ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 72/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, sub nr.6153/2/2014 din 9 octombrie 2014, petenta SC I.E. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata B.I.A. - N.D., suspendarea provizorie a executării vremelnice a Sentinței civile nr. 3100 din 16 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 36480/3/2012, până la soluționarea cererii de suspendare a aceleiași sentințe, formulată odată cu declararea apelului împotriva acesteia. În motivarea cererii petenta a arătat că prin sentința civilă nr.3100 din 16 iunie 2014 a fost admisă cererea principală formulată de reclamanta B.I.A.

- N.D., iar petenta pârâtă SC I.E. SRL a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 713.731,66 lei și a sumei de 211.810,66 lei reprezentând penalități de întârziere până la data de 7 octombrie 2013 precum și penalități de întârziere calculate până la efectuarea plății integrale a debitului principal. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta petenta. Împotriva acestei sentințe petenta a formulat apel solicitând și suspendarea executării. Prin sentința civilă nr. 62/2014 din 27 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-a respins cererea de suspendare provizorie a executării Sentinței civile nr. 3100 din 16 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 36480/3/2012, formulată de petenta SC I.E.

SRL, ca neîntemeiată. În motivare, curtea de apel a constatat că sunt îndeplinite condițiile formale de admisibilitate a cererii, respectiv hotărârea de fond, care statuează asupra unor obligații bănești, este susceptibilă de a fi executată silit, s-a făcut dovada că această hotărâre a fost atacată cu apel, iar cauțiunea în cuantum de 70.000 lei a fost consemnată cu OP nr. X din 17 octombrie 2014. Curtea de apel a apreciat însă că nu sunt întrunite condițiile cumulative impuse de prevederile art. 280 alin. (5), raportat la art. 581 C. proc. civ. În ceea ce privește urgența măsurii, s-a reținut că petenta nu a făcut dovada prejudiciului concret și grav și care nu s-ar putea repara, urmare a intervenirii unei eventuale executări silite, prejudiciu care să impună adoptarea unei derogări de la caracterul executoriu al hotărârii pronunțate de tribunal.

În situația în care debitoarea petentă ar obține o soluție favorabilă în calea de atac, aceasta are posibilitatea să uzeze de procedura întoarcerii executării, în condițiile art. 404 1 și următoarele C. proc. civ. Curtea de apel a mai reținut că prin cele susținute, petenta a probat că în speță nu este îndeplinită condiția urgenței, aceasta afirmând că este puternic capitalizată, dispunând de lichidități, ceea ce face ca intimata reclamantă să poată executa oricând hotărârea, fără nici un fel de impediment. Față de această situație de fapt învederată de către petentă s-a considerat că aceasta nu afirmă și nu probează o pagubă iminentă, în înțelesul dispozițiilor art. 581 C. proc. civ., nefiind astfel îndeplinită condiția urgenței măsurii solicitate.

Curtea de apel a constatat că un control formal duce la concluzia existenței unei aparențe de drept în favoarea intimatei reclamante B.I.A. - N.D., și nu în favoarea petentei pârâte apelante. Astfel, s-a arătat că hotărârea a fost soluționată de către tribunal în condițiile derulării unei ample cercetări judecătorești, pe parcursul a doi ani (2012-2014),hotărârea pronunțată fiind favorabilă intimatei reclamante, așa încât apare mult mai evident prejudiciul suportat de aceasta care este în situația de a nu-și putea încasa creanța, deși este în posesia unui titlu executoriu. Simpla nemulțumire a petentei generată de soluția care îi este defavorabilă nu este suficientă pentru a duce la suspendarea provizorie a hotărârii instanței de fond, în absența îndeplinirii condițiilor cumulative impuse de textele legale precitate.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs SC I.E. SRL București, întemeiat pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și în urma rejudecării pe fond, admiterea cererii de ordonanță președințială astfel cum a fost formulată cu consecința suspendării executării vremelnice a Sentinței civile nr. 3100 din 16 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 36480/3/2012, până la soluționarea cererii de suspendare a aceleiași sentințe formulată odată cu declararea apelului. Recurenta a considerat că în speță este îndeplinită condiția urgenței, întrucât hotărârea primei instanțe este executorie, potrivit art. 720 8 C. proc.

