ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 189/2020

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2020

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, la data de 20 iunie 2018, sub dosar nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., pe calea ordonanței președințiale, suspendarea executării dispozițiilor Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr. 1 din data de 04 iunie 2018 până la soluționarea cererii în anulare, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, art. 997 și urm. C. proc. civ.

Prin ordonanța președințială nr. 170/LP/2018 din 14 august 2019, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta A. și a dispus suspendarea executării dispozițiilor Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr. 1/04.06.2018 a pârâtei S.C. B. S.A., până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr. 1/04.06.2018 ce face obiectul dosarului nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Bihor.

S-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta S.C. C. S.A.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta S.C. B. S.A., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

La 9 octombrie 2018, pârâta B. S.A. a formulat cerere de recuzare a doamnei judecător D., întrucât aceasta și-ar fi exprimat anterior părerea cu privire la Hotărârea Adunării Speciale a Acționarilor nr. 1 din 11 februarie 2017 adoptată de acționarii B. S.A., în judecarea ordonanței președințiale ce a format obiectul dosarului nr. x/2017, soluționat prin decizia nr. 222/C/2017-A, precum și în judecarea cererii de intervenție a ordonanței președințiale din dosarul nr. x/2017, soluționat prin decizia nr. 221/C/2017-A.

Totodată, magistratul în discuție și-ar fi exprimat anterior părerea cu privire la Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 3 din 26 martie 2017 adoptată de B. S.A. în judecarea cererii de intervenție în ordonanța președințială din dosarul nr. x/2017, soluționat prin decizia nr. 223/C/2017-A, precum și cu privire la Hotărârea Adunării Speciale a Acționarilor nr. 2 din 25 martie 2017 adoptată de B. S.A., în judecarea cererii de intervenție a ordonanței președințiale din dosarul nr. x/2017-A, soluționat prin decizia nr. 224/C/2017-A.

În drept, au fost invocate prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13 C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 10 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător D..

Prin decizia civilă nr. 268/C/2018-A din 23 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 170/LP/2018 din 14 august 2019 a Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă.

Împotriva încheierii de ședință din 10 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs B. S.A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea încheierii atacate.

În motivarea recursului s-a susținut, în principal, că doamna judecător D. ar fi dat dovadă de lipsă de imparțialitate, iar recurentei i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și public în fața unei instanțe independente și imparțiale, ocrotit în mod expres de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Recurenta a mai susținut că, din circumstanțele cauzei și analiza deciziei nr. 222/C/2017 din 18 august 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, doamna judecător D. și-ar fi exprimat părerea cu privire la aparența dreptului în favoarea reclamantei, privind aspecte concrete de nelegalitate referitoare la Hotărârea ASA nr. 1 din 11 februarie 2017, în condițiile în care pe aparența de drept a luării Hotărârii AGEA nr. 1 din 4 iunie 2018, cu care era învestit completul de judecată în a judeca apelul formulat, trebuia să verifice și să interpreteze valoarea hotărârilor judecătorești date în ordonanțele președințiale, fiind inclusă și analiza deciziei nr. 222/C/2017 care viza Hotărârea ASA nr. 1/11.02.2017.

Ca atare, recurenta concluzionează că doamna judecător și-ar fi exprimat anterior părerea cu privire la aceeași cauză din altă perspectivă, motiv pentru care soluția este previzibilă, iar toate aceste elemente nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitate.

În continuare, s-a mai arătat că doamna judecător D. a dat dovadă de atitudine părtinitoare, subiectivă, incluzând manifestări de ostilitate și de rea-voință, iar recurenta consideră că există dovada că magistratul a fost implicat în atribuirea cauzei prin prisma faptului că deține funcția de președinte al secției a II-a Civile, în condițiile în care a fost desemnată în aproape toate cauzele judecate în care recurenta a fost parte.

Pentru motivele expuse, recurenta a solicitat să se constate că în mod greșit i-a fost respinsă cererea de recuzare, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului.

La dosar nu s-a depus întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 4 iunie 2019 s-a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 19 noiembrie 2019, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul și a fixat termen în ședință publică, pentru soluționarea acestuia.

Analizând cererea de recurs, raportat la motivele invocate, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Având în vedere că recurenta critică modul în care instanța a soluționat cererea de recuzare, reglementată prin norme de procedură, analiza căii de atac se va face în raport cu dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul aflat într-o situație de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părți înainte de începerea oricărei dezbateri.

În virtutea dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13 C. proc. civ., judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care este chemat să o judece, precum și atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

Sunt de observat și dispozițiile tezei a II-a a art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. în sensul că, "punerea în discuția părților, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) și (5), nu îl face pe judecător incompatibil".

Înalta Curte constată că în dosarul nr. x/2018, în care a fost emisă decizia civilă nr. 268/C/2018-A din 23 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având ca obiect apelul împotriva sentinței civile nr. 170/LP/2018 din 14 august 2019, pronunțată de Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă în procedura ordonanței președințiale, completul din care a făcut parte doamna judecător recuzată a examinat condițiile de admisibilitate privind cererea de suspendare a executării Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr. 1 din data de 04 iunie 2018, adoptată în cadrul S.C. B. S.A., până la soluționarea definitivă a dosarului de fond, având ca obiect acțiunea în constatarea nulității absolute a acestei hotărâri. Obiectul acestei hotărâri este schimbarea denumirii și a sediului social al societății comerciale.

