ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2697/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2697/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta SC C.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu D.G.F.P. Cluj, anularea

deciziei din 11 octombrie 2011 prin care a fost soluționată contestația administrativă,

anularea în parte a deciziei de impunere din 11 mai 2011, anularea raportului de

inspecție fiscală care a stat la baza deciziei de impunere și obligarea pârâtei

la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta D.G.F.P. Cluj a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

fond

Prin sentința civilă

nr. 261 din 10 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei, a fost anulată

în parte decizia de soluționare a contestației din 11 octombrie 2011, decizia de

impunere din 11 mai 2011 și raportul de inspecție fiscală ce a stat la baza deciziei

de impunere în privința obligațiilor fiscale în sumă de 661.754,90 RON reprezentând

TVA, impozit pe profit și accesorii și exonerată reclamanta de plata acestora, cu

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 13.729,3

RON reprezentând onorariu expertiză, onorariu avocat, taxa judiciară de timbru și

timbrul judiciar.

În motivarea soluției,

instanța de fond a arătat că în urma controlului efectuat de organele fiscale acestea

au reținut că societatea reclamantă a înregistrat în jurnalul vânzări facturi de

stornare TVA fără a avea la bază o factură anterioară celei de stornare, a efectuat

înregistrări, operațiuni de decontare, de stornare ulterioară a unor servicii, fără

o justificare prin documentație, fără a proceda la efectuarea corespunzătoare a

colectării TVA, au fost efectuate o serie de plăți pentru achiziții bunuri prestări

servicii pentru care nu avea drept de deducere pe valoare adăugată și a efectuat

operațiuni ce nu erau scutite. Tot astfel mai rețin organele fiscale că au fost

înregistrate cheltuieli care nu erau deductibile, dat fiind că nu au fost deținute

documente justificative fie nu au fost făcute în scopul realizării de venituri și

ca atare datorează impozit pe profit și accesorii.

Urmare a constatărilor

făcute prin actele încheiate au fost stabilite de organele fiscale în sarcina societății

reclamante obligații suplimentare de plată în valoare totală de 2.809.311 RON reprezentând

impozit pe profit, TVA, majorări și penalități.

Prin decizia nr. 494 din

11 octombrie 2011 a fost admisă ca neîntemeiată contestația pentru suma de 89.011

RON, respinsă ca neîntemeiată contestația pentru suma de 1.669.758 RON, respinsă

fără obiect contestația pentru suma de 82.479 RON diferențe aferente anului 2009

și respinsă ca neîntemeiată contestația privind diminuarea pierderii fiscale a anului

2010 cu suma de 396.961 RON.

În cauză a fost ordonată

efectuarea unei expertize, iar instanța de fond a reținut concluziile expertului

referitoare la stornările efectuate în cursul anului 2008, contravaloare motorină

și s-a aratat că înregistrările s-au făcut în baza contractelor, facturile fiind

emise în perioada de valabilitate a contractelor încheiate, fac parte din operațiunile

convenite și acoperă zona de activitate Sibiu, T.J. și deci reflectă rezultatul

unor operațiuni reale îndeplinindu-se condițiile pentru a se lua în considerare

deductibilitatea fiscală.

Referitor la persoana

fizică arată expertul că la baza operațiunii de stornare conform explicației contestatoarei

a stat o factură emisă în decembrie 2007 factura nr. A și stornată cu factura

nr. B. Factura nr. A emisă pe persoană fizică C.A. nu a fost remisă însă a fost

remisă o altă factură nr. C care este întocmită defectuos, iar în atare situație

documentul nu îndeplinește condițiile pentru deductibilitate.

În ceea ce privește cheltuielile

cu mobilierul arată expertul că nu s-a găsit inventarul, prin nota contabilă a fost

scos din evidență, înregistrările nu sunt conforme cu normele contabile, iar în

atare situație nu sunt întrunite cerințele deductibilității.

Cu privire la cheltuielile

efectuate cu încheierea unui elicopter se arată că documentele contabile relevă

comandarea acestuia în ianuarie 2008 când erau în derulare două contracte cu SC

W.S.C. SRL care ulterior operațiunii au fost prelungite astfel că realitatea acestora

relevându-se sunt îndeplinite condițiile pentru deductibilitate.

