ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 595/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele : Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, sub nr. 28121/3/2007, reclamantul H.M.I. a chemat-o în judecată pe pârâta SC E. SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună nulitatea absolută a divizării societății pârâte aprobată prin Hotărârea AGEA nr. 94 din 22 ianuarie 2007; radierea mențiunilor efectuate la Oficiul Registrului Comerțului București în baza acestei hotărâri și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința comercială nr. 11007 din 5 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a admis excepția de insuficientă timbrare și s-a anulat acțiunea formulată de reclamant, ca insuficient timbrată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat; dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată; neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii. Pentru aceste motive, instanța a admis excepția invocată de pârâtă și a anulat acțiunea ca insuficient timbrată. Prin decizia comercială nr. 100 din 7 martie 2008, Curtea de Apel București, secția a V a comercială, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul H.M.I., împotriva sentinței mai sus menționate.

În considerentele acestei decizii, curtea de apel a reținut că, în cazul de față, nu se poate reține nelegalitatea sau netemeinicia sentinței pronunțate de prima instanță, întrucât hotărârea a fost pronunțată cu respectarea normelor aplicabile în vigoare. Reclamantul, la momentul invocării excepției de netimbrare a cererii sale de chemare în judecată, nu a afirmat că ar fi plătit anterior taxa judiciară de timbru și nici n-a cerut un termen pentru a proba acest fapt. Prin avocatul care îl reprezintă, a solicitat un termen exclusiv pentru „studierea dosarului”, astfel că, instanța de judecată s-a pronunțat în mod corect asupra excepției de netimbrare, având în vedere probele aflare la dosarul cauzei, dintre care lipsea dovada achitării taxelor judiciare de timbru.

Motivele apelantului referitoare la angajarea cu întârziere a societății de avocați pentru a-i face o apărare în dosar sunt nerelevante în ceea ce privește timbrarea cererii de chemare în judecată, întrucât aceasta reprezintă o obligație legală, care poate și trebuie să fie satisfăcută independent de asigurarea unei asistențe juridice specializate. Chitanțele cu nr. 7537051/1 și 7537060/1 emise de CEC SA, Unitatea Mircea Vodă, nu pot înlătura sancțiunea impusă de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 pentru netimbrarea cererii de chemare în judecată la termenul stabilit de către instanță. Pe de altă parte, chitanțele depuse nu conțin nici un element care ar putea proba că taxele de timbru plătite ar fi aferente cererii de chemare în judecată în discuție.

De altfel, art. 1169 C. civ. cere ca „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”. Din aceste dispoziții rezultă că proba trebuie făcută la momentul afirmației și al judecății, iar nu la un moment ulterior. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamantul H.M.I., întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare. În susținerea recursului, reclamantul a formulat următoarele motive de recurs: 1. Apelul este o cale devolutivă de atac, în sensul de a provoca o nouă judecată în fond, fără restricții în privința administrării probelor, or, în apel, reclamantul a făcut dovada achitării taxei de timbru corespunzătoare cererii de chemare în judecată.

Din dovada privind achitarea taxei de timbru depusă la dosar în apel rezultă că, deși dovada taxei de timbru nu a fost depusă la dosarul cauzei în prima instanță, taxa de timbru a fost plătită anticipat, conform prevederilor legale. Cererea a fost introdusă la Tribunalul București la data de 17 august 2007, a avut un prim termen de 5 octombrie 2007, iar taxa de timbru a fost plătită la 5 septembrie 2007. 2. decizia curții de apel încalcă principiul liberului acces la justiție, având un caracter profund formalist și dând o interpretare rigidă dispozițiilor legale privind plata taxei de timbru, în sensul că solicită ca însăși dovada plății taxei de timbru să fie făcută anticipat, iar nu numai plata taxei de timbru, cum prevede legea, or, așa cum s-a menționat și dovedit, în apel, reclamantul-apelant a făcut dovada plății anticipat a taxei de timbru.

În aceste condiții, curtea de apel a încălcat dreptul fundamental privind accesul liber la justiție, stabilit de art. 21 din Constituție și art. 6 alin. (2) din Legea nr. 304/2004. Recursul este fondat. Din examinarea actelor dosarului, se constată că, reclamantul, la introducerea cererii de chemare în judecată, a atașat cererii un timbru judiciar de 0,3 lei, precizând că taxa judiciară de timbru, apreciată de acesta, ca fiind în cuantum de 39 lei, o va depune până la primul termen de judecată. Instanța a dispus citarea reclamantului la adresa indicată în cererea de chemare în judecată, respectiv la domiciliul procesual ales Cabinet de avocatură C.B., cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 12 lei plus 8 lei, (fila 13 dosar fond).

