizărilor situația reflectată de acte nu poate fi alta decât a ajustarii/anularii în parte a deducerii în condițiile reflectate prin expertiză. S-au făcut referiri la decizia nr. V din 15 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu ocazia soluționării recursului în interesul legii, care a statuat ca: potrivit acestor reglementări lipsite de echivoc, taxa pe valoarea adăugată nu se poate deduce și nici nu poate fi diminuată baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit, dacă documentele justificative nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea taxei pe valoarea adăugată.

(...) Prin urmare chiar și numai plecând de la această decizie în condițiile în care parte din actele depuse de reclamantă nu reflectă toate informațiile, s-a apreciat că reținerile organelor fiscale privind nedeductibilitatea în parte sunt corecte. Această reținere a deductibilității nu poate fi greșită nici în privința relației cu SC S.P. SA, de vreme ce nu a fost depusă notificarea legală de taxare indirectă, dar că nu poate fi omisă situație de insolvență a reclamantei ce conduce, în raport cu dispozițiile fiscale, la exonerarea penalităților, iar din această perspectivă în parte reținerile organelor fiscale sunt greșite. S-a arătat aspectele invocate de reclamantă referitoare la jurisprudența C.E.J.

ce relevă ca deducerea operează dacă sunt întrunite cerințele de fond, respectiv lipsa formalității actului nu ar avea ca efect pierderea dreptului de deducere de către persoana impozabilă, dar aceste susțineri au fost înlăturate deoarece, așa cum s-a relevat prin raportul de expertiză, sunt o serie de nereguli, stornări necorespunzătoare, lipsă documente, scoatere din inventar, facturi diferite de cele evocate în operațiuni, ș.a. și nu se poate vorbi de o realitate a desfășurării activității și respectiv o operațiune taxabilă în măsură să dea dreptul de deducere evocată. Susținerile reclamantei referitoare la faptul că autoritatea fiscală nu era competentă de a realiza inspecția a lipsit avizul, nu s-a respectat dreptul de apărare, ș.a.

nu au fost reținute întrucât se omite a se avea în vedere ca autoritatea în contextul dispozițiilor Ordinului A.N.A.T. nr. 1328/2009, funcționarea în cadrul și structura direcției, ca a existat avizul fiind comunicat și înregistrat din 23 septembrie 2011; inclusiv făcută comunicare pentru discuția finală și respectiv faptul că actele întrunesc toate cerințele fiind argumentate în privința constatărilor făcute. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Cluj, pentru că a fost considerată în parte netemeinică și nelegală, fiind invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.

În motivele de recurs s-a arătat că, în primul rând, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind preluate în dispozitivul acesteia sumele conform expertizei contabile efectuate în cauză, deși prin răspunsul la obiecțiunile formulate în cauză de către recurenta-pârâtă expertul contabil a retras afirmația că sumele nu ar fi datorate bugetului de stat, mai ales că în fața instanței de fond a fost efectuată o expertiză contabilă și nu una fiscală care să fie efectuată de un consultant fiscal, conform prevederilor O.G. nr. 71/2001 privind organizarea și exercitarea activității de consultanță fiscală. Pe fondul cauzei, s-a arătat că în perioada verificată: 2008-2009, intimata-reclamantă a înregistrat în jurnalul de vânzări facturi de stornare de TVA în valoare de 201.819 RON, fără a avea la bază o factură fiscală emisă anterior celei de stornare.

Au fost invocate prevederile art. 138 C. fisc. și s-a constatat că intimata nu se află în niciuna din aceste situații, astfel că a fost stabilit în sarcina acesteia un debit suplimentar de 201.819 RON. Referitor la TVA în sumă de 4.505 RON aferentă anului 2008, înscrisă în facturile emise de SC C.T. SRL privind închirierea unui elicopter s-a precizat că acestea au fost înregistrate direct pe cheltuieli dar nu s-a făcut dovada necesității utilizării elicopterului, iar TVA aferentă a fost considerată nedeductibilă.

Referitor la suma de 11.381 RON din totalul sumei stabilite de 14.785 RON, reclamanta a arătat că aceste achiziții au fost efectuate în scopul asamblării de mobilier pal, atât pentru sediul societății, cât și pentru vânzarea în scopul obținerii de venituri taxabile, dar recurenta a susținut că nu există nici un document din care să rezulte mobilierul rezultat din aceste achiziții, nici înregistrarea diverselor materiale în contul de marfă care ar trebui să aibă la bază recepția mărfii în valoare de vânzare și valoare de intrare. Pentru că nu s-a dovedit intenția achizițiilor efectuate cu cele 15 facturi, respectiv dacă au fost achiziționate în scopul realizării de venituri impozabile, s-a considerat că nu poate fi deductibilă această sumă.