În privința interpretării

notei contabile din februarie 2008 arată expertul că nu este o factură cu nr. A

invocată ci este o factură cu nr. C care este întocmită defectuos, însoțită de o

altă factură nr. B de stornare care se referă la o factură din 2008 și nu din 2007

și ca atare nota nu reflectă realitatea economică pentru deductibilitate.

De asemenea arată expertul

în privința a 32 de facturi neacceptate deductibil TVA ca nu cuprind informațiile

esențiale prevăzute de C. fisc. și prin urmare TVA aferent valorii mărfurilor aprovizionate

nu îndeplinește condițiile de deductibilitate.

Mai arată expertul că

în privința relației cu furnizorul SC M. SRL nu s-au găsit bonuri consum, rapoarte

producție nu s-au făcut înregistrări și nici nu s-au găsit inventare, în schimb

s-a găsit factura din 15 decembrie 2008 prin care se facturează mobilier de bucătărie

SC R.I. SRL și acesta dovedește realizarea de venituri impozabile.

Totodată arată expertul

că în privința facturii emise de SC M.G. SRL Piatra Neamț nu se poate reține participarea

la realizarea operațiunilor taxabile, iar în privința facturilor emise de firma

SC W.L.S. SRL înregistrarea nu s-a făcut prin note contabile, stornarea nefiind

reală.

Tot astfel arată expertul

în privința achizițiilor de la SC B. SA în perioada controlată nu au avut loc vânzări

de peste către terți, nici pe facturi nici în numerar nu se găsește în administrare

luciu de apă, iar în atare situație cheltuielile nu sunt destinate operațiunilor

impozabile.

Se mai arată de către

expert în privința diferențelor la TVA că societatea nu declară în decontul său

TVA pe luna decembrie, nu declară la fisc și nu face aceasta corectură până la sfârșitul

anului 2010 în deconturile depuse și ca atare diferența este datorată.

Referitor la achiziția

unei pompe pentru remedieri defecțiuni și la o factură emisă de SC C.T. SRL Siliștea

se arată de către expert că în documentele contabile aferente anilor 2008-2010 nu

se găsește și nu se identifică nici o listă de inventariere, mijloace fixe, nu există

contractul și ca atare obligațiile se datorează.

Cu privire la facturile

emise de SC W.S.C. SRL, SC T.C. SRL, se arată că despăgubirile nu există, în cheltuieli

deductibile nu s-a găsit ancheta administrativă legată de dauna, nu s-au realizat

venituri nefiind îndeplinite condițiile de deductibilitate însă nu se datorează

accesorii dat fiind intrarea în insolvență a reclamantei.

În ceea ce privește facturile

SC C.C. SRL, SC R.I. SRL și facturile emise de către societăți de leasing se arată

că au fost înregistrate venituri în cadrul firmei în septembrie și nu în octombrie-decembrie

2010, deci realizate operațiuni taxabile pentru a fi acceptată deductibilitatea

doar pe luna septembrie nu și pentru perioada octombrie-decembrie pentru care obligațiile

nu întrunesc cerințele și prin urmare se datorează mai puțin accesoriile dată fiind

insolvența.

În privința facturilor

telefonice emise de SC O. SA se arată că nu s-au înregistrat venituri în decembrie,

nu s-au efectuat operațiuni taxabile pentru a se lua în considerare deductibilitatea

iar în privința facturilor emise de SC G.P. SA nu s-a găsit contractul de închiriere,

nici o notificare legată de taxarea indirectă a operațiunilor de închiriere și ca

atare nu sunt întrunite cerințele deductibilității.

Aceste cerințe arată expertul

nu sunt întrunite nici în privința facturii emise de SC K.S.A.T. SRL în condițiile

în care nu s-a identificat proiectul de lucrări normele de deviz, documentele de

achiziție a materialelor utilizate pentru executarea reparațiilor, nici referințe

cantitative/valorice legate de materiale, lucrări, facturile nominalizate de contestatoare

referindu-se numai la facturi prestări se servicii.

