ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1495/2018

Ședința publică din data de 26 aprilie 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2015, la data de 1 iulie 2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., să se constate îndeplinirea condițiilor de la art. VII.2.7 din contractul de prestări servicii nr. x/27.04.2011 și, implicit, exonerarea reclamantei de obligațiile de plată reglementate de art. V din același contract; să se constate rezilierea contractului nr. x/27.04.2011 ca urmare a neexecutării și a executării defectuoase de către pârâtă a obligațiilor sale contractuale; să se dispună obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantei ca urmare a modului defectuos de îndeplinire și, respectiv ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale asumate, în valoare de 5.434.631,47 RON, compus din 36.276,5 RON reprezentând parte din tranșa I din onorarul achitat de către reclamantă pârâtei în temeiul contractului și 5.398.354,97 RON reprezentând contravaloarea ajutorului financiar pe care reclamanta l-a pierdut ca efect al neîndeplinirii și, respectiv a îndeplinirii defectuoase a obligațiilor pârâtei asumate prin contract, respectiv echivalentul a 60% din valoarea cheltuielilor eligibile aferente proiectului "Achiziție de utilaje pentru dezvoltarea activității la S.C. A. SRL", precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate disp. art. 942 și urm. C. civ., art. 4 și urm. din Legea nr. 346/2004, art. 1 și urm. și art. 14 din Anexa la Ordinul nr. 477/2008, Ghidul solicitantului aferent (POS CCE) 2007-2013.

Prin notele scrise depuse la fila x reclamanta a precizat faptul că solicită a se reține spre judecare capătul de cerere privind rezilierea contractului nr. x/27.04.2011, precizând că nu înțelege să timbreze celelalte petite formulate prin cererea de chemare în judecată.

Instanța a luat act de această precizare prin încheierea de ședință din 16 februarie 2016, când reprezentanta reclamantei a arătat că înțelege să susțină petitul 2 și 3 liniuța întâi din cererea de chemare în judecată, respectiv rezilierea contractului în litigiu și restituirea prestației efectuate în temeiul acestuia, respectiv a sumei de 36.276,5 RON reprezentând parte din tranșa I din onorariul achitat de către reclamantă pârâtei, restul cererii de chemare în judecată, raportat la disp. art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, fiind anulată.

La data de 2 decembrie 2015, pârâta S.C. B. S.R.L. a depus la dosar cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei S.C. A. S.R.L. la achitarea sumei de 10.000 euro, în angajarea răspunderii contractuale pentru contractul de prestări servicii nr. x/27.04.2011, respectiv a pct. 2.1 din art. V; obligarea pârâtei la plata a 50% din onorariul rezultat conform art. V alin. (1), respectiv a sumei de 306.274,94 RON, în angajarea răspunderii contractuale pentru același contract, precum și la plata sumei rămase până la acoperirea totalului de 612.559,88 RON reprezentând 10% din valoarea proiectului, în angajarea răspunderii contractuale în temeiul pct. 3.3 din art. V și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a arătat că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii contractuale, fiind invocate disp. art. 1270 noul C. civ. și art. 1350 alin. (1) noul C. civ.

Prin sentința civilă nr. 631/2016 din 8 martie 2016, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L..

A fost admisă în parte cererea reconvențională, formulată de pârâta - reclamantă reconvențional S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă reconvențional S.C. A. S.R.L. și, în consecință:

A fost obligată reclamanta - pârâtă reconvențional S.C. A. S.R.L. să-i plătească pârâtei - reclamantă reconvențional S.C. B. S.R.L. contravaloarea în RON la cursul BNR din ziua plății a sumei de 10.000 euro, precum și suma de 306.279,94 RON, cu titlu de onorariu, stabilit conform contractului de prestări servicii nr. x din 27 aprilie 2011.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, restul cererii reconvenționale.

Totodată, a fost obligă reclamanta - pârâtă reconvențional S.C. A. S.R.L. la plata în favoarea pârâtei - reclamantă reconvențional S.C. B. S.R.L. a sumei de 8.610,92 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 250/2017 din 24 aprilie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins apelurile declarate de apelantele S.C. A. S.R.L. BRAȘOV și S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 631, pronunțată la data de 8 martie 2016 în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Specializat Cluj, pe care a păstrat-o în întregime.