În acest context procedural, constatând procedura îndeplinită, prima instanță a pus din oficiu în discuția părților excepția de timbrare a acțiunii și a procedat la anularea acesteia ca insuficient timbrată, soluție ce a fost menținută de instanța de apel, prin respingerea apelului reclamantului, ca nefondat. Aceasta, cu toate că, la termenul din 5 octombrie 2007 când s-a soluționat cauza, apărătorul reclamantului, altul decât cel angajat inițial, respectiv avocatul M.C., solicitase acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de lucrările dosarului, având în vedere data emiterii împuternicirii avocațiale și, apoi, respingerea excepției de netimbrare, față de împrejurarea că nu a avut cunoștință de faptul că i s-a pus în vedere reclamantului să achite taxa de timbru, fiind angajat să asigure reprezentarea acestuia în instanță la data de 29 septembrie 2007 (fila 20 dosar fond).

Pe aceeași linie de conduită, instanța de apel nu a luat în considerare dovezile depuse la dosar, respectiv chitanțele CEC care atestă achitarea taxelor de timbru datorate la fond, respectiv 12 lei plus 8 lei, la data de 5 septembrie 2007 (filele 7, 8 dosar apel), înaintea primului termen de judecată, stabilit de instanță la 5 octombrie 2007, când s-a și soluționat cauza, prin anularea apelului, ca insuficient timbrat.

Instanța de apel nu a luat în considerare nici susținerile pertinente ale avocatului ales, (în locul celui revocat din motive de imposibilitate de a reprezenta interesul clientului său), în sensul că din momentul angajării sale, la data de 29 septembrie 2007 și până la primul termen de judecată, stabilit la 5 octombrie 2007, nu a avut la dispoziție un timp rezonabil pentru a lua cunoștință de cuprinsul dosarului, iar clientul neavând cunoștințe juridice, nu a fost în măsură să-i comunice niciun detaliu referitor la dosar și nici să-l pună în posesia chitanțelor cu care achitase taxele de timbru.

Față de toate aceste circumstanțe ale speței, Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiate ambele motive de recurs, deoarece: Referitor la primul motiv, se constată că textul de lege incident, respectiv art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 prevede că plata taxei de timbru se face anticipat alin. (1), iar nu dovada, și neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii alin. (3). În acord cu dispozițiile art. 1169 C. civ., plata taxelor de timbru trebuia dovedită în momentul judecății la fond, dar în apel s-au depus dovezi că taxele de timbru au fost plătite în timpul procesului la fond, respectiv anterior primului termen stabilit de instanța de fond.

Tot astfel, în dosarul primei instanțe există atașat la cerere timbrul judiciar, precum și precizarea reclamantului că va depune taxa judiciară de timbru, într-un cuantum mai mare, 39 lei, greșit față de cel datorat, - de aici rezultând atât lipsa de cunoștințe specializate privind timbrajul cererii, cât și că nu a existat intenția reclamantului de a se sustrage de la plata taxelor de timbru, al cărui cuantum este oricum mic, fiind vorba despre taxe fixe. În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs se constată că este de asemenea întemeiat, întrucât din aspectele prezentate privind apărarea părții, respectiv a reclamantului, rezultă că, în aplicarea dispozițiilor art. 156 C. proc.

civ., pentru asigurarea respectării dreptului la apărare și pentru a preîntâmpina o aplicare formalistă și o interpretare rigidă a dispozițiilor legale privind plata taxelor de timbru, în detrimentul accesului liber la justiție și al soluționării pe fond a procesului, s-ar fi impus ca instanța de fond să acorde termenul solicitat de avocatul reclamantului, pentru lipsă de apărare. În consecință, se va admite recursul declarat de reclamantul H.M.I., vor fi casate decizia curții de apel și sentința tribunalului și se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București, secția a V a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul H.M.I. împotriva deciziei comerciale nr. 100 din 7 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a V a comercială. Casează decizia atacată și sentința comercială nr. 11007 din 5 octombrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2009.