Privitor la TVA în sumă de 940 RON ce reprezintă TVA aferentă unor servicii de vulcanizare și piese de schimb pentru utilajele din gestiune aferentă anului 2010 s-a considerat că nu ar fi nedeductibilă de către organele de control pentru că în luna septembrie 2010, când a fost dedusă, intimata se afla în procedura insolvenței, iar ulterior aceasta nu a mai realizat venituri până la sfârșitul perioadei verificate. Referitor la suma de 882.269 RON cu care echipa de inspecție fiscală a considerat că a fost diminuat nejustificat profitul impozabil al anului 2008 pentru că a înregistrat în jurnalul său de vânzări facturi de stornare a unor venituri facturate inițial către partenerul său SC W.S.C.

SRL, recurenta a susținut că a fost greșit admisă acțiunea pentru această sumă. Au fost, din nou, invocate prevederile art. 138 C. fisc. și că, în speță, nu ar fi incidente aceste prevederi, iar anexele la care face trimitere reclamanta nu au relevanță în ceea ce privește stornarea unei facturi. Referitor la deductibilitatea sumei de 23.709 RON s-a arătat că această sumă a fost considerată nedeductibilă pentru că nu au fost respectate prevederile art. 21 alin. (1) C. fisc., iar simpla afirmație privind o nouă oportunitate de afaceri care i s-ar fi oferit reclamantei nu dovedește că acestea au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile. Referitor la deductibilitatea cheltuielilor în sumă de 55.788 RON, recurenta a arătat că reclamanta a înregistrat pe conturi suma de 59.899 RON reprezentând materiale consumabile pentru care nu aduce nicio justificare.

Nu au fost anexate rapoarte de producție, bonuri de consum sau înregistrarea mobilierului deținut, recepția acestuia și nici dovada înregistrării materialelor consumabile în contul 371 Mărfuri și de aceea, s-a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 21 alin. (1) C. fisc. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în întregime a acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată și exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată pe care, în subsidiar, s-a solicitat fi reduse, fiind nejustificat de mari.

Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente: Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a deciziei de impunere din 11 mai 2011 în parte, a raportului de inspecție fiscală ce a stat la baza deciziei de impunere și anularea deciziei din 11 octombrie 2011 prin care a fost respinsă contestația împotriva deciziei de impunere. Prin decizia de impunere din 11 mai 2011 au fost stabilite în sarcina reclamantei SC C.C. SRL obligații suplimentare în sumă de peste 3.000.000 RON. Prin contestația formulată împotriva deciziei de impunere a fost contestată numai suma de 1.793.472 RON din care: 720.381 RON, TVA; 361.615 RON, dobânzi aferente TVA; 26.454 RON, penalități de întârziere aferente TVA; 351.936 RON, impozit pe profit și 92.619 RON penalități de întârziere aferente aceluiași impozit, precum și 47.776 RON TVA.

Prin decizia din 11 octombrie 2011 emisă de D.G.F.P. Cluj, a fost admisă contestația pentru suma de 89.011 RON, respinsă ca neîntemeiată pentru suma de 1.669.758 RON reprezentând TVA și accesorii, impozit pe profit și accesorii, respinsă ca rămasă fără obiect pentru suma de 82.479 RON și ca neîntemeiată în ceea ce privește diminuarea pierderii fiscale a anului 2010 cu suma de 396.961 RON. Din sumele contestate în fața instanței de fond, aceasta a anulat obligații fiscale, în parte, pentru suma de 661.754,90 RON, reprezentând TVA impozit pe profit și accesoriile acestora, iar pentru celelalte sume acțiunea a fost respinsă. A fost contestată soluția instanței de fond numai pentru sumele admise de către D.G.F.P.

Cluj, astfel că pentru sumele respinse de către instanța de fond, nefiind contestate de reclamantă în recurs, au intrat în puterea lucrului judecat. În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat de D.G.F.P. Cluj, cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că acesta este nefondat. Hotărârea instanței de fond a fost motivată cu respectarea art. 261 C. proc. civ. pentru că au fost indicate motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței și pentru că în cauză a fost efectuată o expertiză, în motivarea soluției s-au făcut referiri și la concluziile raportului de expertiză. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că sunt fondate criticile din recurs pentru că hotărârea instanței de fond în ceea ce privește sumele pentru care a fost admisă acțiunea este dată cu aplicarea greșită a legii și vor fi analizate toate sumele contestate.

Referitor la suma de 201.819 RON aferentă unor facturi de storno efectuate de societate în relație cu SC W.S.C. SRL se constată că între cele două societăți a existat un contract ce nu a fost respectat. Potrivit acelui contract, „beneficiatul furnizează prestatorului la cererea acestuia, cantitățile de motorină solicitate în vederea utilizării, exclusiv pentru activitatea care face obiectul contractului, iar la finele lunii în curs, beneficiarul va emite o factură pentru motorina furnizată prestatorului în cursul aceleiași luni”. Cu toate acestea, în contabilitatea intimatei-reclamante nu au fost înregistrate facturi de achiziție de combustibil de la SC W.S.C. SRL, ci stornarea de facturi cu explicația reglare conturi.