Sintetizând referitor

la impozitul pe profit, la diferențe și obligații datorate expertul reia argumentele

în strânsă legătură cu TVA relevând influența asupra profitului și concluzionând

că debitele datorate, TVA colectat, TVA deductibil impozit pe profit sunt în valoare

de 645.628,35 RON însoțite de accesorii 255.016,34 RON diferența nefiind datorată.

Sub aceste aspecte, instanța

de fond a achiesat poziției exprimate prin expertiza cu câteva precizări, fiind

invocate prevederile art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) și art.

138 C. fisc. și s-a spus că din normele enunțate reiese că cheltuielile aferente

veniturilor pentru a putea fi deduse trebuie să îndeplinească anumite condiții și

anume: să fie efectuate în cadrul activității desfășurate în scopul realizării venitului;

justificate prin documente, să fie cuprinse/înregistrate în cheltuielile exercițiului

financiar să respecte anumite reguli: executarea în baza unor contracte, limite

s.a.

Actele dosarului atestă

în parte că reclamanta a derulat operațiuni în baza contractelor, actelor adiționale,

că în baza relațiilor comerciale desfășurate au fost emise facturi ce au fost înregistrate

în evidențele fiscale; că au fost efectuate plăți în conturile cocontractanților,

dar, cu toate acestea din acte, parte din activități nu rezultă a fi desfășurate,

evidențierea acestora este făcută fără documente precum situații de lucrări devize,

inventare. În plus unele operațiuni nu sunt evidențiate sau evidențele nu concordă

cu datele evocate nu conțin informații pentru o determinare a realității operațiunilor.

Sub acest aspect raportul de expertiză a evidențiat existența sau nu a documentelor,

neconcordanțele dintre documentele și datele prezentate, lipsuri și deficiențe a

informațiilor cerute documentelor.

Instanța de fond a apreciat

că raportat la acte nu se poate reține că toate raporturile dintre reclamantă și

agenții economici emitenți ai facturilor ar fi inexistenți că operațiunile și activitatea

desfășurată nu ar fi fost făcute în scopul realizării de venituri și respectiv nu

ar fi fost deținute documentele justificative pentru cheltuielile efectuate și pentru

ca astfel să se considere că nu sunt deductibile. Susținerile reclamantei nu au

fost dovedite însă doar în privința unora dintre relații precum relația cu persoana

fizică C.A., SC T. SRL (lipsă inventar), SC M. SRL (lipsă documente conform normelor)

ș.a. susțineri ce se vădesc în parte întemeiate și în privința impozitului pe profit

și accesoriile aferente acestora.

Cât privește taxa pe valoarea

adăugată s-a reținut că dreptul de deducere este reglementat de art. 145 C.

fisc. care prin alin. (1) și alin. (2) prevede că dreptul de deducere ia naștere

la momentul exigibilității taxei și ca orice persoană impozabilă are dreptul să

deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul

operațiunilor taxabile, dar au fost invocate și prevederile art. 146 alin. (1)

lit. a), art. 141 alin. (2) lit. e), art. 155 alin. (1) C. fisc. și art. 141

alin. (3) C. fisc., dar și Normele metodologice de aplicare a acestor dispoziții

C. fisc.

S-a susținut că din norme

reiese că deducerea TVA are loc pentru, achiziții, servicii, închiriere, ș.a.,

destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile și sunt dovedite cu

documente justificative ce cuprind informații complete cerute de art. 155 C.

proc. fisc., că unele operațiuni sunt scutite dacă se depun actele cerute.

Așadar, deducerea

poate fi acordată daca livrarea/serviciul este destinat operațiunii taxabile

și justificat prin documente -facturi, ce întrunesc cerințele de formă și respectiv

scutite dacă sau depus documentele.

Actele dosarului, susține

instanța de fond, precum facturi atesta ca parte din acestea nu cuprind informații

corecte referitoare la livrari, preț, acte pe baza carora se fundamentează s.a.

În plus nu s-au depus notificările, deconturi, situații, lucrări, inventare,

acte în măsură să releve realitatea celor consemnate în facturi și realitatea operațiunilor.

