ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 265/2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă la data de 30 septembrie 2016, legal timbrată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați în solidar pârâții S.C. B. S.R.L. și C. la plata sumei de 467.040,14 RON, reprezentand pret neachitat, reactualizată, cu penalități în cuantum de 0,01 % pe zi de întârziere, de la data scadenței și până la plata efectivă.

A solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 136/LP din data de 6 iunie 2018, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C..

A admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. și, în consecință:

A obligat pârâta S.C. B. S.R.L. să plătească reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 467.040,14 RON reprezentând preț neachitat, actualizată cu indicele de inflație de la data plății, cu penalități de 0,01% pe zi de întârziere de la data scadenței fiecărei facturi, până la data plății efective a debitului.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., contradictoriu cu pârâtul C., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva deciziei anterior menționate au formulat apel pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, față de S.C. B. S.R.L. și reclamanta S.C. A. S.R.L., care a solicitat, în principal, desființarea, în parte, a sentinței atacate, în sensul obligării pârâtului C. la plata, în solidar cu pârâta B. S.R.L., a debitului neachitat în cuantum de 467.040,14 RON, reactualizat cu penalități de 0,01% pe zi de întârziere de la data scadenței până la data efectivă a plății.

În subsidiar, apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C., ca neîntemeiată.

Totodată, apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.

Prin decizia nr. 307/C din 20 noiembrie 2018 pronunțată în cauză, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta S.C. A. S.R.L.

A admis apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L., societate în insolvență, în contradictoriu cu intimații S.C. A. S.R.L. și C., împotriva sentinței nr. 136/LP din data de 6 iunie 2018 pronunțate de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a înlăturat dispozițiile de admitere, în parte, a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. și de obligare a pârâtei să plătească reclamantei suma de 467.040,14 RON actualizată cu indicele de inflație de la data plății, cu penalități de 0.01% pe zi de întârziere de la data scadenței fiecărei facturi, până la data plății efective a debitului.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Nu au fost acordate cheltuieli de judecată în apel.

La data de 11 ianuarie 2019, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 307/C din 20 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17 ianuarie 2019.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În ceea ce privește dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a formulat critici vizând modul în care instanța de apel a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât C., prin prisma cerințelor impuse de art. 36 C. proc. civ., în raport cu probatoriul administrat.

A precizat că, în aplicarea și interpretarea art. 36 C. proc. civ., instanța de apel nu a ținut cont de faptul că, din conținutul actului adițional la contractul de furnizare rezultă că intimatul-pârât C. și-a exprimat în mod direct consimțământul, în calitate de garant, întrucât acesta a achiziționat o ștampilă cu semnătura sa, pe care a folosit-o, în mod conștient, atât la întocmirea altor documente, cât și la semnarea actului adițional în discuție.

Intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare.

În cauză a fost întocmit, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilității recursului declarat de recurenta-reclamantă, în cuprinsul căruia s-a apreciat că recursul este admisibil în principiu și declarat în termen, dar nu a fost achitată taxa de timbru judiciar în valoare de 4237,5 RON.

S-a mai apreciat că motivele invocate nu permit exercitarea controlului de legalitate din perspectiva art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor instanței cuprinse în încheierea de ședință din data de 4 octombrie 2019, raportul asupra admisibilității recursului a fost comunicat părților din proces, cărora li s-a pus în vedere să formuleze, în scris, un punct de vedere asupra acestuia, în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin rezoluția de primire din 17 ianuarie 2019, în sarcina recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. a fost stabilită obligația de a achita o taxă judiciară de timbru de 4237,5 RON, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

La termenul din data de 31 ianuarie 2020, acordat pentru analizarea admisibilității în principiu a recursului în completul de filtru, constatând că recursul formulat de către recurenta-reclamantă nu a fost timbrat, deși aceasta a fost înștiințată cu privire la obligația de a achita taxa judiciară de timbru de 4237,5 RON, Înalta Curte a invocat, din oficiu și a rămas în pronunțare asupra excepției de netimbrare a recursului, ce urmează a fi analizată cu prioritate față de restul aspectelor invocate prin cererea de recurs.

Excepția de netimbrare va fi admisă și recursul va fi anulat, ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice.

Alineatul 1 al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

Conform dispozițiilor art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

În conformitate cu dispozițiile art. 197 C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată în condițiile legii".

În cauză se constată că cererea formulată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., având ca obiect recurs declarat împotriva deciziei nr. 307/C/2018-A din 20 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, nu a fost timbrată anticipat.

Se mai constată că, până la acest termen, recurenta-reclamantă nu s-a conformat dispoziției instanței de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 4237,5 RON.

Reținând că, în speță nu operează nicio scutire legală de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale mai sus redate și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 307/C/2018-A din 20 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2020.