Potrivit art. 138 lit. a) și lit. b) C. fisc., baza de impozitare se reduce în următoarele situații: „a) dacă a fost emisă o factură și, ulterior, operațiunea este anulată total sau parțial, înainte de livrarea bunurilor sau de prestarea serviciilor; b) în cazul refuzurilor totale sau parțiale privind cantitatea, calitatea ori prețurile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate, în condițiile anulării totale ori parțiale a contractului pentru livrarea sau prestarea în cauză, declarată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, sau în urmă unui arbitraj, ori în cazul în care există un acord scris între părți (...)”. În raport de aceste dispoziții, se constată că reclamanta nu se află în niciuna din aceste situații și nu putea proceda la stornarea facturilor decât dacă erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege și de aceea, în mod greșit instanța de fond a admis cererea pentru această sumă.

Referitor la TVA în sumă de 4.505 RON aferentă facturilor emise de SC C.T. SRL privind închiriere elicopter, criticile din recurs sunt fondate. Deși reclamanta a precizat că a apelat la aceste servicii pentru că urma să deschidă un nou palier de activitate alături de SC SC W.S.C. SRL pentru deschiderea unei fabrici de prefabricate la Câmpia Turzii, din verificările făcute s-a constatat că nu există înregistrată în contabilitate vreo investiție în contul 231, imobilizări corporale în curs, dar nici alte documente care să justifice prestarea serviciului respectiv, foi de parcurs pentru traseul efectuat de elicopter și pentru că nu s-a dovedit necesitatea utilizării elicopterului, în mod greșit instanța de fond a anulat actele fiscale în privința acestei sume.

Referitor la suma de 11.381 RON aferentă achiziției de mobilier, susținerile recurentei sunt fondate pentru că nu s-a dovedit că aceste achiziții au fost făcute în scopul realizării de venituri impozabile. Conform art. 145 alin. (2) lit. a) C. fisc.: „Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile.” Chiar dacă reclamanta a susținut că aceste achiziții au fost făcute în scopul asamblării de mobilier din pal și ca marfă pentru vânzare nu au fost prezentate rapoarte de producție, bonuri de consum, nu a fost înregistrată în contabilitate cu cele 15 facturi, au fost înregistrate direct pe cheltuielile societății la momentul achiziției, astfel că vor fi menținute actele contestate în privința acestei sume.

Referitor la suma de 440 RON aferentă anului 2010 reprezentând TVA aferentă unor servicii de vulcanizare și piese de schimb pentru utilaje din gestiune, criticile din recurs sunt, de asemenea, fondate. Această sumă a fost dedusă în luna septembrie 2010 când societatea reclamantă a intrat în insolvență, iar până la sfârșitul anului nu a mai realizat venituri, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. a) C. fisc., pentru că nu s-a făcut dovada că acele servicii au fost achiziționate în scopul realizării de operațiuni taxabile. Referitor la suma de 882.269 RON în care ar fi fost diminuat nejustificat profitul impozabil al anului 2008, criticile din recurs sunt fondate.

Reclamanta a înregistrat în anul 2008 în jurnalul de vânzări facturi de stornare a unor venituri facturate către partenerul său SC W.S.C. SRL, iar prin stornarea acestora s-a modificat rezultatul financiar al anului 2008. Prin stornarea efectuată de reclamantă fără a avea o factură anterior celei de stornare, reclamanta a încălcat prevederile art. 138 C. fisc., unde sunt prevăzute situațiile în care se poate proceda la reducerea bazei impozabile, astfel că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Referitor la deductibilitatea sumei de 23.709 RON aferentă celor două facturi emise de SC C.T. SRL privind închiriere elicopter, criticile recurentei sunt fondate. Conform art. 21 alin. (1) C. fisc., pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cel reglementat prin acte normative în vigoare.

Așa cum s-a arătat anterior, în cazul TVA aferent acestor facturi, nu s-a dovedit că ar exista o intenție de dezvoltare a afacerii care să justifice aceste cheltuieli ca fiind făcute în scopul realizării de venituri impozabile pentru ca acestea să fie considerate deductibile, astfel că tot în mod greșit, au fost considerate deductibile de instanța de fond. Referitor la deductibilitatea cheltuielilor în sumă de 55.788 RON, criticile din recurs sunt fondate. Reclamanta a susținut că achizițiile au fost făcute în scopul asamblării de mobilier din pal, atât pentru sediul societății cât și pentru vânzare și nu a reușit să dovedească faptul că acestea au fost făcute în scopul obținerii de venituri taxabile pentru a fi aplicabil art. 21 alin. (1) C. fisc., astfel că nu se impunea considerarea lor ca și cheltuieli deductibile.

De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul pârâtei, va fi modificată sentința atacată în sensul că va fi respinsă în totalitate acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 261 din 10 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC C.C. SRL prin administrator judiciar Casa de Insolvență T. SPRL, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2014.