ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 235/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 235/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

reclamanta SC A.I.P. SRL Petroșani în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F.

- D.G.S.C. și D.G.F.P. Hunedoara - Deva a solicitat ca prin hotărâre

judecătorească să se dispună:

-

anularea punctelor 2 și 5 din decizia nr. 273 din 22

august 2008 emisă de A.N.A.F. și exonerarea reclamantei de la plata

către buget a sumei totale de 2.249.887 lei.

-

obligarea

pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a mai solicitat suspendarea executării pct. 2 și 5

din decizia nr. 273 din 22 august 2008 până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei și restituirea

cauțiunii depuse.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că în urma unui control efectuat s-a întocmit Raportul de

inspecție fiscală generală din data de 14 decembrie 2007,

respectiv

Decizia

de impunere nr. 272 din 20 decembrie 2007 și Dispoziția privind

măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 103 din

14 decembrie 2007.

Ca urmare a contestației depusă de reclamantă împotriva

actelor de mai sus pârâta A.N.A.F. a emis Decizia nr. 273 din 22 august 2008,

prin care a admis în parte contestația pentru suma totală de 887.113

lei indicată la pct. 1 și 3 din decizie, menținând-o pentru suma

de 2.249.887 lei indicată la pct. 2 și 5 din decizie.

Reclamanta susține că în ceea ce privește pct. 2 din

decizia atacată toate cheltuielile incluse în acest capitol sunt

deductibile, având în vedere că au legătură cu obiectul de

activitate al societății, operațiuni contabile se regăsesc

în gestiunea acestuia , se prezintă acte justificative (facturi).

În

sarcina reclamantei s-a reținut în mod nejustificat la pct. 5 accesorii

fiscale suplimentare în sumă de 57.463 lei, având la bază unele erori

de calcul ale organului fiscal.

Cât

privește cererea de suspendare s-a susținut că în cauză

sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea

nr. 554/2004.

Prin

sentința civilă nr. 111/F/CA/2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția

de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea în

contencios fiscal, formulată de reclamanta SC A.I.P. SRL Petroșani și

în consecință a anulat

în parte

punctele 2 și 5 din Decizia nr. 273 din 22 august 2008 emisă de

pârâta

A.N.A.F., D.S.C. și o menține pentru suma de 133.617 lei compusă

din 83.465 lei TVA și 53.152 lei majorări și

penalități de întârziere; a dispus

restituirea cauțiunii în sumă de 150.000,00 RON depusă la C.E.C.B.,

s

ucursala Alba Iulia, cu recipisa de consemnare nr. 336890/1 din 14

noiembrie 2008 și de asemenea o

bligă

pârâtele să plătească reclamantei suma de 65.004 lei, cheltuieli

de

judecată.

Din actele

și lucrările dosarului instanța constată următoarele:

A.F.P.C.M. a

efectuat în perioada 04 octombrie 2007 - 14 decembrie 2007 inspecția

fiscală generală la reclamanta SC A.I.P. SRL, perioada verificată

fiind cuprinsă între 01 ianuarie 2003 - 30 aprilie 2007.

Urmare

inspecției fiscale efectuate a fost încheiat Raportul de inspecție

fiscală generală în baza căruia s-a emis Decizia de impunere nr.

272 din 20 decembrie 2007 pentru suma de 3.079.057 Iei reprezentând :

-

impozit pe profit - 414.974

lei

-

majorări

de întârziere - 395.451 lei

-

T.V.A. - 1.386.721 Iei

-

majorări

de întârziere - 882.391 lei

Totodată prin raportul de inspecție

fiscală au mai fost stabilite accesorii în

sumă de 57.463 lei

aferente unor obligații fiscale achitate cu întârziere.

Ca urmare a contestației depusă de

reclamantă împotriva actelor fiscale de

mai sus, s-a emis Decizia

nr. 273 din 22 august 2008 de pârâta A.N.A.F. care a desființat decizia de

impunere atacată pentru suma de 882.098 lei și s-a respins

contestația pentru sumele de 2.192.424 lei (pct. 2) și 57.463 lei

(pct. 5) care formează obiectul prezentei acțiuni.

