ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 855/2015

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 4924 din 13 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 45394/3/2011, a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamanta - pârâtă SC F.C. SRL București în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC E.I. SRL București și pârâta a fost obligată la plata sumei de 149.715,21 lei contravaloare lucrări și 74.614,74 lei penalități de întârziere către reclamantă. De asemenea, s-a respins cererea având ca obiect restituirea garanțiilor de bună execuție și pentru vicii ascunse ca prematur formulată. A fost admisă și cererea reconvențională și reclamanta pârâtă a fost obligată către pârâta reclamantă la plata sumei de 48.425 euro în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății reprezentând penalități de întârziere.

S-au compensat cheltuielile de judecată în parte și pârâta-reclamantă a fost obligată către reclamanta-pârâtă la plata sumei de 2.000 lei. În motivare, instanța de fond a reținut în esență că, probele susțin că pârâta datorează reclamantei contravaloare lucrări și penalitățile de întârziere în plată în timp ce garanțiile s-a dovedit a fi solicitate prematur. De asemenea, tribunalul a reținut că probele susțin întârzieri în executarea lucrărilor astfel încât penalitățile pretinse în reconvențională sunt fondate. Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat apel, care prin Decizia civilă nr. 405 din 10 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost respins ca nefondat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că în cauză nu se poate proceda la restituirea garanțiilor dată fiind înțelegerea părților cuprinsă în art. 2.4 din scrisoarea de comandă și împrejurarea că probele administrate nu relevă că s-a semnat procesul-verbal de recepție finală a construcției de către părți. Chiar dacă apelanta a notificat intimata pentru efectuarea recepției finale a lucrărilor, cât timp nu s-a semnat acest document nu se poate proceda la restituirea garanțiilor.

Altfel, apelanta nu a învestit instanța cu o cerere prin care să solicite obligarea intimatei la convocarea sa pentru efectuarea recepției finale și evident pentru semnarea procesului-verbal de recepție finală și aprobarea lucrărilor de către Biroul V. Pentru aceste considerente s-a apreciat că prima instanță a admis corect excepția de prematuritate și a respins ca prematur formulat acest capăt de cerere, orice alt argument al apelantei fiind lipsit de relevanță, prevalând convenția părților și prevederile legale în materie. Cât privește dobânda legală solicitată în apel pentru garanții, s-a constatat că probele nu relevă că aceasta s-a solicitat instanței de fond indiferent de faptul că la dosar se află depus un mod de calcul.

Examinând conținutul încheierii de ședință de la 19 ianuarie 2012, nu rezultă că instanța de fond ar fi fost învestită "oral" de apelantă cu vreun capăt de cerere vizând dobânda legală la garanții cum susține în precizările de la 8 mai 2014. Acest fapt nu rezultă din nicio încheiere a instanței de fond de pe parcursul litigiului, cum nu rezultă nici că apelanta ar fi solicitat instanței de fond să se ia act de cererea sa dacă s-ar fi admis de către instanța de fond. De altfel, nici din concluziile orale și scrise depuse de reclamanta pârâtă apelantă nu rezultă că s-a solicitat această dobândă. Astfel fiind situația în raport de prevederile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. cererea pentru dobânda legală la garanții constituie o cerere nouă făcută în apel și apare inadmisibilă.

Pe de altă parte, chiar dacă acest capăt de cerere ar fi fost făcut în fața instanței de fond, fiind de fapt un accesoriu, ar fi urmat soarta principalului, adică, s-ar fi respins ca prematur formulat. În ceea ce privește cheltuielile de judecată aferente capătului 4 de cerere, s-a reținut că instanța de fond nu a motivat in extenso soluția sa dar, probele susțin că acest motiv de apel apare nefondat. În concret, în fața instanței de fond, apelanta a solicitat prin concluziile scrise suma de 19.404,72 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru 8.000 lei, timbru judiciar 120 lei, onorariu expert 1.500 lei, onorariu expert parte 8.284,72 lei și 1.500 lei onorariu avocat. Din probe rezultă că apelanta a făcut dovada în fața instanței de fond doar pentru suma de 17.764 lei.

