ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 828/2016

Decizia nr. 828/2016

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea, înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la 12 iulie 2011, sub numărul de Dosar x/111/2011, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL, solicitând tribunalului ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună recunoașterea și încuviințarea executării pe teritoriul României a sentinței arbitrale pronunțate la 27 mai 2011 de Tribunalul Arbitral Polonez.

Prin sentința civilă nr. 392/2016 din 12 februarie 2016, Tribunalul Specializat Cluj a admis cererea formulată de reclamanta A., a recunoscut sentința arbitrală pronunțată în Varșovia, Polonia, la data de 27 mai 2011 de Tribunalul Arbitral, în legătură cu arbitrajul dintre SC B. SRL și reclamantă și a încuviințat executarea pe teritoriul României a sentinței arbitrale.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, sub număr de Dosar x/33/2016, petenta SC B. SRL a formulat cerere de suspendare provizorie a sentinței civile nr. 392/2016 din 12 februarie 2016.

Prin ordonanța președințială nr. 6/2016 din data de 18 februarie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a admis cererea formulată de petenta SC B. SRL și, în consecință, a dispus suspendarea provizorie a executării sentinței civile nr. 392/2016 din 12 februarie 2016 pronunțate în Dosarul nr. x/111/2011 de Tribunalul Specializat Cluj, până la soluționarea cererii de suspendare formulate odată cu apelul declarat împotriva aceleiași sentințe, de către petenta.

Pentru a pronunța această soluție curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința civilă nr. 392/2016 a Tribunalului Specializat Cluj, pronunțată la 12 februarie 2016, s-a dispus în sensul admiterii cererii de recunoaștere și încuviințare a executării pe teritoriul României a sentinței arbitrale pronunțate în Varșovia, Polonia, la data de 27 mai 2011 de Tribunalul Arbitral. În legătură cu arbitrajul dintre petenta SC B. SRL și intimata A.

Prin raportare la prevederile art. 278 și art. 720

8

vechiul C. proc. civ. și la efectele specifice produse de o astfel de măsură, instanța a considerat că sunt îndeplinite în cauză cerințele de admisibilitate, inclusiv cele privind consemnarea cauțiunii, stabilite în acord cu art. 280 alin. (4)-(5) și art. 403 alin. (4) teza finală din același cod. Aceasta întrucât procedura recunoașterii și încuviințării executării pe teritoriul României a sentinței arbitrale nu determină o nouă judecată în fond a raporturilor litigioase dintre părți, respectiv a pretențiilor deduse judecății în fața tribunalului arbitrai.

S-a mai reținut că dispozițiile privind recunoașterea și încuviințarea executării sentinței arbitrale produc efecte de la data pronunțării, indiferent de posibilitatea exercitării căii de atac împotriva hotărârii.

Prin sentința arbitrală, care a fost recunoscută, au fost respinse pretențiile formulate de către reclamanta SC B. SRL împotriva pârâtei A. pentru prejudiciile cauzate de prăbușirea acoperișului centrului comercial C. din Oradea, proprietatea petentei, produsă la data de 12 februarie 2009 și, totodată, s-a dispus obligarea reclamantei la plata în favoarea pârâtei a sumei de 2.107.671 Zloți și 10.000 euro cu titlu de costuri de arbitraj.

Prin sentința civilă nr. 392/2016 din 12 februarie 2016 a Tribunalului Specializat Cluj, s-a dispus în sensul admiterii cererii de recunoaștere și încuviințare a executării pe teritoriul României a sentinței arbitrate pronunțate în Varșovia, Polonia, la data de 27 mai 2011 de tribunalul arbitral, petenta formulând apel împotriva acestei sentințe, în cadrul căruia a cerut a se dispune și suspendarea executării hotărârii.

Înscrisurile anexate cererii atestă că evenimentul a cauzat și decesul unui muncitor și rănirea gravă a altor 3 muncitori care se aflau pe șantier la momentul producerii lui, context în care a fost demarată o anchetă penală ulterior finalizată prin rechizitoriu și trimiterea în judecată, în calitate de inculpați a d-lui D. (proiectant) și a d-lui E. (verificator de proiecte), cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea sub Dosar nr. x/271/2010.

În cadrul dosarului penal, petenta s-a constituit parte civilă, iar A. a figurat ca parte responsabilă civilmente, alături de celelalte două societăți din România implicate în activitatea de proiectare.