Cererea de suspendare formulată de reclamantă

a fost admisă prin sentința

nr. 193/F/CA din 16 decembrie 2008 a Curții de

Apel Alba Iulia, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2899 din 27

mai 2009 a Î.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru

a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut

următoarele:

Cu

privire la suma de 2.192.424 lei indicată la pct. 2 din Decizia

atacată, reprezentând :

-1.339.159 lei

- T.V.A. de plată

- 761.304 lei -

majorări de întârziere aferente T.V.A.

- 91.661 lei -

penalități de întârziere aferente T.V.A.

Sub aspectul T.V.A.- ului deductibil de la primul

punct instanța reține

următoarele :

A) Referitor la T.V.A. deductibil în sumă de 48.778 lei aferent

unor prestări de servicii din perioada 01 iunie 2003 - 31 iulie 2003

și care au constat în principal în jocuri și spectacole de artificii,

servicii de masă și cazare ( pct. 2 .5 din decizia atacată ) se

constată că a fost dedusă în mod legal, întrucât potrivit

dispozițiilor art. 22 alin. (4) lit. c) din

Legea nr. 345/2002, „persoanele impozabile

înregistrate ca plătitor

de T.V.A. pe valoarea adăugată au dreptul de deducere a taxei pe

valoarea adăugată aferente bunurilor și serviciilor destinate

realizării de : c) acțiuni de sponsorizare, publicitate, protocol,

precum și pentru alte acțiuni prevăzute în legi, cu respectarea

limitelor și destinațiilor prevăzute în acestea”.

Taxa

pe valoarea adăugată este aferentă unor cheltuieli în sumă

de 242.896 lei, reflectate în conturile contabile 628 și 6028 .

Din contractul încheiat de reclamanta SC A.I.P. SRL cu

prestatorul SC C.G. SRL, obiectul acestuia l-a constituit prestarea

de servicii de specialitate

în data de 28 iunie 2003 la Complexul R. din

localitatea

Vata, cu ocazia organizării campaniei de publicitate, având drept scop

promovarea

imaginii și a serviciilor oferite de reclamantă. Persoanele

impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea

adăugată au dreptul de deducere a taxei pe valoarea

adăugată pentru achizițiile destinate realizării acestor

acțiuni în conformitate cu textul legal mai sus arătat, în acest sens

au

fost depuse documentele justificative

și evidențele contabile ale contribuabilului,

care constituie

probe la stabilirea bazei de impunere, potrivit art. 64 din O.G. nr. 92/2003.

B) Cu privire la T.V.A. deductibilă în sumă de 178.464 lei

aferente bunurilor constatate lipsă la inventar în condițiile în care

societatea a dedus TVA aferentă aprovizionărilor cu materiale electrice

în perioada 01 iulie 2004-31 august 2004 ( pct. 2.6 din decizie ).

În Raportul

de inspecție fiscală generală s-a reținut faptul că

unitatea s-a aprovizionat cu 1307 bucăți stâlpi de lemn ignifugați

și a cuprins în situația de lucrări un număr de 918

bucăți, apreciind că 389 bucăți stâlpi din lemn

ignifugați nu pot fi justificați, considerând că întreaga

sumă TVA deductibil ca nedeductibilă din punct de vedere fiscal.

Minusul în gestiune se stabilește urmare operațiunii de inventariere,

ori simplul fapt că bunurile respective nu sunt înscrise în listele de

inventariere, nu pot conduce în mod automat la concluzia că bunurile sunt

lipsă. Trebuie ținut seama că o parte din acești stâlpi au

fost folosiți ca părți la elementele de îmbinare (chituc, butuc,

traversă, diagonală), elemente care se obțin ca urmare a

tăierii stâlpilor. Rezultă, așadar că din totalul 1307

stâlpi aprovizionați au fost cuprinși în situațiile de

lucrări

1245 de bucăți,

rezultând pierderi normale de 9,52 % ( 62 stâlpi) întrucât nu s-a

probat

lipsa stâlpilor de lemn ignifugați, nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 128 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 571/2003, astfel că TVA -ul

stabilit suplimentar de plată în sumă de 178.484 lei nu este datorat

de către reclamantă, contravaloarea acestora fiind cuprinsă în

situațiile de lucrări.