În apel, apelanta a depus și factura cu extrasul de cont pentru suma de 4.130,22 lei reprezentând tranșa I onorariu expert parte, sumă care adăugată la suma de 17.764 lei însumează 21.894,22 lei. În privința intimatei probele relevă că în fața instanței de fond a ocazionat cheltuieli de judecată în sumă de 20.390,22 lei. Cât privește faptul că pentru intimată a plătit altă persoană nu are relevanță în raport cu apelanta, acest fapt constituind un raport juridic acceptat de intimată cu persoana plătitoare și în raport de care se va desocoti potrivit eventualei înțelegeri dintre acestea. Relevant pentru speță este faptul că intimata a satisfăcut cerința legală de plată a taxelor și onorariilor stabilite.

În condițiile în care ambelor părți li s-au admis cererile, chiar și în parte apelantei, aplicarea prevederilor art. 274 și art. 276 C. proc. civ. s-a făcut corect de instanța de fond în urma compensării, nejustificându-se înlăturarea cheltuielilor de judecată ocazionate de intimată în totalitate. În ceea ce privește cererea reconvențională, din probele administrate a rezultat că apelanta nu a respectat termenul de predare al lucrărilor stabilit la data de 30 august 2008 potrivit art. 3.2 din scrisoarea de intenție comandă de la 6 mai 2008 întrucât finalizarea lucrărilor s-a realizat la 28 aprilie 2009 potrivit procesului-verbal de recepție. În cauză nu a rezultat că înțelegerea părților a fost prelungită în mod legal prin decalarea termenului prin act adițional, orice argument al apelantei neavând suport legal în lipsa unei înțelegeri între părți în acest sens.

La art. 4.2 din Scrisoarea de Intenție Comandă din 6 mai 2008 s-a stabilit de către părți ca apelanta să plătească intimatei o penalizare de 2.000 euro pentru fiecare zi de întârziere după 5 zile de întârziere constatate în raport cu planul de eșalonare a lucrărilor stabilit de comun acord cu contractantul, imputabile societății dar, nu mai mult de 15% din valoarea contractului. Probele nu relevă că părțile au stabilit un plan de eșalonare altul decât datele inserate în scrisoarea precitată. În concret la art. 3 s-a stabilit durata lucrărilor respectiv, termen de demarare a lucrărilor conform art. 3.1, 20 mai 2008, termen final conform art. 3.2, 30 august 2008 și ritm de lucru minim 200/m 2 /zi conform art. 3.3, acesta fiind de fapt planul de eșalonare stabilit de părți.

Modul de calcul al penalităților este prezentat la dosar și intimata s-a rezumat la plafonul maxim al penalităților de întârziere conform art. 4.2 din contract, nu mai mult de 15% din valoarea contractului. Într-o relație contractuală ambele părți trebuie să respecte disciplina contractuală potrivit legii asigurându-se de acordul reciproc cu privire la drepturile și obligațiile asumate, respectiv la eventualele modificări ce ar putea surveni. S-a apreciat că proba cu martori în dovedirea prelungirii convenției ar fi putut fi admisibilă dacă ar fi existat un început de dovadă scrisă în acest sens și nu simple prezumții cu referire la situațiile de lucrări nr. 3, 4, 5, la propunerile de plată, atitudinea părților și executarea de lucrări suplimentare.

În termen legal, împotriva deciziei instanței de apel, reclamanta SC F.C. SRL a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În argumentarea recursului, reclamanta susține, în esență, că instanța de apel a analizat în mod formal motivele de apel, rezumându-se la a relua motivarea primei instanțe asupra petitelor 3 și 4 din cererea principală și cererea reconvențională, fără o analiză de substanță și fără a antama fondul cauzei. Redând conținutul clauzei cuprinse în scrisoarea de intenție de comandă la art. 2.4 și 5.3 recurenta apreciază că interpretarea clauzelor contractuale a fost făcută în mod rigid și restrictive atât de instanța de apel, cât și de prima instanță.

În concret, deși a susținut în mod constant pe tot parcursul derulării procesului, atât în prima instanță cât și în apel, faptul că lucrările contractate au fost executate înainte de termenul fixat prin contract, respectiv la 26 august 2008, ci doar circuitul actelor s-a derulat peste acest termen, fapt datorat exclusiv culpei intimatei pârâte, nici judecătorul fondului și nici instanța de apel nu au făcut minime analize ale acestor susțineri, în contextul în care proba testimonială solicitată de reclamantă era perfect admisibilă. Lucrările au fost executate la timp. Nu există niciun document care să ateste că F.C. SRL a avut întârzieri în execuția lucrărilor sau reclamații privind calitatea acestor lucrări, toate aceste aspecte fiind constatate și prin expertiza judiciară în construcții încuviințată de prima instanță.

