ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3339/2010

Asupra cererii de față constată următoarele: La data de 09 februarie 2009 a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală cererea formulată de A.C.N., prin reprezentant I.M., împotriva Deciziei nr. 3417 din 29 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Petenta a invocat faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra nulității de ordine publică a hotărârii de declinare dată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin încheierea din 18 octombrie 2002, solicitând, în consecință constatarea nulității acestei încheieri și a tuturor actelor subsecvente și trimiterea cauzei la secția de contencios administrativ a Tribunalului București pentru continuarea judecății în Dosarul nr. 151/CA/2002.

În vederea soluționării acestei cereri, apreciată ca o contestație în anulare, față de critica constând în nepronunțarea de către instanță asupra unui motiv de ordine publică, petenta a fost citată pentru primul termen de judecată din 5 iunie 2009, la domiciliul indicat în cerere, cu mențiunea de a face dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 10 RON și 0,15 RON timbru judiciar, potrivit art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată (conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare de la dosar). Prin cererea înregistrată la 4 iunie 2009, contestatoarea, prin reprezentant, a solicitat, în baza O.U.G. nr. 51/2008, scutire de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, invocând, în esență, venituri mici.

În vederea soluționării acestei cereri, la 5 iunie 2009, instanța a acordat un nou termen de judecată, respectiv la 30 octombrie 2009, pentru a da posibilitatea contestatoarei de a depune dovezi privind starea materială, fiind citată cu mențiune în acest sens. La 30 octombrie 2009 cererea de acordare a ajutorului public judiciar a fost respinsă ca nefondată, reținându-se, în esență, că nu au fost depuse la dosar înscrisuri în dovedire, deși cauza a fost amânată în acest sens și s-a stabilit un nou termen de judecată în ceea ce privește contestația în anulare cu care instanța a fost sesizată pentru data de 19 februarie 2010. Prin încheierea din 8 februarie 2010 a fost respinsă și cererea de reexaminare a încheierii prin care s-a respins solicitarea de acordare a ajutorului public judiciar, cerere de reexaminare ce a fost formulată la 22 decembrie 2009 de reprezentanta contestatoarei.

La termenul de judecată din 19 februarie 2010 instanța a admis cererea de amânare a cauzei formulată de reprezentanta contestatoarei pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, iar la următorul termen de judecată, respectiv la 28 mai 2010, instanța a pus în discuție anularea cererii cu a cărei soluționare a fost învestită. Totodată, a solicitat părții prezente a se referi, în subsidiar, la încadrarea motivului invocat de contestatoare în dispozițiile procedurale incidente. Examinând, cu prioritate, dispozițiile privind obligativitatea achitării taxei judiciare de timbru, Înalta Curte reține că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Pentru situația în care taxa judiciară de timbru nu a fost plătită, în cuantumul legal, în momentul înregistrării cererii, alin. (2) al aceluiași articol dispune în sensul că instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Dispoziții similare conține art. 9 din O.G. nr. 32/1995 cu modificările ulterioare, privind timbrul judiciar. În cauză, din actele de la dosar, rezultă că nu a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar legal datorate odată cu cererea dedusă judecății și nici ulterior, deși au fost respinse atât cererea de ajutor public judiciar, constând în scutirea de la plata acestor taxe, formulată de contestatoare, prin reprezentant, după citarea cu mențiunea de a achita taxele datorate, cât și cea de reexaminare a măsurii de respingere a solicitării de scutire.

Sancțiunea prevăzută de lege pentru neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit este anularea cererii (art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997). În consecință instanța va anula cererea de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de N.A.C., prin reprezentant I.M., împotriva Deciziei nr. 3417 din 29 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 mai 2010. Procesat de GGC - NN