ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2837/2009

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 13

noiembrie 2006 creditoarea SC E.I.E.A. SA Cernavodă solicită, în contradictoriu

cu debitoarea SC L. România SRL București emiterea ordonanței care să conțină

somația de plată pentru creanța în sumă de 109.027,67 lei, din care 58.271,52 lei

cu titlu de debit și 50.756,16 lei penalități de întârziere, cu cheltuieli de

judecată, întemeindu-și cererea pe dispozițiile O.G. nr. 5/2001.

La 1 decembrie 2007 reclamanta își

precizează cererea de chemare în judecată arătând că înțelege să își valorifice

pretențiile pe calea dreptului comun.

Prin cerere reconvențională formulată la

15 februarie 2007 pârâta solicită, în principal, respingerea cererii

introductive ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata sumelor

solicitate cu titlu de despăgubire și penalități de întârziere în cuantum total

de 29.777 Euro, adică 104.816 lei, iar, în subsidiar, pentru situația admiterii

acțiunii, solicită compensarea sumelor ce s-ar constata că ar fi datorate de

pârâtă cu sumele pe care reclamanta i le datorează cu titlu de despăgubiri și

penalități, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr. 10096 din 1

octombrie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, admite în parte

acțiunea principală formulată de reclamantă și obligă pârâta la plata către

reclamantă a sumei de 58.271,52 lei debit principal și 49.757 lei penalități,

admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă și

obligă reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 7.618 lei

penalități, compensează în parte sumele datorate de părți și obligă pârâta la

plata sumei de 100.410,51 lei către reclamantă și compensează în parte și

cheltuielile de judecată și obligă pârâta la plata a 6.000 lei cheltuieli de

judecată către reclamantă.

Reține instanța, spre a decide astfel,

că, în baza contractului nr. 135/2005, reclamanta a efectuat în favoarea

pârâtei lucrări a căror valoare a rămas neachitată și că, în temeiul clauzei

penale stabilite în art. 12.8 din contract, pârâta datorează reclamantei și

penalități pentru întârzierea la plata facturilor fiscale, precum și că, față

de dispozițiile art. 12.1 din contract, care prevăd că în situația în care se

întârzie cu termenul de finalizare a construcției reclamanta prestatoare

datorează beneficiarei o penalitate de 0,5% pe zi de întârziere începută din

valoarea lucrării rămasă de executat, dar nu mai mult de 15 % din valoarea

lucrării, și față de faptul că reclamanta și-a retras muncitorii de pe șantier

și nu a finalizat lucrările contractate, reclamanta datorează pârâtei

penalități în cuantum de 15 % din valoarea lucrărilor rămase de executat de

către reclamantă.

Apelul

declarat de apelanta pârâtă împotriva sentinței primei instanțe este anulat ca

netimbrat prin decizia comercială nr. 149 din 18 martie 2009 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, care reține că, deși a fost legal citată

pentru termenul din 18 martie 2009 cu mențiunea de a depune taxa judiciară de

timbru de 1.815 lei și 5 lei timbru judiciar, apelanta nu s-a conformat

dispozițiilor instanței, apelul nefiind nici timbrat anticipat.

Împotriva

deciziei de mai sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei

recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, susținând că,

deși la data de 11 septembrie 2008, la instanța de fond, apărătorul său a

indicat un sediu ales și pentru comunicarea actelor de procedură, atât comunicarea

sentinței comerciale pronunțată de prima instanță, cât și citarea pentru

termenul din 18 martie 2009 din apel s-au făcut la sediul societății de avocați

care nu mai reprezenta interesele societății din data de 11 septembrie 2008,

când a încheiat un contract de reprezentare a sa cu un alt avocat, astfel că,

nefiind legal citată la sediul ales nu a cunoscut nici cuantumul taxei de

timbru pe care trebuie să o achite.

Examinând

recursul recurentei-pârâte sub aspectul regularității depunerii sale se constată

că, în disprețul dispozițiilor art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ.,

acesta nu este însoțit de dovada achitării taxei de timbru conform legii.

Mai

mult, deși, dând eficiență prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997,

Curtea a citat-o legal, pentru termenul din 11 noiembrie 2009 la sediul ales,

cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru de 4 lei și timbru judiciar

în valoare de 0,15 lei, recurenta nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor

instanței și nici nu a făcut – conform art. 18 alin. (2) din aceeași lege -

cerere pentru reexaminarea taxei de timbru stabilite de instanță, astfel că,

făcându-se aplicare dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și

ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, recursul reclamantei urmează a fi

anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul declarat de pârâta SC L. ROMÂNIA SRL București împotriva deciziei

comerciale nr.149 din 18 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

11 noiembrie 2009.