La data de 8 august 2017, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 250/2017 din 24 aprilie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, indicând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a solicitat, în esență, admiterea recursului așa cum a fost formulat și, pe cale de consecință, în temeiul art. 498 și 501 din C. proc. civ., casarea deciziei atacate și reținerea cauzei spre rejudecare de către instanța de recurs; respingerea în totalitate a cererii reconvenționale formulată de către intimata B. S.R.L., ca urmare a rejudecării cauzei, subsecvent admiterii recursului formulat de A.; rejudecarea cauzei în fond și admiterea cererii de chemare in judecata formulata și, pe cale de consecință, constatarea rezilierii Contractului nr. x/27.04.2011 încheiat intre părțile litigante, din culpa intimatei, ca urmare a rejudecării cauzei, subsecvent admiterii recursului formulat de A.; obligarea intimatei la plata de despăgubiri in valoare de 36.276,5 RON reprezentând Transa I din prețul Contractului nr. x/27.04.2011, achitată de către recurentă intimatei conform documentelor atașate la Anexa nr. 11 la cererea de chemare in judecată formulata de către recurentă, cu cheltuieli de judecată în primă instanța, apel și recurs.

În preambulul motivelor de recurs, având în vedere lipsa mențiunilor privind calea de atac din cadrul deciziei atacate, recurenta-reclamantă a susținut că această hotărâre este susceptibilă de recurs în temeiul art. 457 coroborat cu art. 483 din C. proc. civ.. În cadrul prezentului dosar intimata B. S.R.L. a formulat împotriva recurentei A. o pretenție în valoare totală de 612.559,88 RON și 10.000 Euro, astfel încât condiția de admisibilitate a recursului, constând in valoarea minimă a litigiului evaluabil in bani de 500.000 RON, este îndeplinită, a menționat recurenta-reclamantă.

Recurenta-reclamantă a susținut că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și conține motive contradictorii. In acest sens s-a subliniat că, din cele 39 de pagini ale hotărârii atacate, primele 36 de pagini sunt doar relatări ale susținerilor părților în litigiu, motivarea efectivă a instanței de apel fiind cuprinsă exclusiv în cadrul paginilor 37-38, fiind complet contradictorie și confuză, având în vedere probatoriul administrat în cauză.

Totodată, recurenta-reclamantă a susținut că decizia recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. In acest sens s-a apreciat că instanța nu a făcut o corectă aplicare a art. 1080 din C. civ., în virtutea căruia pentru a stabili daca intimata B. S.R.L. și-a îndeplinit în mod complet obligațiile instanța ar fi trebuit să stabilească etalonul bunului proprietar. S-a mai arătat că instanța de apel a făcut o aplicare neunitară a principiului potrivit căruia necunoașterea legii nu poate fi invocată de către părți în susținerea apărării lor, în sensul că a aplicat acest etalon doar recurentei nu și intimatei.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a susținut, în sinteză, că instanța de apel a respins apelul pe care l-a formulat, fără a analiza susținerile sale și fără niciun fel de înlăturare a motivelor sale de apel. În acest sens, recurenta a susținut că a identificat două lucruri care s-au cerut și asupra cărora instanța nu s-a pronunțat, respectiv: lipsa calificării naturii contractului, de diligență ori de rezultat, lipsa analizei conținutului contractului și lipsa analizei obligațiilor prestatorului.

Recurenta-reclamantă a solicitat să se constate că recursul este admisibil și că se impune admiterea acestuia, având în vedere că în hotărârea pronunțată de către instanța de apel nu se regăsește măcar vreun minim de motivare referitor la aspectele susținute în cadrul apelului pe care l-a declarat.

Prin întâmpinarea transmisă prin poștă la 29 noiembrie 2017, intimata-pârâtă B. S.R.L., după expunerea situației de fapt, a prezentat apărările sale în raport de motivele de recurs dezvoltate de recurenta-reclamantă, solicitând, în esență, respingerea recursului formulat, cu cheltuieli de judecată.

Cu titlu prealabil a invocat excepția tardivității recursului, având în vedere dispozițiile art. 485 alin. (1) C. proc. civ. și art. 181 alin. (1) pct. 2 din același cod, arătând în acest sens că decizia recurată a fost comunicată recurentei la 19 iulie 2017, iar aceasta a înregistrat recursul la 11 august 2017, deși conform normelor procedurale avea obligația să înregistreze calea de atac cel târziu la 4 august 2017.