C) Referitor la TVA -ul deductibil în sumă de 95.230 lei aferent

unor servicii de transport efectuate de către SC C.T. SRL Petroșani

această sumă pentru exercitarea

dreptului de deducere reclamantul a procedat în

mod corect, întrucât:

- a probat relația comercială cu SC C.T. SRL cu contract scris

de prestări de servicii transport auto ;

- prestarea serviciilor a avut la bază comenzi în care s-a înscris

număr de kilometri și tarif pe kilometri;

- urmare a prestării serviciilor de transport au fost încheiate

procese verbale de constatare prin care s-au certificat numărul de

kilometrii specificați în comandă, în acestea specificându-se faptul

că poate fi emisă factura aferentă acestora.

Reclamanta,

a dedus TVA -ul cu respectarea prevederilor art. 145 alin. (3) C. fisc. Actul

normativ menționat nu prevede că pentru exercitarea acestui drept

prestatorul să atașeze la facturile emise foile de parcurs ale

mijloacelor de transport. Mai mult decât atât

foaia de parcurs nu se regăsește în anexa 2 la Ordinul MFP nr. 1850

din 14 decembrie 2002 privind registrele și formularea

financiar-contabile.

D) Referitor la TVA deductibilă în sumă de 19.357 lei

aferentă unor lucrări facturate de către SC G.C. SRL în luna

decembrie 2006

( pct. 2.10 ) în raportul de

inspecție fiscală s-a reținut faptul că reclamanta și-a

exercitat dreptul de deducere a TVA-ului cu privire la suma de mai sus

înscrisă

în factura nr. 859441 din 15

decembrie 2006.Neadmiterea deducerii TVA-ului este motivată

de

organele fiscale ca fiind o consecință a aspectelor prezentate la

pct. C.23 din

raportul de inspecție

fiscală. Și în această situație reclamanta a dedus TVA-ul

în

mod corect, cu respectarea art. 145 C. fisc., întrucât:

-

a probat relația

comercială cu SC G.C. S.R.L. cu contract scris de

prestări de

servicii;

- prestarea serviciilor a fost confirmată prin proces verbal de

recepție la terminarea lucrărilor;

- prestatorul a întocmit situația de plată - deviz, anexă

la factura fiscală.

E)

Cu privire la TVA deductibil în sumă de 827.350 lei aferentă unor

mijloace fixe livrate de către SC D.M. SRL Constanța conform

facturii nr. 3067634 din 24 aprilie 2004

(pct.2.11 din decizie ) în mod greșit au reținut

organele

fiscale că nu este deductibilă această sumă,

încălcându-se dispozițiile art. 145 C. fisc. Reclamanta a procedat

corect și în această situație, întrucât:

- a probat relația comercială cu SC D.M. SRL

cu contract scris de

vânzare-cumpărare;

-

pentru achiziționarea mijloacelor fixe în

cauză a fost întocmit un referat de

necesitate prin care s-a

motivat oportunitatea achiziției;

- Comisia

de recepție a confirmat primirea bunurilor prin procesul verbal de

recepție ;

-

mijloacele fixe în cauză au fost

achiziționate în vederea realizării de operațiuni

taxabile,

acestea putând fi folosite la lucrări de electrificare situate în zone

greu accesibile, la altitudine ridicată. Mai mult decât atât mijloacele

fixe au fost înregistrate în evidența contabilă a reclamantei, iar

pentru bunurile respective a fost calculată și înregistrarea în

evidența contabilă amortizarea prevăzută de actele

normative în materie.

