ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3417/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 7 aprilie 2008, reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș Severin, anularea hotărârii nr. 448 din 9 noiembrie 2007 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece în perioada octombrie 1940 - martie 1945 a fost refugiat împreună cu familia din satul Sîrbi, comuna Sig, județul Sălaj, în localitatea Turda, județul Cluj. Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 47 din 27 februarie 2008, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a obligat pârâta să emită hotărâre de recunoaștere a calității reclamantului de refugiat și să-i acorde drepturile prevăzute de art. 2 din O.G.

nr. 105/1999, începând cu 1 octombrie 2007. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, din probele administrate rezultă că familia reclamantului a fost nevoită să se refugieze în perioada octombrie 1940 - martie 1945 într-o altă localitate datorită persecuțiilor etnice. Instanța a reținut de asemenea că refuzul pârâtei de a accepta dovada strămutării reclamantului prin declarațiile martorilor este nelegal. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș Severin susținând că declarațiile martorilor nu sunt concludente pentru a admite cererea reclamantului acesta neprezentând și acte oficiale din care să rezulte că s-a refugiat din localitatea Sîrbi, județul Sălaj în localitatea Turda, județul Cluj.

S-a mai susținut că instanța nu a ținut cont de dispozițiile H.G. nr. 127/2002 potrivit cărora dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 se poate face cu acte oficiale eliberate de către organele competente. Recursul este nefondat. Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu. Prin persoană strămutată în altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G.

nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. În cauză, din declarațiile autentificate ale martorilor B.F. și I.C., coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă depuse, rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002, că reclamantul împreună cu familia sa au fost nevoiți să se refugieze din localitatea Sîrbi, județul Sălaj în localitatea Turda, județul Cluj, datorită persecuțiilor etnice, în perioada octombrie 1940 - martie 1945. De altfel, frații intimatului - reclamant, C.P. și F.B. sunt beneficiari ai drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cum rezultă din hotărârile nr. 3157/2006 și 3500/2006 emise de Casa Județeană de Pensii Sălaj, în aceeași situație aflându-se și martorii B.F.

și I.C. În concluzie, dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecății, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș Severin împotriva sentinței civile nr. 47 din 27 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2008.