De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității recursului susținând, în sinteză, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În cazul în care se vor respinge excepțiile invocate, intimata-pârâtă a solicitat recalificarea acestora ca apărări de fond.

Totodată, a precizat că, în baza art. 493 C. proc. civ., își exprimă acordul ca dosarul să fie soluționat de către completul de filtru.

Prin răspunsul la întâmpinare, transmis prin fax la 19 decembrie 2017, recurenta-reclamantă a solicitat, în esență, înlăturarea susținerilor intimatei ca fiind nefondate.

Prin cererea depusă la 2 noiembrie 2017, recurenta-reclamantă a învederat instanței că A. S.R.L. este societate în insolvență, împotriva acesteia fiind deschisă procedura prin sentința civilă nr. 956/SIND/06.09.2017, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2017. La dosar nu a fost depusă, din partea administratorului judiciar al debitoarei S.C. A. S.R.L., cerere de însușire a recursului declarat de recurenta-reclamantă.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă cererea formulată de petenta S.C. A. S.R.L. privind restituirea taxei judiciare de timbru, stabilite în cadrul recursului declarat de către aceeași parte împotriva deciziei civile nr. 250/2017 din 24 aprilie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 22 februarie 2018 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., față de acest raport depunând, la 12.03.2018, punct de vedere recurenta-reclamantă.

În cadrul acestui punct de vedere, recurenta-reclamantă a arătat că recursul este admisibil, susținând, că inadmisibilitatea recursului pentru argumentul că valoarea obiectului pretențiilor ce fac obiectul cererii reconvenționale nu conduce la admisibilitatea căii de atac a recursului este greșită pentru trei argumente.

Astfel, s-a susținut, în sinteză, admisibilitatea căii de atac a recursului prin prisma Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017, prin prisma unicității căii de atac atunci când hotărârea soluționează cereri principale și incidentale și prin prisma art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Concluzionând, recurenta a arătat că invocă interpretarea legii în litera și spiritul ei, subliniind că: litera legii - art. 460 alin. (3) C. proc. civ. - conduce la admisibilitatea căii de atac a recursului după valoarea cererii incidentale reprezentate de cererea reconvențională; spiritul legii - art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 - conduce la admisibilitatea căii de atac a recursului după valoarea uneia/oricăreia dintre "cererile" cu care instanța a fost învestită, anume după valoarea cererii reconventionale.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform dispozițiilor art. 483 C. proc. civ. "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Totodată, art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 prevede că "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale precum dobânzile, penalitățile, fructele etc.

Art. 101 din C. proc. civ. prevede că:

"(1) În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății. (2) Aceeași valoare va fi avută în vedere și în cererile privind constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept".

Se reține că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 1 iulie 2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.: 1) să se constate îndeplinirea condițiilor de la art. VII.2.7 din contractul de prestări servicii nr. x/27.04.2011 și, implicit, exonerarea reclamantei de obligațiile de plată reglementate de art. V din același contract; 2) să se constate rezilierea contractului nr. x/27.04.2011 ca urmare a neexecutării și a executării defectuoase de către pârâtă a obligațiilor sale contractuale; 3) să se dispună obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantei ca urmare a modului defectuos de îndeplinire și, respectiv ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale asumate, în valoare de 5.434.631,47 RON, compus din 36.276,5 RON reprezentând parte din tranșa I din onorarul achitat de către reclamantă pârâtei în temeiul contractului și 5.398.354,97 RON reprezentând contravaloarea ajutorului financiar pe care reclamanta l-a pierdut ca efect al neîndeplinirii și, respectiv a îndeplinirii defectuoase a obligațiilor pârâtei asumate prin contract, respectiv echivalentul a 60% din valoarea cheltuielilor eligibile aferente proiectului "Achiziție de utilaje pentru dezvoltarea activității la S.C. A. SRL".

Se constată că hotărârea recurată este pronunțată într-o cerere evaluabilă în bani, respectiv cererea, astfel cum a fost precizată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin care aceasta a solicitat rezilierea contractului nr. x/27.04.2011 și restituirea prestației efectuate în temeiul acestuia, respectiv a sumei de 36.276,5 RON reprezentând parte din tranșa I din onorariul achitat de către reclamantă pârâtei, restul cererii de chemare în judecată, raportat la disp. art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, fiind anulată, conform încheierii din 16 februarie 2016.