Raportat la acte în situația dată a neprecizarilor exprese vizand cantitatea,

preț, și al inexistenței altor acte nu se poate reține o informație corectă în măsură

să releve conținutul operațiunii și respectiv ca reținerile autorității ar

fi în totalitate greșite. Ori, în condițiile date a neprecizărilor situația reflectată

de acte nu poate fi alta decât a ajustarii/anularii în parte a deducerii în condițiile

reflectate prin expertiză.

S-au făcut referiri la

decizia nr. V din 15 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu ocazia

soluționării recursului în interesul legii, care a statuat ca: potrivit acestor

reglementări lipsite de echivoc, taxa pe valoarea adăugată nu se poate deduce și

nici nu poate fi diminuată baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit,

dacă documentele justificative nu conțin sau nu furnizează toate informațiile

prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru

care se solicită deducerea taxei pe valoarea adăugată. (...)

Prin urmare chiar și numai

plecând de la această decizie în condițiile în care parte din actele depuse de reclamantă

nu reflectă toate informațiile, s-a apreciat că reținerile organelor fiscale privind

nedeductibilitatea în parte sunt corecte.

Această reținere a deductibilității

nu poate fi greșită nici în privința relației cu SC S.P. SA, de vreme ce nu a fost

depusă notificarea legală de taxare indirectă, dar că nu poate fi omisă situație

de insolvență a reclamantei ce conduce, în raport cu dispozițiile fiscale, la exonerarea

penalităților, iar din această perspectivă în parte reținerile organelor fiscale

sunt greșite.

S-a arătat aspectele invocate

de reclamantă referitoare la jurisprudența C.E.J. ce relevă ca deducerea operează

dacă sunt întrunite cerințele de fond, respectiv lipsa formalității actului nu ar

avea ca efect pierderea dreptului de deducere de către persoana impozabilă, dar

aceste susțineri au fost înlăturate deoarece, așa cum s-a relevat prin raportul

de expertiză, sunt o serie de nereguli, stornări necorespunzătoare, lipsă documente,

scoatere din inventar, facturi diferite de cele evocate în operațiuni, ș.a.

și nu se poate vorbi de o realitate a desfășurării activității și respectiv o operațiune

taxabilă în măsură să dea dreptul de deducere evocată.

Susținerile reclamantei

referitoare la faptul că autoritatea fiscală nu era competentă de a realiza inspecția

a lipsit avizul, nu s-a respectat dreptul de apărare, ș.a. nu au fost reținute întrucât

se omite a se avea în vedere ca autoritatea în contextul dispozițiilor Ordinului

A.N.A.T. nr. 1328/2009, funcționarea în cadrul și structura direcției, ca a existat

avizul fiind comunicat și înregistrat din 23 septembrie 2011; inclusiv făcută comunicare

pentru discuția finală și respectiv faptul că actele întrunesc toate cerințele fiind

argumentate în privința constatărilor făcute.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Cluj, pentru că a fost considerată în parte netemeinică

și nelegală, fiind invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct.

9 C. proc. civ.

În motivele de recurs

s-a arătat că, în primul rând, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină,

fiind preluate în dispozitivul acesteia sumele conform expertizei contabile efectuate

în cauză, deși prin răspunsul la obiecțiunile formulate în cauză de către recurenta-pârâtă

expertul contabil a retras afirmația că sumele nu ar fi datorate bugetului de stat,

mai ales că în fața instanței de fond a fost efectuată o expertiză contabilă și

nu una fiscală care să fie efectuată de un consultant fiscal, conform prevederilor

O.G. nr. 71/2001 privind organizarea și exercitarea activității de consultanță fiscală.

Pe fondul cauzei, s-a

arătat că în perioada verificată: 2008-2009, intimata-reclamantă a înregistrat în

jurnalul de vânzări facturi de stornare de TVA în valoare de 201.819 RON, fără a

avea la bază o factură fiscală emisă anterior celei de stornare.