Dosarul penal are ca obiect infracțiuni la Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, verificându-se de către instanțele penale române circumstanțele decesului unuia dintre muncitorii de pe șantier (ai cărui moștenitori participă în cadrul procesului penal în calitate de părți civile) și a rănirii grave a celorlalți 3 muncitori (de asemenea părți civile în cadrul procesului penal), ca urmare a nerespectării dispozițiilor imperative ale legislației din România în materia asigurării calității în construcții.

În cadrul Dosarului nr. x/271/2010 al Judecătoriei Oradea, A. a invocat lipsa de răspundere a sa pentru accident, în considerarea sentinței arbitrale, care a fost opusă tuturor celorlalți participanți în cadrul procesului penal și a solicitat recunoașterea pe cale incidentală a dispozițiilor sentinței arbitrale.

Prin sentința penală nr. 1400/2014 a Judecătoriei Oradea și încheierea penală din data de 22 ianuarie 2015, privind îndreptarea unor erori materiale și înlăturarea unor omisiuni vădite, a fost respinsă cererea A. de recunoaștere pe cale incidentală a sentinței arbitrale, stabilindu-se calitatea de parte responsabilă civilmente a sa și, totodată, împrejurarea că aceasta răspunde conform dispozițiilor legii civile române față de părțile civile, inclusiv în raport cu SC B. SRL, în ceea ce privește prejudiciul cauzat în urma accidentului.

De asemenea, prin aceeași sentință penală, A., alături de SC F. SRL și SC G. SRL au fost obligate, în solidar cu inculpații, la plata în favoarea petentei a sumei de 9.146.546,04 RON și 20.156 euro, cu titlu de daune materiale.

Împotriva sentinței penale, A.. a formulat apel, dezbaterea căii de atac fiind pendinte în cadrul Dosarului nr. x/271/2010 al Curții de Apel Oradea.

Sentința civilă nr. 392/2016 din 12 februarie 2016 a Tribunalului Specializat Cluj a fost pronunțată după data la care a fost pronunțată sentința penală nr. 1400/2014 a Judecătoriei Oradea, ridicându-se în mod firesc întrebarea dacă cele două hotărâri judecătorești pot coexista în ordinea juridică internă și în ce măsură, prin raportare la argumentele invocate pentru respingerea cererii de recunoaștere a hotărârii pe cale incidentală, chiar dacă sunt cuprinse într-o hotărâre care nu este definitivă, nu erau incidente impedimente legale în calea admiterii cererii intimatei, de către o instanță civilă.

Aceasta întrucât nu este lipsită de substanță apărarea petentei în acord cu care cele relevate de către tribunalul arbitral cu privire la responsabilitatea pentru producerea accidentului, inclusiv în ceea ce privește responsabilitatea proiectanților români, parte în cadrul dosarului penal, și lipsa de responsabilitate a A. pentru accident, au primit recunoașterea puterii de lucru judecat pe teritoriul României, prin pronunțarea sentinței a cărei suspendare se solicită, considerente pentru care instanța a apreciat, în baza unei analize sumare, că aparența dreptului operează în favoarea petentei.

Astfel, argumentele expuse de către SC B. SRL, în sensul respingerii cererii de recunoaștere și încuviințare a executării sentinței arbitrale au un caracter serios, nefiind simple apărări de circumstanță, cu atât mai mult cu cât ele au fost deja validate în cadrul dosarului penal.

Instanța a apreciat că în speță este îndeplinită și cerința urgenței cererii, consecințele executării sentinței civile nr. 392/2016 din 12 februarie 2016 a Tribunalului Specializat Cluj fiind prejudiciabile în ceea ce o privește pe SC B. SRL, dat fiind contextul anterior prezentat, măsura suspendării reprezentând un remediu efectiv pentru preîntâmpinarea acestora.

Pe de altă parte, punând în balanță interesele petentei, prin raportare la cele ale intimatei, instanța a constatat că acestea din urmă nu sunt iremediabil vătămate prin soluția dată, întrucât A. este beneficiara unui sechestru asiguratoriu asupra Centrului C., proprietatea SC B. SRL, până la concurența sumelor datorate de aceasta conform sentinței arbitrale.

Sechestrul asigurător a fost dispus prin încheierea comercială din data de 12 iulie 2011, în cadrul Dosarului nr. x/111/2011 al Tribunalului Bihor, fiind în ființă și în prezent.

În opoziție cu situația A. și în lipsa măsurii suspendării, petenta este expusă unui prejudiciu ca urmare a recunoașterii și încuviințării executării sentinței arbitrale, atât prin raportare la impactul asupra procedurilor judiciare aflate în derulare, cât și prin raportare la posibilitatea inițierii măsurilor de executare silită.

