ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 72/2015

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, sub nr.6153/2/2014 din

9 octombrie 2014, petenta SC I.E. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata

B.I.A. - N.D., suspendarea provizorie a executării vremelnice a Sentinței civile

nr. 3100 din 16 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă,

în Dosarul nr. 36480/3/2012, până la soluționarea cererii de suspendare a

aceleiași sentințe, formulată odată cu declararea apelului împotriva acesteia.

În

motivarea cererii petenta a arătat că prin sentința civilă nr.3100 din 16 iunie

2014 a fost admisă cererea principală formulată de reclamanta B.I.A. - N.D.,

iar petenta pârâtă SC I.E. SRL a fost obligată la plata către reclamantă a

sumei de 713.731,66 lei și a sumei de 211.810,66 lei reprezentând penalități de

întârziere până la data de 7 octombrie 2013 precum și penalități de întârziere

calculate până la efectuarea plății integrale a debitului principal.

A fost

respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta petenta.

Împotriva

acestei sentințe petenta a formulat apel solicitând și suspendarea executării.

Prin

sentința civilă nr. 62/2014 din 27 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a civilă,

s-a

respins cererea de suspendare provizorie a executării Sentinței civile nr. 3100

din 16 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în

Dosarul nr. 36480/3/2012, formulată de petenta SC I.E. SRL, ca neîntemeiată.

În

motivare, curtea de apel a constatat că sunt îndeplinite condițiile formale de

admisibilitate a cererii, respectiv hotărârea de fond, care statuează asupra

unor obligații bănești, este susceptibilă de a fi executată silit, s-a făcut

dovada că această hotărâre a fost atacată cu apel, iar cauțiunea în cuantum de

70.000 lei a fost consemnată cu OP nr. X din 17 octombrie 2014.

Curtea

de apel a apreciat însă că nu sunt întrunite condițiile cumulative impuse de

prevederile art. 280 alin. (5), raportat la art. 581 C. proc. civ.

În ceea

ce privește urgența măsurii, s-a reținut că petenta nu a făcut dovada

prejudiciului concret și grav și care nu s-ar putea repara, urmare a

intervenirii unei eventuale executări silite, prejudiciu care să impună

adoptarea unei derogări de la caracterul executoriu al hotărârii pronunțate de

tribunal.

În

situația în care debitoarea petentă ar obține o soluție favorabilă în calea de

atac, aceasta are posibilitatea să uzeze de procedura întoarcerii executării,

în condițiile art. 404

1

și următoarele C. proc. civ.

Curtea

de apel a mai reținut că prin cele susținute, petenta a probat că în speță nu

este îndeplinită condiția urgenței, aceasta afirmând că este puternic

capitalizată, dispunând de lichidități, ceea ce face ca intimata reclamantă să

poată executa oricând hotărârea, fără nici un fel de impediment.

Față de

această situație de fapt învederată de către petentă s-a considerat că aceasta

nu afirmă și nu probează o pagubă iminentă, în înțelesul dispozițiilor art. 581

C. proc. civ., nefiind astfel îndeplinită condiția urgenței măsurii solicitate.

Curtea

de apel a constatat că un control formal duce la concluzia existenței unei

aparențe de drept în favoarea intimatei reclamante B.I.A. - N.D., și nu în

favoarea petentei pârâte apelante.

Astfel,

s-a arătat că hotărârea a fost soluționată de către tribunal în condițiile

derulării unei ample cercetări judecătorești, pe parcursul a doi ani

(2012-2014),hotărârea pronunțată fiind favorabilă intimatei reclamante, așa

încât apare mult mai evident prejudiciul suportat de aceasta care este în situația

de a nu-și putea încasa creanța, deși este în posesia unui titlu executoriu.

Simpla nemulțumire a petentei generată de soluția care îi este defavorabilă nu

este suficientă pentru a duce la suspendarea provizorie a hotărârii instanței

de fond, în absența îndeplinirii condițiilor cumulative impuse de textele

legale precitate.

Împotriva

acestei încheieri a declarat recurs SC I.E. SRL București, întemeiat pe

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia,

casarea sentinței atacate și în urma rejudecării pe fond, admiterea cererii de

ordonanță președințială astfel cum a fost formulată cu consecința suspendării

executării vremelnice a Sentinței civile nr. 3100 din 16 iunie 2014, pronunțată

de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 36480/3/2012,

până la soluționarea cererii de suspendare a aceleiași sentințe formulată odată

cu declararea apelului.

Recurenta

a considerat că în speță este îndeplinită condiția urgenței, întrucât hotărârea

primei instanțe este executorie, potrivit art. 720

8

C. proc. civ.,

putând fi pusă oricând în executare.