Au fost invocate prevederile

art. 138 C. fisc. și s-a constatat că intimata nu se află în niciuna din aceste

situații, astfel că a fost stabilit în sarcina acesteia un debit suplimentar de

201.819 RON.

Referitor la TVA în sumă

de 4.505 RON aferentă anului 2008, înscrisă în facturile emise de SC C.T. SRL privind

închirierea unui elicopter s-a precizat că acestea au fost înregistrate direct pe

cheltuieli dar nu s-a făcut dovada necesității utilizării elicopterului, iar

TVA aferentă a fost considerată nedeductibilă.

Referitor la suma de 11.381

RON din totalul sumei stabilite de 14.785 RON, reclamanta a arătat că aceste achiziții

au fost efectuate în scopul asamblării de mobilier pal, atât pentru sediul societății,

cât și pentru vânzarea în scopul obținerii de venituri taxabile, dar recurenta a

susținut că nu există nici un document din care să rezulte mobilierul rezultat din

aceste achiziții, nici înregistrarea diverselor materiale în contul de marfă care

ar trebui să aibă la bază recepția mărfii în valoare de vânzare și valoare de intrare.

Pentru că nu s-a dovedit

intenția achizițiilor efectuate cu cele 15 facturi, respectiv dacă au fost achiziționate

în scopul realizării de venituri impozabile, s-a considerat că nu poate fi deductibilă

această sumă.

Privitor la TVA în sumă

de 940 RON ce reprezintă TVA aferentă unor servicii de vulcanizare și piese de schimb

pentru utilajele din gestiune aferentă anului 2010 s-a considerat că nu ar fi nedeductibilă

de către organele de control pentru că în luna septembrie 2010, când a fost dedusă,

intimata se afla în procedura insolvenței, iar ulterior aceasta nu a mai realizat

venituri până la sfârșitul perioadei verificate.

Referitor la suma de 882.269

RON cu care echipa de inspecție fiscală a considerat că a fost diminuat nejustificat

profitul impozabil al anului 2008 pentru că a înregistrat în jurnalul său de vânzări

facturi de stornare a unor venituri facturate inițial către partenerul său SC

W.S.C. SRL, recurenta a susținut că a fost greșit admisă acțiunea pentru această

sumă.

Au fost, din nou, invocate

prevederile art. 138 C. fisc. și că, în speță, nu ar fi incidente aceste prevederi,

iar anexele la care face trimitere reclamanta nu au relevanță în ceea ce privește

stornarea unei facturi.

Referitor la deductibilitatea

sumei de 23.709 RON s-a arătat că această sumă a fost considerată nedeductibilă

pentru că nu au fost respectate prevederile art. 21 alin. (1) C. fisc., iar simpla

afirmație privind o nouă oportunitate de afaceri care i s-ar fi oferit reclamantei

nu dovedește că acestea au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.

Referitor la deductibilitatea

cheltuielilor în sumă de 55.788 RON, recurenta a arătat că reclamanta a înregistrat

pe conturi suma de 59.899 RON reprezentând materiale consumabile pentru care nu

aduce nicio justificare.

Nu au fost anexate rapoarte

de producție, bonuri de consum sau înregistrarea mobilierului deținut, recepția

acestuia și nici dovada înregistrării materialelor consumabile în contul 371 Mărfuri

și de aceea, s-a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 21 alin. (1) C.

fisc.

S-a solicitat admiterea

recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în întregime a acțiunii

formulate de reclamantă ca neîntemeiată și exonerarea de la plata cheltuielilor

de judecată pe care, în subsidiar, s-a solicitat fi reduse, fiind nejustificat de

mari.

Soluția instanței de recurs

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul

pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost

învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a deciziei de impunere din 11 mai

2011 în parte, a raportului de inspecție fiscală ce a stat la baza deciziei de impunere

și anularea deciziei din 11 octombrie 2011 prin care a fost respinsă contestația

împotriva deciziei de impunere.

Prin decizia de impunere

din 11 mai 2011 au fost stabilite în sarcina reclamantei SC C.C. SRL obligații suplimentare

în sumă de peste 3.000.000 RON.