Față de împrejurarea că efectele sentinței pronunțate se produc imediat și că acestea pot avea un caracter vătămător față de petentă, în condițiile în care apărările acesteia nu au fost încă verificate de către instanța de control judiciar, instanța a apreciat că se impune suspendarea provizorie a efectelor produse de aceasta.

Soluția suspendării se impune, în scopul conservării dreptului recunoscut de art. 6 din C.E.D.O. Remediul suspendării temporare a actului jurisdicțional contestat, înainte ca acesta să își producă ireversibil efectele, se impune pentru a îndepărta pericolul ca dreptul de acces la justiție să devină unul iluzoriu. Executarea imediată și integrală a hotărârii atacate poate cauza petentei un prejudiciu dificil de reparat pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat, în măsura posibilului, până la validarea sau invalidarea argumentelor de nelegalitate evocate în cererea de reformare.

Împotriva ordonanței președințiale nr. 6/2016 din data de 18 februarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a formulat recurs A., solicitând casarea ordonanței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Cluj, iar în subsidiar, modificarea ordonanței atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare provizorie a sentinței Tribunalului Specializat Cluj pentru următoarele motive:

I. Hotărârea este nelegală întrucât cererea de ordonanță președințială, așa cum rezultă din motivarea acesteia, a fost soluționată strict pe baza înscrisurilor depuse de către SC B. SRL, fără ca instanța care a pronunțat hotărârea atacată să solicite Tribunalului Specializat Cluj dosarul cauzei.

Judecând cererea de suspendare provizorie fără a avea la dispoziție întregul dosar al cauzei, instanța a pronunțat o ordonanță vădit nelegală, neputând să facă aprecieri asupra legalității unei hotărâri fără să aibă la dispoziție motivarea acesteia și fără să aibă dosarul cauzei la dispoziție. Dacă în privința cerinței motivării legiuitorul a făcut o excepție prin dispozițiile art. 280 vechiul C. proc. civ., datorită urgenței de soluționare a cererii de suspendare, în ceea ce privește cerința atașării dosarului cauzei nu a instituit nicio derogare.

Acest imperativ al atașării dosarului decurge și din faptul că cererea de ordonanță președințială se soluționează și fără citarea părților, deci fără a putea cunoaște poziția intimatului în cauză.

Este cu atât mai mult necesar ca o instanță care dispune suspendarea unei hotărâri să nu poată face acest lucru fără a avea la dispoziție actele în baza cărora s-a dispus soluția pe fondul cauzei.

Soluționând cererea de ordonanță președințială fără atașarea dosarului Tribunalului Specializat Cluj instanța a pronunțat o hotărâre vădit nelegală, supusă casării, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 vechiul C. proc. civ.

II. Hotărârea atacată este nelegală și pentru că se încalcă competența exclusivă a instanței penale în soluționarea cererii de recunoaștere pe cale incidentală a sentinței Tribunalului Arbitral Polonez.

În concret, deși nu exista nicio urgență cu privire la suspendarea efectelor deciziei de recunoaștere, Curtea de Apel Cluj, admițând această cerere, a făcut considerații care exced vădit obiectul suspendării, încălcând competența exclusivă a instanței penale, care este investită în apel cu o cerere de recunoaștere, pe cale incidentală, a hotărârii arbitrale poloneze.

Ordonanța președințială este nelegală întrucât prin ea se rejudecă fondul cauzei, Curtea de Apel Cluj făcând afirmații care depășesc cadrul strict de judecare a unei cereri de suspendare și care conțin dezlegări cu privire la fondul cererii de recunoaștere, fapt inadmisibil, cu atât mai mult cu cât Curtea de Apel Cluj nu a avut la dispoziție dosarul Tribunalului Specializat Cluj în care s-a pronunțat hotărârea de fond.

Practic, prin hotărârea pronunțată, Curtea de Apel Cluj a cenzurat pe fond dispoziția din încheierea de ședință de la termenul din 22 ianuarie 2016 de la Tribunalul Specializat Cluj, când instanța a respins cererea de suspendare a soluționării cererii de recunoaștere a hotărârii arbitrale, până la soluționarea apelului penal, cerere făcută de SC B. SRL.

Procedând în acest mod, Curtea de Apel Cluj s-a pronunțat asupra soluției de respingere a cererii de suspendare, soluție care nu poate fi cenzurată pe calea ordonanței președințiale, ci doar pe calea apelului, urmând a fi soluționată la momentul oportun de către instanța de apel.

