ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3646/2013

Deliberând asupra

recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17

septembrie 2010 pe rolul Tribunalului București, reclamanta SC C.F. SRL a

chemat în judecată pe pârâta SC T.A. SRL solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța să fie obligată aceasta la plata sumei de 31.209,52 Euro, în lei la

cursul Euro/RON din ziua plății efective, reprezentând rest debit facturi

neachitate, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de

20.509,7 (86.961,1 RON) pentru perioada cuprinsă între data cunoașterii și

acceptării tuturor debitelor existente - 20 septembrie 2007 și data de 9 iulie

2008 (data primei plăți parțiale efectuate) și perioada 7 octombrie 2008

(ultima plată parțială efectuată) și 17 septembrie 2010 (data introducerii

acțiunii), conform clauzelor contractului-cadru de prestări servicii din 12

noiembrie 2006, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererile

precizatoare formulate la data de 13 aprilie 2012 și la data de 24 aprilie

2012, reclamanta și-a majorat succesiv cuantumul penalităților de întârziere

solicitate, mai întâi în urma calculării lor până la data de 22 martie 2012, la

suma totală de 26.347,90 Euro și în final, la suma de 115.237 RON.

Prin Sentința civilă

nr. 6323 din 10 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a

civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea și a fost obligată reclamanta

la plata către bugetul de stat a unei diferențe de taxă de timbru în sumă de

4.238,79 RON.

Împotriva acestei

sentințe, reclamanta SC C.F. SRL a declarat apel, care, prin Decizia civilă nr.

394 din 18 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, a fost respins ca nefondat.

În termen legal,

împotriva deciziei instanței de apel, reclamanta a declarat recurs, invocând în

drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Cum problema

timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții, motive de

casare, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la

art. 11 și 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată

și la art. 3 și 9 din O.G. nr. 32/1995, ținând cont și de dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "la cererea de recurs se va atașa

dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepția

netimbrării cererii de recurs și a reținut:

Prin art. 1 din Legea

nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul

potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești

sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe

datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice care se

plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de

instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 "neîndeplinirea obligației de plată până

la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii",

iar conform dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar

"cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și

înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării

dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în

vigoare referitoare la taxa de timbru".

Recurenta-reclamantă

SC C.F. SRL București a fost legal citată pentru termenul de astăzi, 30

octombrie 2013, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de

3.902 RON și 5 RON timbru judiciar (dosar recurs), dar aceasta, în mod

nejustificat, nu și-a îndeplinit obligația legală a timbrării recursului.

Constatând că prezenta

cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurenta nu s-a conformat

obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de

judecată din 30 octombrie 2013, când procedura a fost legal îndeplinită, că în

cauză nu operează scutirea de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea

eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv

celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale

art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și va anula ca netimbrat recursul formulat de

reclamanta SC C.F. SRL București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat

recursul declarat de reclamanta SC C.F. SRL București împotriva Deciziei civile

nr. 394 din 18 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 octombrie 2013.

Procesat de GGC - CL