Or,

față de sumele deductibile mai sus reținute, potrivit art. 64

din O.G. nr. 92/2003 documentele justificative și evidențele

contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de

impunere. De asemenea pârâta prin întâmpinare a invocat aplicabilitatea

deciziei nr. V/2007 a Î.C.C.J., Secțiile unite. Or, având în vedere data

publicării acestei decizii - 30 octombrie 2007 - aceasta nu poate

retroactiva la operațiunile de deducere a TVA-ului efectuate anterior

emiterii ei.

F)

Suma de 79.946 lei aferentă amenajării-modernizării unor

obiective din incinta bazei sportive a SC S.J. SA Petroșani, respectiv A.C.S.

Jiul Petroșani, achiziționării unor obiecte de inventar constând

în principal în echipamente sportive date în consum și folosite în

exclusivitate de C.S. Jiul Petroșani menționate la pct. 2.4 din

decizie.

Conform contractului de comodat încheiat cu Consiliul Local al

municipiului Petroșani, A.C.S. Jiul Petroșani a preluat în

folosința gratuită C.S. Jiul, iar potrivit art. 3 din acest contract,

comodatarul putea să realizeze investiții la bunurile ce au

făcut obiectul contractului.

Ulterior,

între reclamantă și C.S. Jiul Petroșani s-a încheiat un contract

de asociere în participațiune „ amenajare spațiu comercial",

contract prin care reclamanta s-a obligat să continue amenajarea mini

hotelului în schimbul beneficierii în exclusivitate de încasările aferente

perioadei vacanței fotbalistice. Ca temei de drept s-au invocat

dispozițiile art. 141 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 571/2003, care

prevăd : „următoarele operațiuni de interes general sunt scutite

de taxa pe valoarea adăugată ... prestările de servicii strâns

legate de practicarea sportului sau a educației fizice efectuate de

organizații fără scop patrimonial pentru persoanele care

practică sporturi sau educația fizică".

Din dispozițiile legale invocate mai sus rezultă faptul

că acestea se referă numai la organizațiile fără scop

patrimonial, or reclamanta este constituită sub forma unei

societăți cu răspundere limitată, cu scop patrimonial

și pe cale de consecință aceasta a procedat în mod legal la deducerea

taxei pe valoarea adăugată numai pentru suma de 55.180 lei

aferentă lucrărilor de amenajare mini hotel, amenajare birouri

și alte spații din incinta bazei sportive, amenajare teren.

G) În

ce privește TVA-ul deductibil în sumă de 90.081 lei (pct. 2.3 din

decizie) sunt supuse analizei două sume :

- TVA deductibil în sumă de 17.650 lei aferentă serviciilor

facturate de SC C.C. SRL București conform facturii nr. 883366 din 16

aprilie 2004. în fapt, între reclamantă și această societate a

fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 44 din 7 aprilie 2004

prin care prestatorul s-a obligat să asigure prin serviciile sale

organizarea campaniei publicitare, având drept scop promovarea imaginii și

a serviciilor oferite de reclamantă. Conform acestui contract evenimentul

denumit „campanie publicitară" s-a desfășurat la Cabana

Rusu unde au fost făcute amenajări corespunzătoare (huse pe

scaune, îmbrăcăminte masă, aranjamente florale, aranjamente

sfeșnice, decor derapaje).

Potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri și

cheltuielile de reclamă și

publicitate

efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor, în

baza

unui contract scris, precum și costurile asociate producerii materialelor

necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. In aceste condiții, taxa

pe

valoarea adăugată

aferentă acestor cheltuieli este deductibilă din punct de vedere

fiscal,

îndeplinind toate condițiile prevăzute de art. 145 din Legea nr. 571/2003.

- TVA-ul deductibil în sumă de 13.732 lei

aferent prestărilor de servicii

evidențiate în factura nr. 3213386 din 01 martie

2006 pentru realizarea și finalizarea lucrărilor de modernizare

și amenajare a unor obiective de investiții aparținând

Asociației C.S. Jiul Petroșani.