Curtea de Apel Cluj a denaturat noțiunea de suspendare a efectelor unei hotărâri, rejudecând în fond, fără a arata în concret de ce este necesară suspendarea efectelor hotărârii instanței de fond.

Mai mult decât atât, judecând aprecieri forțate asupra fondului cauzei, Curtea de Apel Cluj a ignorat caracterul nedefinitiv al sentinței penale nr. 1400/2014 a Judecătoriei Oradea, întrebându-se retoric dacă cele două hotărâri pot coexista.

Acesta nu este un aspect care ține de suspendare, ci este atributul exclusiv al instanței penale de a analiza în cadrul apelului declarat de recurentă dacă se impune sau nu recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii Tribunalului Cluj.

Prin întreaga motivare, Curtea de Apel Cluj a făcut o legătură forțată între dosarul de recunoaștere a hotărârii arbitrale și dosarul penal, legătură care în realitate nu există.

Recurenta arată faptul că cererea de recunoaștere a hotărârii arbitrale a fost formulată înainte de a fi introdusă ca parte responsabilă civilmente în procesul penal.

Obiectul cererii soluționate în primă instanță de Tribunalul Cluj vizează recunoașterea și încuviințarea pe teritoriul României a sentinței arbitrale a Tribunalului Arbitral Polonez, hotărârea pronunțată de Tribunalul Cluj fiind necesară pentru a putea trece la executarea silită a dispozițiilor cuprinse în cadrul acesteia.

Această executare poate fi demarată numai după redactarea considerentelor hotărârii instanței de fond și comunicarea acesteia, fiind în prezența unei hotărâri judecătorești executorii pronunțate în temeiul vechiului C. proc. civ.

Până la redactarea hotărârii nu se justifică urgența soluționării unei asemenea cereri deoarece, în acest moment, hotărârea Tribunalului Cluj nu poate fi pusă practic în executare.

În drept a invocat prevederile art. 304 alin. (1) pct. 5 și pct. 9 vechiul C. proc. civ.

Intimata SC B. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la motivul de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 vechiul C. proc. civ., intimata arată că recurenta nu indică prevederile legale prevăzute sub sancțiunea nulității relative reglementate de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. care ar fi fost nesocotite de către instanță.

Suspendarea s-a dispus în conformitate cu prevederile art. 280 alin. (5) vechiul C. proc. civ., iar potrivit acestui text de lege, cererea de suspendare vremelnică se poate realiza și anterior primirii dosarului în care a fost pronunțată hotărârea a cărei suspendare se solicită.

Incidența art. 304 pct. 5, coroborat cu art. 105 alin. (2) vechiul C. proc. civ., presupune existența unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, vătămare care în prezenta cauza nu există.

În privința celui de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în mod incorect, în cadrul acestuia este încadrată pretinsa încălcare a competenței instanței penale de soluționare a cererii de recunoaștere a sentinței arbitrale.

Prin hotărârea atacată, nu s-au soluționat aspecte ce țin de fondul cererii de recunoaștere, instanța învestită cu soluționarea cererii de suspendare provizorie realizând un examen sumar, specific ordonanței președințiale, cu privire la îndeplinirea cerinței urgenței și a motivului temeinic justificat, nerealizând considerații cu privire la fondul sau temeinicia cererii de recunoaștere și încuviințare a executării pe teritoriul României a sentinței arbitrale.

Urgența este justificată prin prisma faptului că recunoașterea sentinței arbitrale produce efecte de la data pronunțării, A. putând proceda la executarea silită față de SC B. SRL.

Efectele produse ca urmare a recunoașterii sentinței arbitrale sunt nu numai de ordin patrimonial, cât și de ordin nepatrimonial, existând o relație incontestabilă între procedura civilă și cea penală.

Recunoașterea sentinței arbitrale prin sentința civilă nr. 392/2016 a Tribunalului Specializat Cluj, pronunțată la 12 februarie 2016, în considerarea caracterului executoriu al acestei hotărâri dobândește putere de lucru judecat, ca urmare a integrării în ordinea juridică națională. Aceasta ar influența în mod decisiv soluția din dosarul penal nr. x/271/2010.

Recurenta A., prin concluziile scrise, a reiterat motivele invocate în susținerea recursului.

