ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3339/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3339/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cererii de
față constată următoarele:
La data de 09 februarie 2009 a fost
înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală cererea formulată de A.C.N., prin reprezentant I.M.,
împotriva Deciziei nr. 3417 din 29 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Petenta a invocat
faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra nulității de ordine publică a
hotărârii de declinare dată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin
încheierea din 18 octombrie 2002, solicitând, în consecință constatarea
nulității acestei încheieri și a tuturor actelor subsecvente și trimiterea
cauzei la secția de contencios administrativ a Tribunalului București pentru
continuarea judecății în Dosarul nr. 151/CA/2002.
În vederea
soluționării acestei cereri, apreciată ca o contestație în anulare, față de
critica constând în nepronunțarea de către instanță asupra unui motiv de ordine
publică, petenta a fost citată pentru primul termen de judecată din 5 iunie
2009, la domiciliul indicat în cerere, cu mențiunea de a face dovada achitării
unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 10 RON și 0,15 RON timbru judiciar,
potrivit art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru, modificată și completată (conform dovezii de îndeplinire a procedurii
de citare de la dosar).
Prin cererea
înregistrată la 4 iunie 2009, contestatoarea, prin reprezentant, a solicitat,
în baza O.U.G. nr. 51/2008, scutire de la plata taxei judiciare de timbru și a
timbrului judiciar, invocând, în esență, venituri mici.
În vederea
soluționării acestei cereri, la 5 iunie 2009, instanța a acordat un nou termen
de judecată, respectiv la 30 octombrie 2009, pentru a da posibilitatea
contestatoarei de a depune dovezi privind starea materială, fiind citată cu
mențiune în acest sens.
La 30 octombrie 2009
cererea de acordare a ajutorului public judiciar a fost respinsă ca nefondată,
reținându-se, în esență, că nu au fost depuse la dosar înscrisuri în dovedire,
deși cauza a fost amânată în acest sens și s-a stabilit un nou termen de
judecată în ceea ce privește contestația în anulare cu care instanța a fost
sesizată pentru data de 19 februarie 2010.
Prin încheierea din 8
februarie 2010 a fost respinsă și cererea de reexaminare a încheierii prin care
s-a respins solicitarea de acordare a ajutorului public judiciar, cerere de
reexaminare ce a fost formulată la 22 decembrie 2009 de reprezentanta
contestatoarei.
La termenul de
judecată din 19 februarie 2010 instanța a admis cererea de amânare a cauzei
formulată de reprezentanta contestatoarei pentru imposibilitate de prezentare
din motive medicale, iar la următorul termen de judecată, respectiv la 28 mai
2010, instanța a pus în discuție anularea cererii cu a cărei soluționare a fost
învestită. Totodată, a solicitat părții prezente a se referi, în subsidiar, la
încadrarea motivului invocat de contestatoare în dispozițiile procedurale
incidente.
Examinând, cu
prioritate, dispozițiile privind obligativitatea achitării taxei judiciare de
timbru, Înalta Curte reține că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr.
146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Pentru situația în
care taxa judiciară de timbru nu a fost plătită, în cuantumul legal, în
momentul înregistrării cererii, alin. (2) al aceluiași articol dispune în
sensul că instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la
primul termen de judecată.
Dispoziții similare
conține art. 9 din O.G. nr. 32/1995 cu modificările ulterioare, privind timbrul
judiciar.
În cauză, din actele
de la dosar, rezultă că nu a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de
timbru și a timbrului judiciar legal datorate odată cu cererea dedusă judecății
și nici ulterior, deși au fost respinse atât cererea de ajutor public judiciar,
constând în scutirea de la plata acestor taxe, formulată de contestatoare, prin
reprezentant, după citarea cu mențiunea de a achita taxele datorate, cât și cea
de reexaminare a măsurii de respingere a solicitării de scutire.
Sancțiunea prevăzută
de lege pentru neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit
este anularea cererii (art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997).
În consecință
instanța va anula cererea de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca
netimbrată, contestația în anulare formulată de N.A.C., prin reprezentant I.M.,
împotriva Deciziei nr. 3417 din 29 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 28 mai 2010.
Procesat
de GGC - NN