ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3646/2013

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 17 septembrie 2010 pe rolul Tribunalului București, reclamanta SC C.F. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC T.A. SRL solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată aceasta la plata sumei de 31.209,52 Euro, în lei la cursul Euro/RON din ziua plății efective, reprezentând rest debit facturi neachitate, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 20.509,7 (86.961,1 RON) pentru perioada cuprinsă între data cunoașterii și acceptării tuturor debitelor existente - 20 septembrie 2007 și data de 9 iulie 2008 (data primei plăți parțiale efectuate) și perioada 7 octombrie 2008 (ultima plată parțială efectuată) și 17 septembrie 2010 (data introducerii acțiunii), conform clauzelor contractului-cadru de prestări servicii din 12 noiembrie 2006, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererile precizatoare formulate la data de 13 aprilie 2012 și la data de 24 aprilie 2012, reclamanta și-a majorat succesiv cuantumul penalităților de întârziere solicitate, mai întâi în urma calculării lor până la data de 22 martie 2012, la suma totală de 26.347,90 Euro și în final, la suma de 115.237 RON. Prin Sentința civilă nr. 6323 din 10 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea și a fost obligată reclamanta la plata către bugetul de stat a unei diferențe de taxă de timbru în sumă de 4.238,79 RON. Împotriva acestei sentințe, reclamanta SC C.F. SRL a declarat apel, care, prin Decizia civilă nr. 394 din 18 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost respins ca nefondat.

În termen legal, împotriva deciziei instanței de apel, reclamanta a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții, motive de casare, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 și 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată și la art. 3 și 9 din O.G. nr. 32/1995, ținând cont și de dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ.

potrivit cărora "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs și a reținut: Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii", iar conform dispozițiilor art. 9 din O.G.

nr. 32/1995 privind timbrul judiciar "cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru". Recurenta-reclamantă SC C.F. SRL București a fost legal citată pentru termenul de astăzi, 30 octombrie 2013, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 3.902 RON și 5 RON timbru judiciar (dosar recurs), dar aceasta, în mod nejustificat, nu și-a îndeplinit obligația legală a timbrării recursului.

Constatând că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 30 octombrie 2013, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și va anula ca netimbrat recursul formulat de reclamanta SC C.F. SRL București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SC C.F. SRL București împotriva Deciziei civile nr. 394 din 18 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2013. Procesat de GGC - CL