ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5159/2011

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată reclamanta SC A.I.P. SRL Petroșani în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara - Deva a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună: - anularea punctelor 2 și 5 din decizia nr. 273 din 22 august 2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală și exonerarea reclamantei de la plata către buget a sumei totale de 2.249.887 lei. - obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanta a mai solicitat suspendarea executării pct. 2 și 5 din decizia nr. 273 din 22 august 2008 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei și restituirea cauțiunii depuse.

In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma unui control efectuat s-a întocmit Raportul de inspecție fiscală generală din data de 14 decembrie 2007, respectiv Decizia de impunere nr. 272 din 20 decembrie 2007 și Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 103 din 14 decembrie 2007. Ca urmare a contestației depusă de reclamantă împotriva actelor de mai sus pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a emis Decizia nr. 273 din 22 august 2008, prin care a admis în parte contestația pentru suma totală de 887.113 lei indicată la pct. 1 și 3 din decizie, menținând-o pentru suma de 2.249.887 lei indicată la pct. 2 și 5 din decizie.

Reclamanta a susținut că în ceea ce privește pct. 2 din decizia atacată toate cheltuielile incluse în acest capitol sunt deductibile, având în vedere că au legătură cu obiectul de activitate al societății, operațiuni contabile se regăsesc în gestiunea acestuia, se prezintă acte justificative (facturi). In sarcina reclamantei s-a reținut în mod nejustificat la pct. 5 accesorii fiscale suplimentare în sumă de 57.463 lei, având la bază unele erori de calcul ale organului fiscal. Cât privește cererea de suspendare s-a susținut că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Prin sentința civilă nr. 111/F/CA/2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea în contencios fiscal, formulată de reclamanta SC A.I.P.

SRL Petroșani și în consecință a anulat în parte punctele 2 și 5 din Decizia nr. 273 din 22 august 2008 emisă de pârâta A.N.A.F. Direcția de Soluționare a Contestațiilor și o menține pentru suma de 133.617 lei compusă din 83.465 lei TVA și 53.152 lei majorări și penalități de întârziere; a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 150.000,00 RON depusă la CEC – Bank, sucursala Alba Iulia, cu recipisa de consemnare nr. 336890/1 din 14 noiembrie 2008 și de asemenea obligă pârâtele să plătească reclamantei suma de 65.004 lei, cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentinței a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara - Deva. Prin Decizia nr. 235 din 20 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul, a modificat sentința atacată în sensul că a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut în esență următoarele. În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 22 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 345/2002 „persoanele impozabile înregistrate ca plătitor de TVA, au dreptul la deducerea TVA aferente bunurilor și serviciilor destinate realizării acțiuni de sponsorizare, publicitate protocol..." Instanța de fond în mod eronat a considerat că, deși există diferențe cantitative în privința numărului de stâlpi de lemn ignifugați, astfel că din 1307 bucăți stâlpi, un număr de 389 nu pot fi justificați și deși au fost constatate ca fiind înregistrate în listele de inventar, totuși aceste împrejurări nu conduc automat la concluzia că bunurile sunt lipsă.

Totodată s-a reținut că minusurile în gestiune au fost constatate prin procesele verbale de inventariere la 31 decembrie 2006, cu consecințe fiscale și anume colectarea de TVA la data constatării minusurilor pe baza actului de inventariere și având în vedere prevederile art. 21 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 571/2003. În ceea ce privește suma de 95.230 lei - TVA - deductibil aferent unor servicii de transport efectuate de SC C.T. SRL Petroșani, s-a reținut că în contul 624 „cheltuieli cu transportul de mărfuri și persoane" - a fost înregistrată suma de 501.211 lei, TVA dedusă fiind în sumă de 95.230 lei. Deși instanța de fond a considerat că deducerea TVA pentru această sumă s-a făcut în mod corect, având în vedere că s-a probat relația comercială cu SC C.T.

