ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5440/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la data de 14 iulie 2010 contestatoarea P.S. a solicitat anularea deciziei civile

nr. 2009 din 24 martie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală.

În motivarea contestației, contestatoarea a arătat

că instanța supremă a interpretat greșit motivele invocate în drept și în fapt,

prin cererea de recurs și completările la recursul formulat, că acestea se încadrează

în prevederile art. 304

1

pct. 8 și 9 C. proc. civ., chiar dacă nu le-a

indicat, dar instanța în temeiul art. 129 alin. (4) și (5) coroborat cu art. 306

alin. (3) C. proc. civ., putea să le ia în considerare.

A mai arătat că, cererea

de recurs cuprinde mențiunile prevăzute de art. 302

1

C. proc. civ., dovada

achitării taxelor judiciare de timbru, astfel că, prin anularea recursului i-au

fost încălcate mai multe drepturi printre care și cel reglementat de art. 6

parag. 1 al C.E.D.O.

Pentru aceste motive,

contestatoarea a solicitat anularea deciziei civile nr. 2009 din 24 martie 2010

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, admiterea recursului și rectificarea

filelor C.F.în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român.

În drept, a invocat dispozițiile

art. 318 alin. (1), art. 317 alin. (2), art. 322 pct. 2, art. 306 alin. (2) și

art. 36 din Legea nr. 7/1996 și art. 1 protocolul 1 din 20 martie 1952 adițional

la C.E.D.O.

Contestația în anulare

este nefondată.

Prin decizia civilă

nr. 2009 din 24 martie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în

Dosarul nr. 15818/325/2007 s-a constatat nul recursul declarat de reclamanta P.L.S.

împotriva deciziei nr. 100 din 5 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

A respins ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva

aceleiași decizii.

Recurenții au fost obligați

la 4.420,60 RON cheltuieli de judecată către intimatele – pârâte S.M. și S.R.F.

Pentru a hotărî astfel,

Înalta Curte a reținut că reclamanta, prin cererea de recurs, s-a rezumat să prezinte

cuprinsul mai multor hotărâri judecătorești pronunțate în scopul recuperării proprietăților

autorului său P.V., naționalizate de stat prin decretul nr. 92/1950, precum și a

principalelor momente ale judecății în fața instanțelor de fond, fără însă a dezvolta

vreo critică concretă, de nelegalitate cu privire la soluția recurată.

Așa fiind, în raport de

dispozițiile prevăzute de art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. a constatat

nul recursul declarat de reclamanta P.L.S.

În ceea ce privește recursul

declarat de Consiliul Local Timișoara, s-a reținut că prin cererea formulată dezvoltă

doar o singură critică și numai la excepția autorității de lucru judecat, asupra

căreia instanțele de fond au constatat în mod just că nu poate opera cu privire

la capătul de cerere prin care s-a solicitat rectificarea mențiunilor de carte funciară

relativ la terenul aferent apartamentelor X, Y și Z din clădire, justificat de faptul

că, prin decizia civilă nr. 131/2006 Tribunalul Timiș nu a pronunțat o soluție cu

privire la aceasta.

Contestația în anulare,

cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile

de la art. 317 C. proc. civ. (necompetentă sau vicii vizând procedura citării),

și art. 318 din același cod (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv

de recurs).

În speță, Înalta Curte

a constatat nul recursul declarat de contestatoare, întrucât nu au fost formulate

motivele de nelegalitate și nu au putut fi încadrate în vreunul din cele prevăzute

de art. 304 C. proc. civ. neexistând vreun motiv de casare de ordine publică care

să poată fi invocat din oficiu.

Așadar, contestația în

anulare formulată de P.L.S. împotriva deciziei civile nr. 2009 din 24 martie 2010

a Înaltei Curți de Casație și Justiție va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatoarea P.L.S. împotriva deciziei civile nr. 2009 din

24 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 iunie 2011.