ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 445/2018

Ședința publică din data de 21 februarie 2018

Asupra cererii de revizuire de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea civilă din 22.01.2016 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul nr. x/2011, a fost admisă cererea de repunere pe rol formulată de către reclamant A., a fost repusă cauza pe rol, respinsă atât cererea de amânare, cât și cererea de suspendare formulate de către pârâtă. A fost respinsă cererea de suspendare formulată de către pârâtă în baza art. 244, alin. (1), pct. 2 C. proc. civ.. A fost amânată pronunțarea hotărârii pentru data de 29 ianuarie 2016, iar apoi pentru 05.02.2016, după care, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 12.02.2016.

Prin sentința civilă nr. 392/12.02.2016, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2011 a fost admisă cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B.. A fost recunoscută sentința arbitrală pronunțată în Varsovia, Polonia, la data de 27 mai 2011 de Tribunalul Arbitral, în legătură cu arbitrajul dintre B. S.R.L. și A. S-a încuviințat executarea pe teritoriul României a sentinței arbitrale pronunțate în Varsovia, Polonia, la data de 27 mai 2011 de Tribunalul Arbitral, în legătură cu arbitrajul dintre B. S.R.L. și A. S-a luat act de precizarea reclamantei în sensul că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 392/12.02.2016 și a încheierii civile din 22.01.2016 a formulat apel S.C. B. S.R.L. prin care a solicitat admiterea apelului și, pe cale de consecință, modificarea în tot a sentinței civile apelate în sensul respingerii cererii de recunoaștere și încuviințare a executării silite pe teritoriul României a Sentinței arbitrale din 27.05.2011, pronunțată de către arbitrul unic Dr. C.; obligarea intimatei A.. zoo la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul apel și cele ocazionate de judecata în fond a cauzei.

Prin decizia civilă nr. 216/2017 din 10 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă s-a respins cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 392 din 12.02.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Specializat Cluj, formulată de apelanta S.C. B. S.R.L.. S-a respins apelul declarat de S.C. B. S.R.L. împotriva încheierii civile f.n. din 22.01.2016 și sentinței civile nr. 392 din 12.02.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Specializat Cluj, pe care a menținut-o în întregime.

Împotriva acestei decizii S.C. B. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, întrucât este nelegală cu consecința admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 392/2016 pronunțate de către Tribunalul Specializat Cluj, modificarea în întregime a sentinței civile nr. 392/2016 pronunțată de către Tribunalul Specializat Cluj, în sensul respingerii cererii de recunoaștere și încuviințare a executării silite pe teritoriul României a Sentinței arbitrale din 27.05.2011, pronunțată de către arbitrul unic, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în toate fazele procesuale ale prezentului litigiu.

Prin decizia nr. 1332/28.09.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost anulat recursul ca netimbrat.

Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții sau motive de recurs, Înalta Curte conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs invocată, din oficiu, și a reținut:

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru până la termenul stabilit, cererea va fi anulată ca netimbrată.

Totodată, conform dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar "cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru".

Este de reținut că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.

În speță, recurenta a fost legal citată pentru termenul din 28 septembrie 2017, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 RON și 0,15 RON timbru judiciar, dar aceasta, în mod nejustificat, nu și-a îndeplinit obligația legală a timbrării.

Constatând că cererea nu a fost timbrată anticipat și nici până la termenul stabilit de instanță, respectiv 28 septembrie 2017, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte a dat eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G nr. 32/1995, modificată, și a dispus anularea cererii, ca netimbrată.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea S.C. B. S.R.L invocând dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

Contestatoarea arată că decizia pronunțată este rezultatul unei erori materiale, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în cuantumul avut în vedere de către instanța de recurs fiind achitate anticipat, dovada plății acestora regăsindu-se la dosarul cauzei.