Prin contestația formulată

împotriva deciziei de impunere a fost contestată numai suma de 1.793.472 RON din

care: 720.381 RON, TVA; 361.615 RON, dobânzi aferente TVA; 26.454 RON, penalități

de întârziere aferente TVA; 351.936 RON, impozit pe profit și 92.619 RON penalități

de întârziere aferente aceluiași impozit, precum și 47.776 RON TVA.

Prin decizia din 11

octombrie 2011 emisă de D.G.F.P. Cluj, a fost admisă contestația pentru suma de

89.011 RON, respinsă ca neîntemeiată pentru suma de 1.669.758 RON reprezentând TVA

și accesorii, impozit pe profit și accesorii, respinsă ca rămasă fără obiect pentru

suma de 82.479 RON și ca neîntemeiată în ceea ce privește diminuarea pierderii fiscale

a anului 2010 cu suma de 396.961 RON.

Din sumele contestate

în fața instanței de fond, aceasta a anulat obligații fiscale, în parte, pentru

suma de 661.754,90 RON, reprezentând TVA impozit pe profit și accesoriile acestora,

iar pentru celelalte sume acțiunea a fost respinsă.

A fost contestată soluția

instanței de fond numai pentru sumele admise de către D.G.F.P. Cluj, astfel că pentru

sumele respinse de către instanța de fond, nefiind contestate de reclamantă în recurs,

au intrat în puterea lucrului judecat.

În ceea ce privește primul

motiv de recurs invocat de D.G.F.P. Cluj, cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., se constată că acesta este nefondat.

Hotărârea instanței de

fond a fost motivată cu respectarea art. 261 C. proc. civ. pentru că au fost indicate

motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței și pentru că în

cauză a fost efectuată o expertiză, în motivarea soluției s-au făcut referiri și

la concluziile raportului de expertiză.

Referitor la motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că sunt fondate criticile

din recurs pentru că hotărârea instanței de fond în ceea ce privește sumele pentru

care a fost admisă acțiunea este dată cu aplicarea greșită a legii și vor fi analizate

toate sumele contestate.

Referitor la suma de 201.819

RON aferentă unor facturi de storno efectuate de societate în relație cu SC

W.S.C. SRL se constată că între cele două societăți a existat un contract ce nu

a fost respectat. Potrivit acelui contract, „beneficiatul furnizează prestatorului

la cererea acestuia, cantitățile de motorină solicitate în vederea utilizării, exclusiv

pentru activitatea care face obiectul contractului, iar la finele lunii în curs,

beneficiarul va emite o factură pentru motorina furnizată prestatorului în cursul

aceleiași luni”.

Cu toate acestea, în contabilitatea

intimatei-reclamante nu au fost înregistrate facturi de achiziție de combustibil

de la SC W.S.C. SRL, ci stornarea de facturi cu explicația reglare conturi.

Potrivit art. 138

lit. a) și lit. b) C. fisc., baza de impozitare se reduce în următoarele situații:

„a) dacă a fost emisă

o factură și, ulterior, operațiunea este anulată total sau parțial, înainte de livrarea

bunurilor sau de prestarea serviciilor;

b) în cazul refuzurilor

totale sau parțiale privind cantitatea, calitatea ori prețurile bunurilor livrate

sau ale serviciilor prestate, în condițiile anulării totale ori parțiale a contractului

pentru livrarea sau prestarea în cauză, declarată printr-o hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă, sau în urmă unui arbitraj, ori în cazul în care există

un acord scris între părți (...)”.

În raport de aceste dispoziții,

se constată că reclamanta nu se află în niciuna din aceste situații și nu putea

proceda la stornarea facturilor decât dacă erau îndeplinite condițiile prevăzute

de lege și de aceea, în mod greșit instanța de fond a admis cererea pentru această

sumă.

Referitor la TVA în sumă

de 4.505 RON aferentă facturilor emise de SC C.T. SRL privind închiriere elicopter,

criticile din recurs sunt fondate.

