ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1332/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 5003 din 19 aprilie 2010, Tribunalul București, secția a VI - a comercială, a admis excepția lipsei capacității de folosință și a respins acțiunea reclamantei CN L.R. SA împotriva pârâtei SC C. SA, sucursala București, prin care s-a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 117.597,16 RON reprezentând despăgubiri, precum și la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință;. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că pârâta, fiind sucursală, nu are personalitate juridică potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, astfel că nu poate sta în proces.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta CN L.R. SA, iar prin Decizia comercială nr. 447 din 4 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a anulat ca insuficient timbrat apelul. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a reținut că prin Rezoluția din 13 iulie 2010, la înregistrarea apelului, s-a pus în vedere apelantei, să timbreze acțiunea cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 RON până la primul termen de judecată acordat la 4 octombrie 2010, aceasta fiind citată legal cu o atare mențiune, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare. Cu toate că instanța de apel a stabilit în condițiile art. 18 raportat la art. 11 din Legea nr. 146/1997, taxa de timbru datorată pentru judecata apelului, înștiințând reclamanta despre obligația legală și termenul acordat în scopul satisfacerii cerinței legale, apelanta a aplicat doar timbre judiciare pe cererea de apel, în cuantum de 2,50 RON.

În aceste condiții, având în vedere că taxele judiciare sunt prioritare, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 cu modificări, iar art. 20 alin. (3) din aceeași lege stabilește sancțiunea anulării unei cereri insuficient timbrate, instanța a admis excepția insuficientei timbrări a apelului, reținând și prevederile art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și art. 20 din Legea nr. 146/1997. Împotriva deciziei sus menționate, a declarat recurs reclamanta CN L.R. SA București, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În argumentarea criticilor formulate, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, având în vedere că atât pe cererea de apel, cât și pe motivele de apel depuse ulterior, s-au aplicat timbre judiciare mobile, în valoare de 2,50 RON, respectiv 6 RON. Totodată, a mai susținut recurenta că prin pronunțarea acestei soluții, instanța nu și-a exercitat rolul activ prevăzut de art. 129 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (2) teza I din Legea nr. 146/1997. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. are de regulă, în vedere, încălcarea legii de drept substanțial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de situația de fapt dedusă judecății sau extinderea normei de drept la situații neaplicabile în speță. Din această perspectivă și în raport de dispozițiile legale ce reglementează calea de atac extraordinară a recursului, se vor analiza criticile formulate împotriva deciziei recurate, ce vizează aplicarea dispozițiilor legale pretins a fi fost încălcate. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru, până la termenul stabilit, se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

În speță, se constată că prin citația aflată la dosarul curții de apel, semnată și ștampilată de către reclamantă, instanța a încunoștiințat partea despre obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 RON, în vederea soluționării apelului formulat în cauză, iar la termenul de judecată din 4 octombrie 2010, s-a constatat că aceasta nu și-a executat obligația stabilită în sarcina sa. În atare situație, în mod legal a apreciat instanța de apel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și a procedat la anularea apelului ca insuficient timbrat. În ceea ce privește susținerea recurentei conform căreia instanța nu și-ar fi exercitat rolul activ, în raport de dispozițiile art. 129 C. proc.

civ. și art. 20 alin. (2) teza I din Legea nr. 146/1997, aceasta nu poate fi reținută, având în vedere așa cum s-a arătat anterior, că s-a ajuns la această soluție, dat fiind conduita procesuală a recurentei-reclamante, care nu și-a exercitat obligațiile procesuale în termenele stabilite de lege, după ce anterior, fusese înștiințată despre aceste obligații. De altfel, din modalitatea de redactare a motivelor de recurs, rezultă că recurenta face confuzie între obligația de plată a taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar mobil, apreciind în mod eronat că prin depunerea timbrelor judiciar în cuantum de 6 RON, odată cu motivele de apel, ar fi fost satisfăcută integral obligația timbrajului.

În consecință, față de cele ce preced, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta CN L.R. SA București împotriva Deciziei comerciale nr. 447 din 4 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2011.