ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1891/2019

Ședința publică din data de 23 octombrie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 05.09.2016 pe rolul Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea pe carte o va pronunța să oblige pârâta la achitarea următoarelor sume de bani: 300.000 RON, reprezentând contravaloarea facturilor nr. x/11.12.2015, nr. y/06.01.2016, nr. z/18.11.2015 și nr. 08/19.02.2016, emise în baza contractului de prestări-servicii nr. x/18.11.2015; 300.600 RON, cu titlu de penalități contractuale, calculate la facturile mai sus indicate, până la data de 05.07.2016 inclusiv; 1.500 RON/zi de întârziere, cu titlu de penalități contractuale, calculate începând cu data de 06.07.2016 până la data plății debitului principal, precum și la plata sumei de 91.000 RON, cu titlu de penalități, calculate la factura nr. x/02.02.2016, emisă în baza contractului nr. x/08.01.2016.

La data de 18.10.2016, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția neexecutării contractelor, dar și o cerere reconvențională, prin care a solicitat să se dispună rezoluțiunea din culpa exclusivă a reclamantei-pârâte a contractelor de prestări-servicii nr. x/18.11.2015 și nr. y/08.01.2016, precum si obligarea reclamantei la plata sumei de 154.000 RON, reprezentând preț contractual.

Prin sentința nr. 83/LP/30.03.2018, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a admis cererea principală, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 300.000 RON debit principal, reprezentând contravaloarea facturii nr. x/11.12.2015, nr. y/06.01.2016, nr. z/18.11.2015 și nr. 08/19.02.2016; 300.600 RON, cu titlu de penalități contractuale, calculate la facturile mai sus indicate până în data de 05.07.2016 inclusiv; 1.500 RON/zi de întârziere, cu titlu de penalități contractuale, calculate începând cu data de 06.07.2016 până la data plății debitului principal, precum și la plata sumei de 91.000 RON, cu titlu de penalități, calculate la factura nr. x/02.02.2016, emisă în baza contractului nr. x/08.01.2016 și a respins cererea reconvențională; a respins cererea de intervenție accesorie formulată de S.C. C. S.R.L. în interesul pârâtei S.C. B. S.R.L., a obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.521 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe și a încheierilor interlocutorii din 23.02.2017 și 06.04.2017, S.C. B. S.R.L. a declarat apel, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din 12.09.2019, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibile cererile de intervenție accesorie în interesul apelantei, formulate de S.C. D. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. E. și S.C. F. S.R.L.

Împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii sale de intervenție accesorie, adoptată prin dispozitivul încheierii sus-menționate, S.C. F. S.R.L. a declarat recurs, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii sale de intervenție accesorie.

În motivare, a evocat dispozițiile art. 63 C. proc. civ. și a susținut că încheierea atacată este nelegală.

A arătat recurenta că a prestat servicii în favoarea S.C. B. S.R.L. pe obiectivele de investiții pentru care au fost încheiate contractele de prestări servicii nr. x/18.11.2015 și nr. y/08.01.2016, realizând serviciile pe care pretinde că le-a realizat reclamanta din prezenta cauză.

Cum apărările formulate în cauză de S.C. B. S.R.L. vizează, printre altele, inexistența lucrărilor, mai precis caracterul fictiv al contractelor de prestări-servicii încheiate, a apreciat recurenta că acest aspect este extrem de important în analiza caracterului nefondat al încheierii atacate.

În continuare, a susținut că cererea sa de intervenție accesorie a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 33 C. proc. civ., potrivit cărora interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, a evocat jurisprudența instanței supreme cu privire la acest aspect și a subliniat că, prin demersul său judiciar, urmărește să preîntâmpine o hotărâre judecătorească care ar genera un prejudiciu iminent.

În opinia recurentei, prejudiciul s-ar produce în ipoteza menținerii sentinței primei instanțe, apelanta-pârâtă putându-se îndrepta împotriva sa, în vederea recuperării prejudiciului suferit.

Analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte reține următoarele:

Analiza actelor dosarului relevă că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei-reclamante S.C. B. S.R.L. la plata unor sume de bani reprezentând debit principal și penalități de întârziere, în baza contractelor de prestări servicii nr. x/18.11.2015 și nr. y/08.01.2016.

Pe de altă parte, pârâta-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția neexecutării contractelor și o cerere reconvențională, solicitând să se dispună rezoluțiunea contractelor sus-menționate; de asemenea, a reclamat imposibilitatea probării executării obligațiilor asumate prin acestea.

Pârâta-reclamantă a solicitat și obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 154.000 RON, reprezentând preț contractual.

Prima instanță a admis cererea principală și a respins cererea reconvențională.

În cadrul apelului declarat de pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței sus-menționate, prin care s-a solicitat schimbarea sentinței, recurenta din acest dosar, recurenta S.C. F. S.R.L., a formulat o cerere de intervenție accesorie în interesul apelantei.

În motivarea acestei cereri, a susținut că a încheiat în data de 25.08.2015 cu pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L. un contract de execuție lucrări, prin care s-a obligat să realizeze lucrările de construire a imobilului situat în str. x, Oradea, imobil cu privire la care a fost încheiat și contractul nr. x/08.01.2016, pe care reclamanta-pârâtă își întemeiază o parte din pretenții.

Prin încheierea din 12.09.2019 ce formează obiectul căii de atac, s-a reținut că recurenta S.C. F. S.R.L. nu a justificat un interes născut, direct, actual și personal, motiv pentru care curtea de apel a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie.

În opinia recurentei, această încheiere este nelegală, în sensul motivului de casare prevazut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., atât timp cât interesul său rezidă în preîntâmpinarea pronunțării unei hotărâri judecătorești care ar genera un prejudiciu iminent, determinat de împrejurarea că, în ipoteza menținerii sentinței primei instanțe, apelanta-pârâtă se poate îndrepta împotriva sa, în vederea recuperării prejudiciului suferit.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 61 alin. (1) C. proc. civ., "oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare", iar potrivit art. 33 C. proc. civ., "interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara."

Interesul reprezintă, deci, folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie legitim, personal, născut și actual sau să aibă ca scop prevenirea încălcării unui drept subiectiv amenințat sau preîntâmpinarea producerii unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.

Deși nu invocă o pretenție proprie, ci tindea, prin apărările formulate, ca instanța să pronunțe în apel o soluție în favoarea părții pentru care a intervenit, recurenta care a dedus judecății cererea de intervenție accesorie, era obligată să justifice un interes propriu în legătură cu necesitatea de a sprijini apelanta pârâtă-reclamantă, față de care era chemată să demonstreze că este legată printr-un interes conex în litigiul pendinte.

Or, prin cererea de intervenție accesorie recurenta s-a limitat să invoce existența unui contract încheiat cu apelanta, prin care s-a obligat să execute lucrări de construire cu privire la același imobil pentru care s-a încheiat și contractul nr. x/08.01.2016 între S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L., fără a se justifica nici interesul procesual legat de promovarea căii de atac a pârâtei-reclamante și de a susține poziția procesuală a acesteia și nici prejudiciul eventual determinat de menținerea sentinței pronunțate de prima instanță, prin care s-a admis acțiunea în pretenții a reclamantei-pârâte și s-a respins cererea reconvențională privind rezoluțiunea contractelor de prestări servicii încheiate între părțile în litigiu, aceste argumente fiind invocate direct în recurs.

Acest interes al terțului care intervine în proces trebuie să fie unul propriu și distinct de interesul părții în favoarea căreia intervine. Îndeplinirea condiției interesului cererii de intervenție trebuie analizată pornind de la folosul practic pe care recurenta declară că îl urmărește, și anume prevenirea menținerii sentinței primei instanțe, ipoteză în care se susține, prin cererea de recurs, că apelanta S.C. B. S.R.L. s-ar putea îndrepta împotriva sa, în vederea recuperării prejudiciului suferit.