Arată contestatoarea că, la data de 03.04.2017, cu ocazia judecății în apel, B. a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 25 RON și a depus timbru judiciar în cuantum de 5 RON, dovezile fiind la dosarul cauzei, aspect reținut și prin încheierea de ședință din data de 03.04.2017 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr. x/2011. Taxa de timbru astfel achitată este acoperitoare pentru obligația de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar stabilită de către instanța de recurs, plata fiind realizată anticipat de către B., în legatură cu dosarul cauzei și acțiunea dedusă judecății.

Astfel, taxa judiciară de timbru aferentă cererii de apel formulate de către B. a fost stabilită la suma de 4 RON, în considerarea prevederilor art. 11 coroborate cu art. 13 din Legea nr. 146/1997, iar cererea de suspendare a executarii hotărârii instanței de fond a fost stabilită la suma de 10 RON. În acest fel, rezultă că B. a achitat anticipat în cadrul dosarului cauzei taxa judiciară de timbru în cuantum de 11 RON, aceasta sumă fiind creditată cu titlu de taxa de timbru, în contul unității administrativ teritoriale în cadrul dosarului nr. x/2011, fiind în acest mod afectată scopului prevăzut de legiuitor pentru plata taxelor judiciare de timbru, respectiv susținerea activității de judecată generată de partea care este titulara plății taxei judiciare de timbru.

În același sens, timbrul judiciar stabilit aferent cererii de apel a fost în cuantum de 0,15 RON iar cel efectiv achitat și depus de catre B. în cadrul dosar x/2011 a fost în cuantum de 5 RON, rezultând astfel o plată anticipată efectuată de catre B. aferenta timbrului judiciar de 4,85 RON și aceasta plată fiind afectată scopului prevăzut de legiuitor pentru plata taxelor judiciare de timbru, respectiv susținerea activității de judecată generată de partea care este titulara plății taxei judiciare de timbru.

Rezultă așadar că, în cadrul dosarului nr. x/2011 și în legatură cu activitatea de judecată generată de catre B., aceasta a achitat anticipat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în cuantum care este acoperitor și superior valoric cuantumului obligației de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar stabilite de către instanța de recurs.

În aceste condiții, anularea ca netimbrat a recursului formulat de către B. împotriva deciziei civile 216/2017 din 10.04.2017 pronunțate de către Curtea de Apel Cluj, sectia a ll-a civila în dosarul x/2011 este rezultatul unei erori materiale în condițiile în care instanța de recurs, în procesul obligatoriu de verificare a regularității plății taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar prevăzut de art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 1 si art. 9 din O.G. nr. 32/1995 a omis să observe că B. achitase anticipat în cadrul dosarului cauzei taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în cuantum acoperitor pentru obligațiile de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar stabilite de către instanța de recurs.

Verificarea de către instanța învestită cu soluționarea căii de atac a plății taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în condițiile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 reprezintă un control care se realizează din oficiu de către instanța de control judiciar în acest sens reținându-se și în cuprinsul Deciziei Curtii Constitutionale nr. 144/2013.

Mai mult, acest control are o natură obiectivă și, totodată, obligatorie fiind realizat de către instanța învestită cu soluționarea căii de atac ordinare sau extraordinare tocmai în aprecierea regularității învestirii instanțelor de judecată cu acțiunea ce face obiectul dosarului dedus judecății.

Caracterul obiectiv și obligatoriu al acestui examen este subliniat inclusiv de împrejurarea că acesta se realizează chiar și în cadrul căilor extraordinare de atac, care sunt exercitate în afara dublului grad de jurisdicție și care au un caracter special și limitativ în ceea ce privește cazurile de promovare a căilor extraordinare de atac.

Chiar și în cazul căilor extraordinare de atac, caracterele specifice, restrictive și de strictă interpretare a căilor extraordinare de atac permit și obligă la controlul plenar al cuantumului taxei de timbru și a timbrului judiciar achitate în cadrul etapelor anterioare ale judecății dosarului.