Analizând motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 280 alin. (5) vechiul C. proc. civ., până la dezlegarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviințată vremelnic, prin ordonanță președințială, chiar înainte de sosirea dosarului, iar potrivit art. 280 alin. (1) din același cod, cererea pentru suspendarea executării vremelnice se va putea face fie odată cu apelul, fie deosebit în tot cursul instanței de apel.

Dispozițiile art. 581 alin. (1) vechiul C. proc. civ. prevăd că prin ordonanța președințială se pot lua măsuri provizorii, grabnice cu privire la păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente, ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Așadar, pe lângă condițiile generale ce trebuie îndeplinite de orice cerere de chemare în judecată, pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială trebuie îndeplinite, cumulativ, trei condiții.

Două condiții sunt prevăzute expres de text: urgența și caracterul vremelnic al măsurii, iar a treia rezultă din caracterul provizoriu al măsurii și anume neprejudecarea fondului în analiza aparenței de drept pe care instanța o realizează în procedură de urgență pentru soluționarea unei astfel de cereri.

Raportat la aceste aspecte, este de menționat că admisibilitatea ordonanței președințiale se analizează nu doar din perspectiva formală a condițiilor prevăzute de alin. (1) al art. 581 vechiul C. proc. civ., ci și din perspectiva consecințelor pe care o astfel de măsură provizorie le poate avea asupra drepturilor părților implicate în proces.

În primul motiv de recurs invocat de către recurentă, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 5 vechiul C. proc. civ., aceasta susține că hotărârea recurată este nelegală, fiind soluționată strict pe baza înscrisurilor depuse de către petenta SC B. SRL, în lipsa dosarului cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 5 vechiul C. proc. civ., casarea hotărârii poate fi cerută în cazul încălcării de către instanța de judecată a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din același cod, respectiv în cazul actelor de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent, dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, în cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea presupunându-sc până la dovada contrarie.

Argumentele invocate de către recurentă nu pot fi reținute, raportat la prevederile art. 280 alin. (5) vechiul C. proc. civ., potrivit căruia, până la dezlegarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviințată vremelnic, prin ordonanță președințială, chiar înainte de sosirea dosarului, precum și la textele menționate mai sus.

Motivul doi al recursului este, de asemenea, nefondat.

Argumentul recurentei, în sensul că hotărârea atacată încalcă competența exclusivă a instanței penale în soluționarea cererii de recunoaștere pe cale incidentală a sentinței Tribunalului Arbitrai Polonez va fi înlăturat, în considerarea faptului că ordonanța președințială nr. 6/2016 din data de 18 februarie 2016 a fost pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, cu respectarea prevederilor art. 280 alin. (3) vechiul C. proc. civ., potrivit căruia, cererea de suspendare se va judeca de instanța de apel.

Considerentele Curții de Apel Cluj nu conțin dezlegări cu privire la fondul cererii de recunoaștere a hotărârii arbitrale.

Este de observat că, în prezenta pricină, în mod corect, Curtea de Apel Cluj a reținut că sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 581 alin. (1) vechiul C. proc. civ. pentru a se dispune suspendarea provizorie a sentinței apelate.

Condiția urgenței este dovedită în scopul preîntâmpinării punerii în aplicare a măsurilor dispuse prin sentința civilă nr. 392/2016 a Tribunalului Specializat Cluj, pronunțată la 12 februarie 2016, aceasta având caracter executoriu, potrivit dispozițiilor art. 720

8

vechiul C. proc. civ.

Caracterul vremelnic rezultă din solicitarea petentei în sensul dispunerii măsurii pentru o durată determinată, respectiv până la soluționarea cererii de suspendare a executării sentinței apelate.

Condiția neprejudecării fondului este, de asemenea, îndeplinită, instanța analizând cererea de suspendare provizorie strict sub aspectul îndeplinirii condițiilor impuse de art. 581 alin. (1) vechiul C. proc. civ.

Legătura făcută de instanță între dosarul de recunoaștere a hotărârii arbitrale și dosarul penal reprezintă argumentele acesteia în analiza aparenței de drept, astfel încât nu poate fi reținut argumentul recurentei în sensul că instanța a făcut aprecieri care exced cererii de suspendare provizorie.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva ordonanței președințiale nr. 6/2016 din 18 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, ca nefondat.

În

temeiul art. 274 C. proc. civ. va obliga pe recurentă la plata cheltuielilor de judecată către intimata SC B. SRL, în sumă de 5.039,70 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva ordonanței președințiale nr. 6/2016 din 18 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Obligă pe recurenta A. la plata sumei de 5.039,70 RON, către intimata SC B. SRL, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2016.