civ., putând fi pusă oricând în executare. De asemenea, hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, aspecte deduse judecății pe calea apelului, fiind îndeplinită astfel și condiția aparenței de drept în luarea măsurii. Recurenta a mai susținut că este o societate puternic capitalizată, astfel încât, în situația în care va pierde procesul, reclamanta intimată va avea posibilitatea de a-și valorifica drepturile de creanță împotriva sa, fără nici un fel de impediment, motiv pentru care suspendarea executorialității sentinței nu ar prejudicia pe reclamantă. Pe de altă parte, reclamanta-intimată este un subiect de drept insolvabil, ceea ce ar face ca recurenta să nu mai poată beneficia de întoarcerea executării silite, în situația în care ar fi executată silit.

De asemenea, recurenta a arătat că cererea formulată este vremelnică și nici nu prejudecă fondul cauzei. Intimata B.I.A. - N.D. a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca rămas fără obiect întrucât executarea silită în prezenta cauză a fost încheiată în data de 9 ianuarie 2015, sumele fiind distribuite în contul său. Analizând încheierea în raport de criticile formulate și temeiul de drept al art. 304 1 C. proc. civ., înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, în considerarea argumentelor ce succed. Recursul a fost analizat prin prisma criticilor formulate și nu a fost considerat ca rămas fără obiect ca urmare a încheierii executării silite, întrucât obiectul recursului îl constituie sentința pronunțată de curtea de apel.

Având în vedere dispozițiile art. 280 alin. (5) C. proc. civ., care reglementează procedura suspendării provizorii a sentinței apelate pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale, curtea de apel a constatat că sunt îndeplinite condițiile formale de admisibilitate a cererii, însă nu sunt întrunite condițiile speciale deduse din dispozițiile art. 581 C. proc. civ. Ca procedură specială, ordonanța președințială implică prin definiție întrunirea unor condiții specifice de admisibilitate, care apar ca fiind generale, raportate la cazurile particulare pentru care legea de procedură sau legi speciale prevăd posibilitatea de a recurge la o astfel de cale. În sensul art. 581 alin. (1) C. proc.

civ. „instanța va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”. Textul art. 581 alin. (1) C. proc. civ. evocă condițiile specifice minime, dar și incontestabile ale ordonanței președințiale: urgența și neabordarea fondului litigiului. Este de reținut că urgența reprezintă o cerință esențială a cererii de suspendare vremelnică, legea nedefinind conceptul de urgență, instanța de judecată urmând să aprecieze, în concret asupra dispunerii măsurii, având în vedere criteriile obiective ale speței.

Legea indică doar situațiile ce pot face necesară și posibilă o intervenție a justiției, respectiv pentru păstrarea unui drept care s-ar pierde prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul executării. Contrar susținerilor recurentei, în cauză, s-a reținut în mod corect că SC I.E. SRL nu a prezentat motive temeinice care să justifice soluția suspendării vremelnice a executării, referitoare la existența unor consecințe prejudiciabile cu privire la care există riscul de a nu putea fi reparate ulterior, precum și necesitatea luării acestei măsuri, justificată de urgență.

Recurenta a reiterat susținerile vizând împrejurarea că este puternic capitalizată, dispunând de lichidități, curtea de apel apreciind în mod corect că situația de fapt învederată de aceasta nu afirmă și nu probează o pagubă iminentă întrucât intimata - reclamantă poate executa oricând hotărârea, astfel că nu este îndeplinită condiția urgenței măsurii solicitate. În ce privește aparența dreptului petentei de a obține suspendarea, curtea de apel a reținut că nici aceasta nu este justificată, motivat de faptul că intimata - reclamantă este cea care ar putea invoca în favoarea sa aparența dreptului, fiind mult mai evident prejudiciul suportat de aceasta, care este în situația de a nu-și putea încasa creanța, deși este în posesia unui titlu executoriu.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte a constatat că sentința recurată este la adăpost de orice critică, motiv pentru care, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul declarat de SC I.E. SRL București împotriva Sentinței civile nr. 62/2014 din 27 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, menținând încheierea atacată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC I.E. SRL București împotriva Sentinței civile nr. 62/2014 din 27 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2015.