Un argument în plus cu privire la executarea în termen a contractului, îl reprezintă înscrisul intitulat "propunere de plată nr. 3 - 14 octombrie 2008" care certifică sub semnătura intimatei pârâte, a firmei de consultanță D.E. SRL și a reclamantei, faptul că, valoarea lucrărilor executate la 10 octombrie 2008 era de 339.436,20 euro, din care 322.836,00 euro, valoarea contractului și 16.600,20 euro lucrările suplimentare. Atâta timp cât intimata SC E. SRL avea obligația contractuală de a se prezenta în vederea efectuării recepției lucrărilor, iar culpa acesteia în neexecutarea contractului este dovedită cu prisosință, în sensul că aceasta nu numai că nu a organizat recepția lucrărilor, dar nici nu a invocat vreun motiv legat de calitatea acestora, apreciază că recurenta a fost sancționată în mod netemeinic.

În opinia recurentei, soluționarea cererilor de restituire a garanției de bună execuție și a garanției pentru vicii ascunse în baza excepției prematurității este nelegală.

Este de remarcat faptul că, în conținutul procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor încheiat cu reprezentanții Primăriei sectorului 4, ai ISU, specialiștii în structura rezistenței, în instalații aferente construcțiilor, în finisaje și reprezentantul ISCIR, s-a menționat că "în perioada derulării lucrărilor sale, Comisia de recepție la terminarea lucrărilor, a procedat la vizitarea construcției supusă recepției, observând, sub toate aspectele, realizarea acesteia în conformitate cu cerințele Autorizațiilor de Construire, ale proiectelor de execuție și ale legislației de referință, cât și la verificarea documentelor componente ale Cărții tehnice a construcției, atât a cap. A - proiectare, cât și a cap. B - documente ce atestă verificările și recepțiile pe faze de lucrări (procese-verbale de recepție, declarații de conformitate, rapoarte de încercări, etc.) întocmite pe durata derulării lucrărilor.

Apreciază că acest proces-verbal de recepție poate constitui temei al cererilor de restituire a garanției de bună execuție și a garanției pentru vicii ascunse, tocmai ca urmare a faptului că, în temeiul acestuia intimata pârâtă a intabulat imobilul în Cartea funciară, iar Centrul Comercial Mall G.A. Berceni a fost dat în folosință încă din luna aprilie 2009. În măsura în care, instanța de recurs va trece peste aceste apărări, solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le-au invocat și la împrejurarea că judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare.

În speță, nici judecătorul fondului și nici instanța de apel nu au exercitat un rol activ, trecând cu ușurință peste argumentele pe care recurenta reclamantă le-a adus în susținerea cererii sale, în baza cărora putea să califice în mod corect cererea de chemare în judecată, ca fiind o acțiune în daune-interese, ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale de către intimata pârâtă în raport de dispozițiile art. 12 din Hotărârea nr. 273 din 14 iunie 1994 privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora. Astfel, chiar dacă prin petitul acțiunii reclamanta a solicitat "obligarea pârâtei la plata sumei de 169.775,58 lei cu titlu de garanții de bună execuție și garanții pentru vicii ascunse", era necesar ca instanța să analizeze întregul conținut al acțiunii și să dea denumirea legală cererii intitulată greșit, dar fundamentată corect, în raport de situația de fapt.

Intimata-pârâtă SC E.I. SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului solicitând, în principal admiterea excepției invocate și, în consecință, constatarea nulității recursului, iar, în subsidiar, a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat. Prealabil examinării recursului, în conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă SC E.I. SRL prin întâmpinare și susținută la termenul de astăzi este nefondată, întrucât anumite critici ale recurentei-reclamante pot fi încadrate în temeiul de drept invocat, motiv pentru care, excepția urmează a fi respinsă.

Examinând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, motiv pentru care acesta va fi respins, pentru următoarele considerente: Pornind de la cadrul legal instituit de art. 969 C. civ., conform căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, este în obligația instanței de apel să examineze în mod real voința părților semnatare ale contractului încheiat, or, în cauză, în acest mod a procedat și instanța de apel. Potrivit art. 2.4 din scrisoarea de intenție de comandă "Reținerea garanției se va face după cum urmează: 5% din totalul situației lucrărilor va fi reținut pentru garanțiile de bună execuție și 5% din totalul fiecărei situații a lucrărilor pentru garanțiile de vicii ascunse.

