ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2464/2018

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, la data de 22 mai 2017, sub dosarul nr. x/2017, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a formulat cerere de ordonanță președințială, prin care a solicitat suspendarea executării dispozițiilor Hotărârii Adunării Speciale a Acționarilor nr. 2 din 25 martie 2017, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2017

Prin sentința nr. 166 din 21 septembrie 2017, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale active și a tardivității invocate de pârâta S.C. B. S.A.. A fost admisă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. A fost dispusă suspendarea executării dispozițiilor hotărârii adunării speciale a acționarilor nr. 2/25.03.2017 a pârâtei S.C. B. S.A. până la soluționarea definitivă a cererii în anulare ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 A fost respinsă ca nefondată cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta S.C. C. S.A..

Împotriva acestei hotărâri, pârâta B. S.A. a declarat apel, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Cererea formulată de petenta B. S.A. privind suspendarea efectelor executorii ale sentinței nr. 166 din 21 septembrie 2017 a Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă a fost respinsă de către Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 17 octombrie 2017. Totodată, a fost dispusă restituirea în favoarea petentei S.C. B. S.A. a cauțiunii în valoare de 1.000 RON, achitată în baza chitanței nr. x/2/16.10.2017 și a recipisei de consemnare nr. x/16.10.2017, înregistrată în Registrul de valori al secției a II-a civile la poziția nr. 349/2017. În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut că cererea de suspendare a executării sentinței nu a fost motivată, astfel că, doar pe baza motivelor de apel invocate nu s-au putut face aprecieri asupra temeiniciei cererii de suspendare a executării provizorii, deoarece aceasta ar echivala cu realizarea unui control judiciar asupra sentinței apelate în cadrul soluționării cererii de suspendare a executării acesteia, ceea ce contravine legii. Prin urmare, în condițiile în care, la momentul soluționării cererii de ordonanță președințială, instanța a analizat și a reținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acestei cereri, suspendarea executării acestei sentințe nu se poate face decât în contextul în care apelanta invocă și probează prejudiciul ce rezultă pentru ea din suspendarea executării dispozițiilor hotărârii ASA nr. 2/25.03.2017, precum și urgența care impune luarea acestei măsuri. Or, în lipsa oricăror asemenea probe, în temeiul art. 1000 alin. (2) raportat la art. 450 alin. (4) C. proc. civ., instanța a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării sentinței nr. 166/LP din 21 septembrie 2017 a Tribunalului Bihor.

Împotriva încheierii din 17 octombrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs petenta B. S.A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia. În motivarea recursului, s-a arătat că instanța a respins cererea de suspendare a executării sentinței apelate reținând că nu a fost motivată cererea, fiind invocate în acest sens prevederile art. 194 C. proc. civ. Sub acest aspect, recurenta a susținut că soluția nu este întemeiată întrucât legiuitorul, prin normele ce reglementează suspendarea executării silite, nu face trimitere la prevederile art. 194 C. proc. civ.. Or, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Or, atâta timp cât această suspendare poate fi solicitată prin cererea de apel, atunci respingerea cererii de suspendare, în considerarea faptului că aceasta nu s-a făcut pe cale separată, s-a făcut cu încălcarea legii. Cu titlu de exemplu, dacă s-ar fi solicitat în fața instanței de recurs această suspendare a hotărârii, atunci se poate observa că legiuitorul permite, de asemenea, formularea acesteia prin cererea de recurs, astfel cum se deduce din dispozițiile art. 484 alin. (2) teza ultima C. proc. civ.

Prin precizările depuse la dosar, la data de 29 decembrie 2017, recurenta a arătat că prezentul recurs a rămas fără obiect, ca urmare a soluționării apelului declarat împotriva sentinței primei instanțe, prin decizia nr. 378/2017 din 12 decembrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

La dosar nu s-au depus întâmpinări.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din camera de consiliu din 20 martie 2018, a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. În cauză, nu a fost a depus punct de vedere la raport. Ulterior, s-a acordat termen de judecată la data de 5 iunie 2018 pentru admisibilitatea în principiu a recursului. 7. Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului, care primează înaintea oricăror altor excepții invocate în cauză, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 și art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". Totodată, conform dispozițiilor art. 1000 alin. (1) C. proc. civ., "dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor". Dispozițiile art. 450 alin. (3) teza finală din C. proc. civ. prevăd că încheierea dată asupra cererii de suspendare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. În cauză, recursul vizează soluția de respingere a cererii formulate de petenta B. S.A. privind suspendarea efectelor executorii ale sentinței nr. 166 din 21 septembrie 2017 a Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, în raport cu dispozițiile art. 450 alin. (1) C. proc. civ., pronunțată de către Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, prin încheierea din 17 octombrie 2017. Așadar, având în vedere că hotărârea primei instanțe, respectiv sentința nr. 166/2017 a Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, pronunțată în cadrul unei ordonanțe președințiale, este supusă numai apelului, iar cererea de suspendare a executării sentinței, întemeiată pe dispozițiile art. 450 alin. (1) C. proc. civ., a fost soluționată de instanța de apel, prin încheierea din 17 octombrie 2017, rezultă că această încheiere a dobândit caracter definitiv, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) și (5) C. proc. civ. Prin urmare, încheierea din 17 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă împotriva căreia s-a declarat recurs nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare, fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ. și principiul unicității căii de atac reglementat de art. 460 din același cod. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ. urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de pârâta B. S.A. împotriva încheierii de ședință din 17 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.