În mod evident, instanța de recurs a realizat o asemenea verificare a cuantumului taxelor de timbru și a timbrului judiciar achitat în cadrul etapelor anterioare ale judecății dosarului de către părțile litigante însa a omis să observe achitarea anticipată în cadrul dosarului cauzei a taxei judiciare de timbru si timbrului judiciar în cuantum acoperitor pentru obligațiile de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar stabilite de catre instanta de recurs, conform dovezilor existente la dosarul cauzei.

Din chiar formularea textului art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 1 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 rezultă că în exercitarea controlului obiectiv și obligatoriu prevăzut de acest text de lege, instanța investită cu soluționarea căii de atac poate și trebuie să constate și, ca atare să aprecieze că taxa de timbru și timbru judiciar astfel achitate în mod anticipat sunt suficiente pentru acoperirea și îndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina părții litigante în calea de atac exercitată.

Aceasta cu atât mai mult cu cât destinația și natura sumelor astfel achitate - taxa de timbru si timbru judiciar - nu se modifică, sunt destinate aceluiași scop și sustin finanțarea cheltuielilor implicate de procedura judiciară respectiv reprezintă o plată a serviciilor prestate de către instanțele de judecată pentru cauza dedusă judecății.

În același sens, noțiunea de cauză dedusă judecății (proces civil) este unică, prin aceasta înțelegându-se litigiul dedus judecății, în integralitatea sa, de la data învestirii instanței de judecată și până la pronunțarea hotărârii definitive/irevocabile, indiferent de etapele procesuale parcurse pentru soluționarea litigiului.

De asemenea, înseși serviciul prestat de către instanțele de judecată-soluționarea cauzei prin mijlocirea instanței - are de asemenea un caracter de unicitate, chiar dacă aceasta se desfășoară etapizat pe parcursul unor etape procesuale distincte (judecata în fond/apel/recurs) și în raport de principiul disponibilității, obiectul acestui serviciu referindu-se la soluționarea cauzei care, astfel cum s-a menționat anterior, are un caracter unitar.

Intimata A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, în rincipal ca inadmisibilă, și în subsidiar, ca neîntemeiată.

Înalta Curte, analizând contestația în anulare prin prisma motivului invocat, constată că aceasta nu este fondată pentru considerentele ce succed.

Contestatoarea susține că prin anularea recursului ca netimbrat, Înalta Curte a săvârșit o eroare materială ca urmare a omisiunii acesteia de a considera că plata taxei judiciare de timbru plătită la 3.04.2017 în faza procesuală a apelului, întrucât a fost mai mare decât cea datorată, acoperă taxa datorată pentru faza recursului.

Înlata Curte reține că motivul de contestație în anulare invocat este prevăzut de art. 318 alin. (1) C. proc. civ. în conformitate cu care hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

În sensul acestui text de lege, greșeală materială înseamnă greșeală de fapt iar nu greșeală de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.

Așadar, art. 318 C. proc. civ. vizează neregularitățile evidente privind actele de procedură și nu cele referitoare la problemele de fond, întrucât pe această cale legală nu s-a urmărit să se deschidă părților un recurs la recurs sub motivul că au fost interpretate greșit dispozițiile legale, în cauză art. 20 alin. (5) Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Analizând criticile prin care contestatatoarea argumentează în drept greșita interpretare a dispozițiilor legale se constată că aceste aspecte nu sunt rezultatul unei greșeli materiale, contestatoarea solicitând în realitate o reexaminare a problemei timbrajului, aspect care nu poate fi avut în vedere în această cale de atac, contestația în anulare fiind o cale de retractare și nu de reformare a soluției atacate.

De altfel, contestatoarea a formulat și o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 considerate interpretate greșit de către instanța de recurs, aceasta admițând astfel că obiectul contestației vizează interpretarea unui text de lege, ceea ce excede cadrului procesual al contestației în anulare întemeiate pe art. 318 C. proc. civ.

Înalta Curte, reținând că motivele invocate în susținerea contestației nu sunt fondate, în baza art. 318 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1332 din 28 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2018.