Se reține că prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei-reclamante S.C. B. S.R.L. la plata penalităților datorate conform contractului nr. x/08.01.2016, ca urmare a plății cu întârziere a prețului.

Prin urmare, nu se pune în discuție neplata prețului, ci efectuarea acesteia cu întârziere, iar recurenta nu a afirmat că s-ar putea aprecia că o astfel de întârziere i se datorează, pentru a justifica presupusul regres împotriva sa, pe baza căruia își justifică interesul.

Pe de altă parte, prin cererea reconvențională, S.C. B. S.R.L. a solicitat să se dispună desființarea contractelor încheiate cu reclamanta și restituirea prețului, invocând neexecutarea obligațiilor contractuale, cerere care a fost respinsă de prima instanță.

Recurenta încearcă să acrediteze ideea conform căreia obligațiile izvorâte din contractele ce fac obiectul prezentului litigiu și cele asumate prin contractul încheiat de aceasta cu apelanta S.C. B. S.R.L. ar fi identice, astfel că menținerea soluției primei instanțe de respingere a cererii reconvenționale ar conduce spre concluzia că, atât timp cât reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. și-a executat obligațiile contractuale, cea care nu și le-ar fi îndeplinit ar fi recurenta S.C. F. S.R.L, cu consecința unei eventuale răspunderi contractuale.

Or, această teză este contrazisă de prima instanță care a reținut că prin contractele încheiate între părțile în litigiu, reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. s-a obligat să realizeze lucrări de verificare, consultare și asistență tehnică pe șantier, stipulându-se că orice alte servicii legate de realizarea investiției prestate de terți vor fi suportate separat de către beneficiar.

Prin urmare, în analiza condițiilor prevăzute de art. 64 din C. proc. civ. privind admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie, instanța de apel a avut în vedere cererea așa cum a fost motivată de recurentă, soluția de respingere ca inadmisibilă fiind legală, în lipsa unei justificări a interesului născut, actual, direct și personal al terțului.

Față de considerentele expuse mai sus, fiind înlăturate criticile circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., privind încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității hotărârii, Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat recursul, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.

Cu privire la cererea formulată de intimata S.C. A. S.R.L. privind aplicarea unei amenzi judiciare recurentei, Înalta Curte reține că prin aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 187 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. este vizată exercitarea unei căi de atac vădit netemeinice.

Se reține că legea a creat posibilitatea controlului judiciar, instituind diferite căi de atac prin a căror exercitare părțile pot solicita verificarea hotărârilor considerate a fi nelegale și înlăturarea erorilor săvârșite, simpla declarare a acestora nefiind de natură să probeze exercitarea cu rea-credință a unor drepturi procesuale.

În cauză, recurenta a exercitat calea de atac a recursului la care era îndrituită de lege, iar respingerea acesteia nu face dovada unui abuz procesual care presupune exercitarea unui drept într-un mod contrar bunei-credințe, în scopul de a vătăma ori păgubi partea adversă.

De asemenea, nici respingerea altor cereri de intervenție în cadrul aceluiași dosar, nu poate constitui un argument pentru aplicarea unei sancțiuni recurentei, nefiind același titular-persoana juridică al cererilor de intervenție, astfel încât nu s-ar putea reține modul excesiv și nerezonabil al exercitării dreptului legal la calea de atac.

În condițiile în care intimata S.C. A. S.R.L. nu a dovedit abuzul de drept, Înalta Curte urmează să respingă cererea acesteia privind aplicarea unei amenzi judiciare recurentei.

De asemenea, va fi respinsă și cererea aceleiași intimate, întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., vizând acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat, atât timp cât la dosar nu a fost depusă împuternicirea acordată de aceasta apărătorului ales, nefiind probată existența raporturilor convenționale de reprezentare în cadrul dosarului de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. F. S.R.L. împotriva încheierii din 12.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Respinge cererea formulată de intimata S.C. A. S.R.L. privind aplicarea unei amenzi judiciare recurentei.

Respinge cererea formulată de intimata S.C. A. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 octombrie 2019.