Prin decizia nr. 222/18.08.2017, la care face trimitere recurenta, completul din compunerea căruia a făcut parte și doamna judecător a dispus suspendarea executării dispozițiilor hotărârii Adunării Speciale a Acționarilor nr. 1/11.02.2017, până la soluționarea definitivă a dosarului de fond având ca obiect acțiunea în constatarea nulității absolute a acestei hotărâri.

Din analiza lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că deciziile nr. 221/18.08.2017, 223/18.08.2017 și 224/18.08.2017 vizau cu totul alte aspecte, respectiv soluționarea unor cereri de intervenție formulate de intervenienți în alte dosare, aflate pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având ca obiect cerere de ordonanță președințială de suspendare a hotărârilor Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr. 1/11.02.2017, Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr. 3/26.03.2017 și Adunării Speciale a Asociaților nr. 2/25.03.2017.

Totodată se constată că în alte dosare având ca obiect suspendarea hotărârilor Adunării Speciale a Asociaților și Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr. 1/11.02.2017 și respectiv nr. 2/25.03.2017, au fost formulate și admise cereri de abținere ale judecătorilor care au soluționat anterior alte cauze vizând aceste hotărâri, printre care se află și doamna judecător a cărei recuzare se solicită.

Având în vedere faptul că obiectul dosarelor nr. x/2018, y/2017, z/2017, w/2017 și 3663/111/C/2017 este diferit, în cauză nu se poate reține că doamna judecător și-a spus părerea, în concret, asupra valabilității hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr. 1/04.06.2018 și a existenței/inexistenței unui motiv pentru suspendarea executării acesteia.

Aparența dreptului reprezintă o condiție specifică de admisibilitate a ordonanței președințiale, determinată de caracterul vremelnic, provizoriu al măsurilor ce pot fi ordonate de instanță. De aceea, atunci când soluționează o cerere de ordonanță președințială, judecătorul nu are de cercetat fondul litigiului dintre părți, însă, pentru a pronunța o soluție justă, judecătorul este îndreptățit de a realiza un examen sumar al fondului cauzei, determinând astfel de partea cui este aparența dreptului.

Examenul sumar al cauzei se extinde asupra pretențiilor și apărărilor reciproce ale părților, pentru a se putea stabili aparența dreptului, însă instanța nu se pronunță sub aspectul îndeplinirii condițiilor de fond pentru valabilitatea actului, o atare cercetare fiind rezervată judecății în fond.

Judecătorul împotriva căruia este formulată cerere de recuzare este prezumat a fi imparțial, până la proba contrarie.

Soluționând cererea de recuzare, completul astfel învestit a reținut în mod legal faptul că participarea doamnei judecător în completuri care au soluționat cereri cu privire la alte hotărări ale adunării acționarilor decât cea în discuție nu reprezintă un element care să nască în mod întemeiat îndoieli privind imparțialitatea sa în soluționarea dosarului nr. x/2018

De altfel, recurenta nu formulează critici de nelegalitate asupra încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, care să vizeze argumentele instanței în soluționarea acesteia.

Nu se demonstrează, în concret, pentru care motive este nelegal raționamentul instanței în soluționarea acestei cereri și criticile prin care se reiterează situația de fapt și nemulțumirile în legătură cu soluția adoptată de instanța care a pronunțat hotărârea atacată nu sunt circumscrise acestei dezlegări.

Judecătorul este incompatibil să judece atunci când, potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Acest text vizează antepronunțarea la speța dedusă judecății, atunci când lasă să se înțeleagă soluția ce se va pronunța.

Motivele de recuzare expuse de recurentă nu se referă la obiectul concret al cauzei deduse judecății și nici la raporturile litigioase privind măsura vremelnică de suspendare a executării hotărârii A.G.E.A. nr. 1/4.06.2018.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a decis în sensul că simplul fapt pentru un judecător de a fi adoptat o anumită decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica în sine o bănuială de imparțialitate în privința sa. Ceea ce trebuie avut în vedere este întinderea și importanța acestei măsuri, după cum cunoașterea dosarului de către judecător nu implică nicio prejudecată cu privire la imparțialitatea sa la momentul judecării. În același sens, aprecierea preliminară a datelor din dosar nu semnifică faptul că ar fi de natură să influențeze aprecierea finală. Ceea ce interesează este ca această apreciere să se facă la momentul luării hotărârii și să se bazeze pe elementele dosarului și pe dezbaterile din ședința de judecată (Cauza Morel împotriva Franței, Cauza Saraiva de Carvalho împotriva Portugaliei).

Înalta Curte constată că nu au fost încălcate garanțiile oferite de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, preluate de dispozițiile art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., privind dreptul oricărei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil, de către o instanță independentă, imparțială și stabilită de lege, întrucât recurenta nu a dovedit în mod obiectiv că există elemente care să dea naștere temerilor privind imparțialitatea judecătorului a cărui recuzare s-a solicitat.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva încheierii de ședință din 10 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva încheierii de ședință din 10 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2020.