ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3417/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 aprilie 2008,

reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Caraș Severin, anularea hotărârii nr. 448 din 9 noiembrie 2007 și

obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască și să-i

acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece în perioada

octombrie 1940 - martie 1945 a fost refugiat împreună cu familia din satul

Sîrbi, comuna Sig, județul Sălaj, în localitatea Turda, județul Cluj.

Curtea de Apel Timișoara, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 47 din 27

februarie 2008, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a obligat

pârâta să emită hotărâre de recunoaștere a calității reclamantului de refugiat

și să-i acorde drepturile prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 105/1999, începând

cu 1 octombrie 2007.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că, din probele administrate rezultă că familia

reclamantului a fost nevoită să se refugieze în perioada octombrie 1940 -

martie 1945 într-o altă localitate datorită persecuțiilor etnice.

Instanța a reținut de

asemenea că refuzul pârâtei de a accepta dovada strămutării reclamantului prin

declarațiile martorilor este nelegal.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș Severin susținând că

declarațiile martorilor nu sunt concludente pentru a admite cererea

reclamantului acesta neprezentând și acte oficiale din care să rezulte că s-a

refugiat din localitatea Sîrbi, județul Sălaj în localitatea Turda, județul

Cluj.

S-a mai susținut că instanța

nu a ținut cont de dispozițiile H.G. nr. 127/2002 potrivit cărora dovada

încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 se poate face cu acte oficiale

eliberate de către organele competente.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de

prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă

localitate decât cea de domiciliu.

Prin persoană strămutată în

altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de

aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost mutată sau care

a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive

etnice.

În cauză, din declarațiile

autentificate ale martorilor B.F. și I.C., coroborate cu datele rezultate din

actele de stare civilă depuse, rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4

din H.G. nr. 127/2002, că reclamantul împreună cu familia sa au fost nevoiți să

se refugieze din localitatea Sîrbi, județul Sălaj în localitatea Turda, județul

Cluj, datorită persecuțiilor etnice, în perioada octombrie 1940 - martie 1945.

De altfel, frații

intimatului - reclamant, C.P. și F.B. sunt beneficiari ai drepturilor prevăzute

de Legea nr. 189/2000, cum rezultă din hotărârile nr. 3157/2006 și 3500/2006

emise de Casa Județeană de Pensii Sălaj, în aceeași situație aflându-se și

martorii B.F. și I.C.

În concluzie, dând o corectă

dezlegare cauzei deduse judecății, instanța de fond a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin.

(1) teza a doua C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș Severin împotriva sentinței civile nr.

47 din 27 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2008.