SRL și prestarea serviciilor, a avut la bază comenzi, Înalta Curte a constatat că instanța fondului nu a ținut cont de celelalte probe administrate pentru a dovedi realitatea prestării serviciilor. Astfel, reclamanta nu a făcut dovada pe ce trasee s-a efectuat transportul, ce persoane au fost transportate, scopul transportului de persoane și materiale, natura și cantitatea materialelor transportate. Din controlul efectuat de organele fiscale a rezultat că SC C.T. SRL Petroșani - nu a dispus și nu dispune de mijloace materiale și umane pentru efectuarea prestațiilor de transport . De asemenea această societate nu a depus decontul de TVA sau a declarat sume mai mici, nu a evidențiat consum de carburanți în perioada vizată sau au fost sume foarte mici fără relevanță în verificarea condițiilor de deductibilitate a TVA din facturi la beneficiar.

S-a mai reținut că în mod corect organele fiscale nu au considerat suma de 501.211 lei - cheltuieli deductibile, întrucât din înscrisurile reclamantei nu a rezultat că au fost utilizate în folosul operațiunilor sale taxabile [art. 145 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003]. Cu privire la TVA deductibil în sumă de 827.350 lei aferentă unor achiziții de mijloace fixe, livrate de SC D.M. Constanța conform facturii nr. 3067634 din 24 aprilie 2004, s-a reținut că nu sunt susținute apărările reclamantei-intimate, preluate de instanța de fond în sensul că aceste mijloace fixe au fost înregistrate în evidența contabilă, fiind calculată și amortizarea prevăzută în legislația în materie.

S-a apreciat că deși există un proces verbal de recepție a acestor mijloace fixe, nu s-a făcut dovada că acestea au fost transportate de la Constanța la Petroșani sau la altă destinație unde s-au efectuat lucrări, nu s-au putut prezenta documente din care să rezulte unde erau mijloacele fixe (care puteau fi folosite la lucrări de electrificare situate în zone greu accesibile) utilaje(păstrate) depozitate la momentul controlului, întrucât din listele de inventar nu rezulta acest loc. Mai mult decât atât, s-a efectuat un control încrucișat la societatea vânzătoare SC D.M. Constanța unde nu s-au găsit documente, aceasta fiind în lichidare judiciară. Cum reclamanta nu a justificat că aceste mijloace fixe au fost utilizate în folosul operațiunilor taxabile - în mod corect s-a făcut aplicarea art. 145 alin. (3) din Legea nr. 571/2003.

In cauză, s-a constatat incidența prevederilor art. 24 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 345/2002, art. 145 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 , art. 141 alin. 1) lit. j) din Legea nr. 571/2003 coroborat cu art. 147 alin. (4) și art. 154 din aceeași lege. Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii atunci când a constatat că această sumă este deductibilă, întrucât achiziționarea de bunuri nu s-a făcut cu destinația utilizării în folosul activității sale. A concluzionat Curtea că interpretarea instanței de fond privind art. 141 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 571/2003 este total eronată – societatea reclamantă are scop patrimonial iar achizițiile și investițiile efectuate cu destinația de minihotel nu aparțin acesteia ci au fost încredințate acesteia de Clubul Sportiv Jiul Petroșani spre amenajare iar obiectivele respective nu au fost utilizate pentru operațiuni taxabile.

Împotriva deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a formulat cerere de revizuire, SC A.I.P. SRL Petroșani. În conformitate cu prevederile art. 3 lit. h) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătește taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei. De asemenea, potrivit art. 20 alin. (1) din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Cum dovada timbrării corespunzătoare nu a fost atașată cererii de revizuire, potrivit dispozițiilor legale sus menționate, iar revizuenții nu și-au îndeplinit această obligație legală nici ulterior - deși au fost citați cu mențiune depunerii taxei judiciare de timbru - devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, în temeiul cărora cererea de revizuire va fi anulată ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează cererea de revizuire formulată de SC A.I.P. SRL Petroșani împotriva Deciziei nr. 235 din 20 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2011.