ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 397/2014

Deliberând

asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3695 din 27

septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a

ll-a civilă, în Dosarul nr. 5440/100/2009, a fost anulat, ca netimbrat,

recursul declarat de pârâta SC B.T. SRL (fostă SC B. SRL) împotriva Deciziei

civile nr. 141 din 21 iulie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de recurs a constatat că, prin cererea formulată la data de 29

martie 2012, pârâta SC B.T. SRL a solicitat acordarea ajutorului public

judiciar, în sensul reducerii, eșalonării sau amânării de la plata taxei

judiciare de timbru în cuantum de 1.271 lei, aferentă cererii de recurs.

Prin încheierea

de ședință din data de 26 aprilie 2012, a fost respinsă cererea de acordare a

facilităților la plata taxei judiciare de timbru, față de probatoriul

administrat în cauză, respectiv insuficiența actelor depuse la dosar

referitoare la situația sa economico-financiară.

La data de 22

mai 2012, pârâta a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii din data

de 26 aprilie 2012, iar prin încheierea din 12 iunie 2012 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, comunicată recurentei, a

fost admisă cererea de reexaminare, fiind eșalonată plata taxei judiciare de

timbru până la data de 1 august 2012 când urma a fi achitată suma de 635 lei și

până la termenul de judecată din data de 27 septembrie 2012, urmând a fi

achitată diferența de 636 lei.

Constatând că

recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de

Înalta Curte, respectiv 27 septembrie 2012, pentru când procedura de citare a

fost legal îndeplinită, instanța a dat eficiență prevederilor art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și a anulat recursul,

ca netimbrat.

Împotriva

acestei decizii, SC B.T. SRL Baia Mare a formulat contestație în anulare,

invocând în drept dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

În argumentarea

cererii, contestatoarea SC B.T. SRL Baia Mare a susținut, în esență, că

dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei erori materiale

privind taxa judiciară de timbru.

Raportat la

prevederile art. 21

2

din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare

de timbru, având în vedere că încheierea prin care s-a admis cererea privind

acordarea de facilități sub forma eșalonării constituie titlu executoriu, în

opinia contestatoarei, instanța nu poate face aplicarea dispozițiilor art. 20 alin.

(1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv, nu poate anula cererea ca

netimbrată, deoarece s-ar ajunge la sancționarea societății de două ori,

respectiv pe de o parte ar fi executată silit pentru suma stabilită ca taxă de

timbru, iar pe de altă parte, cererea nu ar fi analizată, ca urmare a admiterii

excepției netimbrării.

Sub un alt

aspect, contestatoarea susține, totodată, că instanța de recurs a calculat

eronat taxa judiciară de timbru de 1.276 lei, în loc de 2,5 lei.

De asemenea,

apreciază că, în mod greșit, solicitarea de îndreptare a erorii materiale

constatând în calculul greșit al taxei de timbru, a fost înaintată altui

complet de judecată care a constatat ca fiind tardivă cererea de reexaminare a

taxei judiciare de timbru, deși o astfel de cerere nu a fost formulată.

Precizează că a

invocat art. 20 alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 146/1997 și a solicitat să

se analizeze, în cadrul excepției de netimbrare, plata taxei judiciare de

timbru pentru recurs și pentru fazele procesuale anterioare.

Totodată,

susține contestatoarea, a dovedit că sunt îndeplinite ambele situații prevăzute

art. 21 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare

de timbru așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 212 din 4 decembrie 2008.

Intimata SC C.D.P.

A.R.I.S. SA Baia Mare a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția

inadmisibilității contestației în anulare, solicitând admiterea excepției și,

în consecință, respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.

Analizând

decizia atacată prin prisma criticilor formulate și temeiul de drept invocat, Înalta

Curte urmează să respingă contestația în anulare pentru considerentele care

succed:

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, iar cazurile de admisibilitate sunt

limitativ enumerate de lege, fiind de strictă interpretare.

Potrivit

dispozițiilor art. 318 prima teză C. proc. civ., hotărârile instanțelor de

recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată în recurs

este rezultatul unei greșeli materiale, înțelegând prin aceasta greșeli de

ordin procedural, respectiv erori materiale evidente săvârșite de instanță prin

neobservarea dovezilor existente la dosar.

În sensul art. 318

C. proc. civ. este greșeală materială anularea recursului ca netimbrat sau

anularea recursului ca insuficient timbrat, în pofida existenței la dosar a

dovezii timbrajului.

Dovada

achitării taxei judiciare de timbru nu se află la dosar și nici nu s-a făcut

dovada depunerii acesteia până la termenul stabilit de instanță (27 septembrie

2012) prin încheierea pronunțată la data de 12 iunie 2012 (filele 150-151 dosar

recurs) prin care s-a dispus eșalonarea plății taxei de timbru în cuantum de

1271 lei în sensul achitării sumei de 635 lei până la data de 1 august 2012 și

achitarea diferenței de 636 lei până la termenul de judecată din data de 27

septembrie 2012, motiv pentru care, criticile subsumate dispozițiilor art. 318

prima teză C. proc. civ. nu sunt fondate.

Propria culpă

în neonorarea obligației legale de a timbra în condițiile în care SC B.T. SRL a

beneficiat de acordarea unor facilități privind plata taxei judiciară timbru,

reanalizarea cererii vizând modul de calcul pretins eronat al cuantumului taxei

judiciare de timbru stabilit de către instanța de recurs, precum și invocarea

unor pretinse erori de judecată (aplicarea greșită a dispozițiilor art. 20 alin.

(1) și alin. (3) prin raportare la art. 21

2

din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, republicată), nu pot deschide calea

contestației în anulare în înțelesul art. 318 C. proc. civ.

Este de reținut

că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu

promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor

imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate

trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal

învestită.

Față de

considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite

motivele de anulare prevăzute de art. 318 C. proc. civ. și drept urmare, va

menține decizia atacată și va respinge contestația în anulare formulată de SC B.T.

SRL Baia Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatoarea SC B.T. SRL Baia Mare

împotriva Deciziei nr. 3695 din 27 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. 5440/100/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 5 februarie 2014.