Deși reclamanta a precizat

că a apelat la aceste servicii pentru că urma să deschidă un nou palier de activitate

alături de SC SC W.S.C. SRL pentru deschiderea unei fabrici de prefabricate la Câmpia

Turzii, din verificările făcute s-a constatat că nu există înregistrată în contabilitate

vreo investiție în contul 231, imobilizări corporale în curs, dar nici alte documente

care să justifice prestarea serviciului respectiv, foi de parcurs pentru traseul

efectuat de elicopter și pentru că nu s-a dovedit necesitatea utilizării elicopterului,

în mod greșit instanța de fond a anulat actele fiscale în privința acestei sume.

Referitor la suma de 11.381

RON aferentă achiziției de mobilier, susținerile recurentei sunt fondate pentru

că nu s-a dovedit că aceste achiziții au fost făcute în scopul realizării de venituri

impozabile.

Conform art. 145

alin. (2) lit. a) C. fisc.: „Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa

aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor

taxabile.”

Chiar dacă reclamanta

a susținut că aceste achiziții au fost făcute în scopul asamblării de mobilier din

pal și ca marfă pentru vânzare nu au fost prezentate rapoarte de producție, bonuri

de consum, nu a fost înregistrată în contabilitate cu cele 15 facturi, au fost înregistrate

direct pe cheltuielile societății la momentul achiziției, astfel că vor fi menținute

actele contestate în privința acestei sume.

Referitor la suma de 440

RON aferentă anului 2010 reprezentând TVA aferentă unor servicii de vulcanizare

și piese de schimb pentru utilaje din gestiune, criticile din recurs sunt, de asemenea,

fondate.

Această sumă a fost dedusă

în luna septembrie 2010 când societatea reclamantă a intrat în insolvență, iar până

la sfârșitul anului nu a mai realizat venituri, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. a) C. fisc., pentru că nu s-a făcut dovada

că acele servicii au fost achiziționate în scopul realizării de operațiuni taxabile.

Referitor la suma de 882.269

RON în care ar fi fost diminuat nejustificat profitul impozabil al anului 2008,

criticile din recurs sunt fondate.

Reclamanta a înregistrat

în anul 2008 în jurnalul de vânzări facturi de stornare a unor venituri facturate

către partenerul său SC W.S.C. SRL, iar prin stornarea acestora s-a modificat rezultatul

financiar al anului 2008.

Prin stornarea efectuată

de reclamantă fără a avea o factură anterior celei de stornare, reclamanta a încălcat

prevederile art. 138 C. fisc., unde sunt prevăzute situațiile în care se poate proceda

la reducerea bazei impozabile, astfel că soluția instanței de fond a fost dată cu

aplicarea greșită a legii.

Referitor la deductibilitatea

sumei de 23.709 RON aferentă celor două facturi emise de SC C.T. SRL privind închiriere

elicopter, criticile recurentei sunt fondate.

Conform art. 21 alin.

(1) C. fisc., pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli

deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile,

inclusiv cel reglementat prin acte normative în vigoare.

Așa cum s-a arătat anterior,

în cazul TVA aferent acestor facturi, nu s-a dovedit că ar exista o intenție de

dezvoltare a afacerii care să justifice aceste cheltuieli ca fiind făcute în scopul

realizării de venituri impozabile pentru ca acestea să fie considerate deductibile,

astfel că tot în mod greșit, au fost considerate deductibile de instanța de fond.

Referitor la deductibilitatea

cheltuielilor în sumă de 55.788 RON, criticile din recurs sunt fondate.

Reclamanta a susținut

că achizițiile au fost făcute în scopul asamblării de mobilier din pal, atât pentru

sediul societății cât și pentru vânzare și nu a reușit să dovedească faptul că acestea

au fost făcute în scopul obținerii de venituri taxabile pentru a fi aplicabil

art. 21 alin. (1) C. fisc., astfel că nu se impunea considerarea lor ca și cheltuieli

deductibile.

De aceea, în baza

art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul

pârâtei, va fi modificată sentința atacată în sensul că va fi respinsă în totalitate

acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta D.G.F.P. Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 261 din 10 aprilie

2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC C.C. SRL prin administrator judiciar

Casa de Insolvență T. SPRL, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 iunie 2014.