În speță, se constată că reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecată având drept capăt principal de cerere, rezilierea contractului nr. x/27.04.2011, celelalte petite fiind capete de cerere accesorii.

Se reține că valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, respectiv rezilierea contractului nr. x/27.04.2011 se situează la nivelul sumei de 17.500 Euro, respectiv 81.329,5 RON, calculat la cursul EUR/LEU de 4,4685 RON la 1 iulie 2015, data cererii de chemare în judecată.

Se mai constată că, la data de 2 decembrie 2015, intimata S.C. B. S.R.L. a formulat o cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei S.C. A. S.R.L. la achitarea sumei de 10.000 euro, în angajarea răspunderii contractuale pentru contractul de prestări servicii nr. x/27.04.2011, respectiv a pct. 2.1 din art. V; obligarea pârâtei la plata a 50% din onorariul rezultat conform art. V alin. (1), respectiv a sumei de 306.274,94 RON, în angajarea răspunderii contractuale pentru același contract, precum și la plata sumei rămase până la acoperirea totalului de 612.559,88 RON reprezentând 10% din valoarea proiectului, în angajarea răspunderii contractuale în temeiul pct. 3.3 din art. V și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Astfel, se reține că cererea reconvențională formulată de S.C. B. S.R.L. constă în pretenții bănești în valoare totală de 657.163,88 RON, compusă din 612.559,88 RON și 44.604 RON (contravaloarea sumei de 10.000 Euro, calculată la cursul EUR/LEU de 4,4604 RON la 2 decembrie 2015, data cererii reconvenționale).

Față de dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 redate anterior, nu poate fi primită susținerea recurentei-reclamante în sensul că, întrucât intimata B. S.R.L. a formulat împotriva recurentei A. o pretenție în valoare totală de 612.559,88 RON și 10.000 Euro, este îndeplinită condiția de admisibilitate a recursului constând in valoarea minimă a litigiului evaluabil în bani de 500.000 RON.

Așadar, din argumentele expuse mai sus, prin raportare la valoarea cererii de chemare în judecată arătată în capătul principal de cerere, formulate de A. și la valoarea cererii reconvenționale formulate de B. S.R.L., reiese că litigiul se situează sub pragul valoric de 1.000.000 RON impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În acest context, trebuie menționat că, prin decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 din 20 iulie 2017, s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituțională.

Curtea Constituțională a României a statuat că "efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

Or, în speță, hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 24 aprilie 2017, deci anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României.

Prin urmare, raportat la Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României, potrivit căreia sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, decizia atacată este una definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În condițiile în care acestea sunt considerentele pentru care în raportul întocmit în cauză s-a reținut că recursul este inadmisibil, susținerile recurentei-reclamante exprimate în punctul de vedere la raport nu pot fi primite.

Trebuie reamintit că decizia recurată a fost pronunțată, în faza procesuală a apelului, la data de 24 aprilie 2017, iar decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017 și că pragul valoric pentru exercitarea recursului impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunțării deciziei recurate, se raportează la nivelul valorii de 1.000.000 RON și nu la valoarea de 500.000 RON, cum eronat susține recurenta.

Este adevărat că cererea reconvențională formulată de S.C. B. S.R.L. constă în pretenții bănești în cuantum total de 657.163,88 RON, aceasta fiind superioară valorii de 500.000 RON, însă nu acesta este pragul valoric pentru exercitarea recursului, în vigoare la data pronunțării deciziei recurate.

În speță, până la data soluționării definitive a cauzei - 24 aprilie 2017, textul legal incident s-a bucurat de o prezumție de constituționalitate, care nu a fost răsturnată decât ulterior pronunțării hotărârii prin care s-a tranșat în mod definitiv soarta litigiului și, prin urmare, norma legală cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 produce efecte juridice cu privire la procesele care au fost soluționate printr-o hotărâre definitivă anterior datei publicării deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017 în Monitorul Oficial, respectiv anterior datei de 20 iulie 2017.

De asemenea, este de reținut că legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 250/2017 din 24 aprilie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2018.