De

asemenea, hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, aspecte

deduse judecății pe calea apelului, fiind îndeplinită astfel și condiția

aparenței de drept în luarea măsurii.

Recurenta

a mai susținut că este o societate puternic capitalizată, astfel încât, în

situația în care va pierde procesul, reclamanta intimată va avea posibilitatea

de a-și valorifica drepturile de creanță împotriva sa, fără nici un fel de

impediment, motiv pentru care suspendarea executorialității sentinței nu ar

prejudicia pe reclamantă.

Pe de

altă parte, reclamanta-intimată este un subiect de drept insolvabil, ceea ce ar

face ca recurenta să nu mai poată beneficia de întoarcerea executării silite,

în situația în care ar fi executată silit.

De

asemenea, recurenta a arătat că cererea formulată este vremelnică și nici nu

prejudecă fondul cauzei.

Intimata

B.I.A. - N.D. a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului

ca rămas fără obiect întrucât executarea silită în prezenta cauză a fost

încheiată în data de 9 ianuarie 2015, sumele fiind distribuite în contul său.

Analizând

încheierea în raport de criticile formulate și temeiul de drept al art. 304

1

C. proc. civ., înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, în

considerarea argumentelor ce succed.

Recursul

a fost analizat prin prisma criticilor formulate și nu a fost considerat ca

rămas fără obiect ca urmare a încheierii executării silite, întrucât obiectul

recursului îl constituie sentința pronunțată de curtea de apel.

Având în

vedere dispozițiile art. 280 alin. (5) C. proc. civ., care reglementează

procedura suspendării provizorii a sentinței apelate pe calea procedurii

speciale a ordonanței președințiale, curtea de apel a constatat că sunt

îndeplinite condițiile formale de admisibilitate a cererii, însă nu sunt

întrunite condițiile speciale deduse din dispozițiile art. 581 C. proc. civ.

Ca

procedură specială, ordonanța președințială implică prin definiție întrunirea

unor condiții specifice de admisibilitate, care apar ca fiind generale,

raportate la cazurile particulare pentru care legea de procedură sau legi

speciale prevăd posibilitatea de a recurge la o astfel de cale.

În

sensul art. 581 alin. (1) C. proc. civ. „instanța va putea să ordone măsuri

vremelnice, în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi

prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea

repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei

executări”.

Textul

art. 581 alin. (1) C. proc. civ. evocă condițiile specifice minime, dar și

incontestabile ale ordonanței președințiale: urgența și neabordarea fondului

litigiului.

Este de

reținut că urgența reprezintă o cerință esențială a cererii de suspendare vremelnică,

legea nedefinind conceptul de urgență, instanța de judecată urmând să

aprecieze, în concret asupra dispunerii măsurii, având în vedere criteriile

obiective ale speței. Legea indică doar situațiile ce pot face necesară și

posibilă o intervenție a justiției, respectiv pentru păstrarea unui drept care

s-ar pierde prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea

repara, înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul executării.

Contrar

susținerilor recurentei, în cauză, s-a reținut în mod corect că SC I.E. SRL nu

a prezentat motive temeinice care să justifice soluția suspendării vremelnice a

executării, referitoare la existența unor consecințe prejudiciabile cu privire

la care există riscul de a nu putea fi reparate ulterior, precum și necesitatea

luării acestei măsuri, justificată de urgență.

Recurenta

a reiterat susținerile vizând împrejurarea că este puternic capitalizată,

dispunând de lichidități, curtea de apel apreciind în mod corect că situația de

fapt învederată de aceasta nu afirmă și nu probează o pagubă iminentă întrucât

intimata - reclamantă poate executa oricând hotărârea, astfel că nu este

îndeplinită condiția urgenței măsurii solicitate.

În ce

privește aparența dreptului petentei de a obține suspendarea, curtea de apel a

reținut că nici aceasta nu este justificată, motivat de faptul că intimata - reclamantă

este cea care ar putea invoca în favoarea sa aparența dreptului, fiind mult mai

evident prejudiciul suportat de aceasta, care este în situația de a nu-și putea

încasa creanța, deși este în posesia unui titlu executoriu.

Față de

considerentele anterior expuse, Înalta Curte a constatat că sentința recurată

este la adăpost de orice critică, motiv pentru care, în aplicarea dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul declarat de SC

I.E. SRL București împotriva Sentinței civile nr. 62/2014 din 27 octombrie

2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, menținând

încheierea atacată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de recurenta SC I.E. SRL București împotriva Sentinței

civile nr. 62/2014 din 27 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2015.