ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1332/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 5003

din 19 aprilie 2010, Tribunalul București, secția a VI - a comercială, a admis

excepția lipsei capacității de folosință și a respins acțiunea reclamantei CN L.R.

SA împotriva pârâtei SC C. SA, sucursala București, prin care s-a solicitat

instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 117.597,16 RON

reprezentând despăgubiri, precum și la plata cheltuielilor de judecată, ca

fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință;.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că pârâta, fiind sucursală, nu are

personalitate juridică potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,

republicată, astfel că nu poate sta în proces.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat apel reclamanta CN L.R. SA, iar prin Decizia comercială nr.

447 din 4 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a

anulat ca insuficient timbrat apelul.

În argumentarea

soluției pronunțate, instanța de apel a reținut că prin Rezoluția din 13 iulie 2010,

la înregistrarea apelului, s-a pus în vedere apelantei, să timbreze acțiunea cu

taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 RON până la primul termen de judecată

acordat la 4 octombrie  2010, aceasta fiind citată legal cu o atare mențiune,

așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare.

Cu toate că instanța

de apel a stabilit în condițiile art. 18 raportat la art. 11 din Legea nr. 146/1997,

taxa de timbru datorată pentru judecata apelului, înștiințând reclamanta despre

obligația legală și termenul acordat în scopul satisfacerii cerinței legale,

apelanta a aplicat doar timbre judiciare pe cererea de apel, în cuantum de 2,50

RON.

În aceste condiții,

având în vedere că taxele judiciare sunt prioritare, conform art. 20 alin. (1)

din Legea nr. 146/1997 cu modificări, iar art. 20 alin. (3) din aceeași lege

stabilește sancțiunea anulării unei cereri insuficient timbrate, instanța a

admis excepția insuficientei timbrări a apelului, reținând și prevederile art. 9

din O.G. nr. 32/1995 și art. 20 din Legea nr. 146/1997.

Împotriva deciziei

sus menționate, a declarat recurs reclamanta CN L.R. SA București, solicitând

în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului,

casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

În argumentarea

criticilor formulate, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că hotărârea

atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, având în vedere că atât

pe cererea de apel, cât și pe motivele de apel depuse ulterior, s-au aplicat

timbre judiciare mobile, în valoare de 2,50 RON, respectiv 6 RON. Totodată, a

mai susținut recurenta că prin pronunțarea acestei soluții, instanța nu și-a

exercitat rolul activ prevăzut de art. 129 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin.

(2) teza I din Legea nr. 146/1997.

Recursul este

nefondat pentru considerentele ce urmează:

Motivul prevăzut de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. are de regulă, în vedere, încălcarea

legii de drept substanțial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de

situația de fapt dedusă judecății sau extinderea normei de drept la situații

neaplicabile în speță.

Din această

perspectivă și în raport de dispozițiile legale ce reglementează calea de atac

extraordinară a recursului, se vor analiza criticile formulate împotriva

deciziei recurate, ce vizează aplicarea dispozițiilor legale pretins a fi fost

încălcate.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare

a legii, neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru, până

la termenul stabilit, se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

În speță, se constată

că prin citația aflată la dosarul curții de apel, semnată și ștampilată de

către reclamantă, instanța a încunoștiințat partea despre obligația de plată a

taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 RON, în vederea soluționării apelului

formulat în cauză, iar la termenul de judecată din 4 octombrie 2010, s-a

constatat că aceasta nu și-a executat obligația stabilită în sarcina sa. În atare

situație, în mod legal a apreciat instanța de apel că în cauză sunt incidente dispozițiile

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și a procedat la anularea apelului ca

insuficient timbrat.

În ceea ce privește

susținerea recurentei conform căreia instanța nu și-ar fi exercitat rolul

activ, în raport de dispozițiile art. 129 C. proc. civ. și art. 20 alin. (2)

teza I din Legea nr. 146/1997, aceasta nu poate fi reținută, având în vedere

așa cum s-a arătat anterior, că s-a ajuns la această soluție, dat fiind

conduita procesuală a recurentei-reclamante, care nu și-a exercitat obligațiile

procesuale în termenele stabilite de lege, după ce anterior, fusese înștiințată

despre aceste obligații.

De altfel, din

modalitatea de redactare a motivelor de recurs, rezultă că recurenta face

confuzie între obligația de plată a taxei judiciare de timbru și timbrului

judiciar mobil, apreciind în mod eronat că prin depunerea timbrelor judiciar în

cuantum de 6 RON, odată cu motivele de apel, ar fi fost satisfăcută integral

obligația timbrajului.

În consecință, față

de cele ce preced, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul

reclamantei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta CN L.R. SA București împotriva Deciziei comerciale

nr. 447 din 4 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2011.