Garanția de bună execuție se va restitui în termen de 30 de zile de la data finalizării lucrărilor și după semnarea Procesului-verbal de recepție a lucrărilor între SC F.C. SRL și SC E.I. SRL și după aprobarea lucrărilor de către Biroul V. Garanția pentru vicii ascunse va fi reținută pentru o perioadă de 12 luni de la finalizarea lucrărilor (rambursabilă la data semnării procesului-verbal de recepție finală a construcției între SC F.C. SRL și SC E.I. SRL)". Apelul, prin efectul său devolutiv, repunând în discuție chestiunea judecată la prima instanță, a permis instanței de control judiciar să concluzioneze că, în speță, procesul-verbal de recepție finală a construcției nu a fost semnat de către părți, astfel că, în raport de convenția părților, capătul de cerere vizând restituirea garanțiilor de bună execuție și pentru vicii ascunse a fost prematur formulat.

Astfel, chiar dacă reclamanta a notificat pârâta pentru efectuarea recepției finale a lucrărilor, cât timp nu s-a semnat acest document nu se poate proceda la restituirea garanțiilor, orice alt argument al recurentei fiind lipsit de relevanță, întrucât prevalează convenția părților și prevederile legale în materie. Este de amintit că instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludentei și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate. Din expunerea argumentelor evocate de recurenta-reclamantă rezultă cu evidență că s-au readus în discuție și chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ. Altfel spus, criticile recurentei pe stabilirea situației de fapt nu se convertesc în motivul de nelegalitate invocat, deoarece stabilirea situației de fapt este atributul instanței de fond sau de apel din perspectiva caracterului devolutiv al acestor căi de atac, iar în cauză cele două instanțe și-au motivat hotărârea cu argumente pertinente pe aspectul situației de fapt reținute. Susținerea recurentei potrivit căreia instanța de apel în virtutea principiul rolului activ ar fi trebuit să califice în mod corect cererea de chemare în judecată ca fiind o acțiune în daune-interese, constituie numai opinia sa personală în înțelegerea acestui principiu, care nu și-a propus să transforme pe judecător în apărătorul uneia sau alteia dintre părți, iar principiul rolului activ al judecătorului nu poate suprima sau înlocui principiul disponibilității care presupune inclusiv obligația pentru parte de a-și proba susținerile.

Rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil, al disponibilității și cel al contradictorialității, neputând constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia dintre părți și în apărarea intereselor acesteia. Este știut că rolul activ al judecătorului, de a stărui prin toate mijloacele la stabilirea situației de fapt este limitat asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecății, instanța neputând iniția cereri pe seama părților în litigiu, fiind obligată să judece acțiunea cu care a fost învestită, astfel cum aceasta a fost formulată. În speță, se constată că, respectând dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc.

civ., instanța a hotărât numai asupra obiectului cererii deduse judecății și în apel nu a schimbat calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu a permis părților să facă cereri noi. În ceea ce privește soluția dată asupra cererii reconvenționale, s-a reținut cu justețe că reclamanta SC F.C. SRL nu a respectat termenul de predare al lucrărilor stabilit la data de 30 august 2008 potrivit art. 3.2 din scrisoarea de intenție comandă de la 6 mai 2008, întrucât finalizarea lucrărilor s-a realizat la 28 aprilie 2009 potrivit procesului-verbal de recepție.

Schimbarea situației de fapt stabilită în cauză nu se poate produce în recurs, ceea ce tinde să obțină recurenta-reclamantă atunci când aduce în discuție reaprecierea probelor (necesitatea încuviințării probei cu martori, relevanța expertizei judiciare în construcții etc), astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigențele impuse de art. 304 C. proc. civ., reaprecierea probelor nemaifiind posibilă în această etapă procesuală odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000 și pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. prin dispozițiile Legii nr. 219/2005. Fără a reitera considerentele anterior expuse, se constată că niciuna dintre cele două ipoteze ale art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. (hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii) nu a fost demonstrată. Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu se confirmă motivul de nelegalitate instituit pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., invocat de recurentă, hotărârea recurată fiind la adăpost de orice critică, în raport de argumentele evocate și cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC F.C. SRL împotriva Deciziei civile nr. 405 din 10 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat, menținând decizia instanței de apel ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă SC E.I. SRL. Respinge recursul declarat de reclamanta SC F.C. SRL împotriva Deciziei civile nr. 405 din 10 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2015. Procesat de GGC - NN