Prestările de servicii au fost efectuate în

baza contractului de

execuție lucrări nr. 118 din 1 martie 2006 încheiat cu SC S. SRL.

Potrivit art. 3 din contract, comodatarul putea să realizeze

investiții la bunurile ce au făcut obiectul contractului. Prin urmare

și această sumă a fost corect dedusă, potrivit

dispozițiilor art. 145 din Legea nr. 571/2003.

Sintetizând

cele expuse mai sus, rezultă că față de suma de 1.339.159

lei reprezentând TVA de plată, stabilite de organele de inspecție

fiscale, din răspunsurile formulate la punctele 1-7 din Raportul de

expertiză contabilă reiese că reclamanta a dedus legal suma de

1.255.741 lei.

Referitor

la suma de 853.265 lei reprezentând : 761.304 lei - majorări de întârziere

aferente taxei pe valoarea adăugată și 91.961 lei penalități

de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată rezultă

că reclamanta mai datorează bugetului consolidat al statului suma de

83.465 lei cu titlu de TVA . Având în vedere raportul de expertiză

contabilă efectuat în cauză și celelalte probe administrate rezultă

că reclamanta datorează suma totală de 133.617 lei, compusă

din : 83.465 lei TVA și 53.152 lei majorări și

penalități de întârziere.

În

ce privește suma de 57.463 lei indicată la pct. 5 din decizia

atacată se constată următoarele :

Din conținutul Raportului de inspecție

fiscală generală reiese că în baza referatului nr. 5854 din 29

noiembrie 2007 s-a solicitat reverificarea modului de calcul a

accesoriilor fiscale pe

perioada martie 2003 - decembrie 2005. Urmare a reverificării, organele de

inspecție fiscală au stabilit nelegal în sarcina contribuabilului

majorări de întârziere și penalități de întârziere în

sumă de 57.463 lei, încălcându-se dispozițiile art. 105 din O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală care prevăd: „

inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru

fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate

bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă

impozitării”. Întrucât această perioadă a mai fost

verificată în octombrie 2003 și martie 2006 și nu au apărut

date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali de la data efectuării

verificărilor, eventualele erori de calcul ce aparțin organelor de

control, nu justifică posibilitatea organelor fiscale de a reveni și

reverifica o perioadă fiscală așa încât majorările și

penalitățile de întârziere în sumă de 57.463 lei nu pot fi

imputabile reclamantei.

Împotriva acestei sentinței a formulat recurs pârâta D.G.F.P.

Hunedoara - Deva criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate și

solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, și în

consecință respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată,

cu menținerea ca temeinice si legale atât a Deciziei nr. 273 din 22 august

2007 emisă de A.N.A.F., în baza dispozițiilor art. 304 alin. (8) și

art. 304 alin. (9) C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat că această

hotărâre este criticabilă, fiind pronunțată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În primul rând se arată că instanța investită cu

soluționarea dosarului pe fond a înlăturat în totalitate

apărarea formulată în cauză de instituția pârâtă,

motivându-și hotărârea doar pe concluziile raportului de

expertiză.

Prin controlul efectuat la SC A.I.P. SRL, A.F.P.C.M. Deva a verificat

perioada 1 ianuarie 2003 - 30 aprilie 2007, și a emis decizia de impunere

nr. 272 din 20 decembrie 2007 stabilind obligații față de

bugetul general consolidat în sumă totală de 3.079.057 lei.

Ca urmare a contestației depuse de reclamantă împotriva

actelor fiscale sus menționate Direcția Generala de Soluționare

a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F. prin decizia nr. 273 din 22 august 2008

a desființat decizia atacată pentru suma de 882.098 lei și a

respins contestația pentru suma de 2.192.424 lei (pct. 2 din decizie) si

57.463 lei (pct. 5 din decizie). Aceste sume fac obiectul prezentei cauze, în

care instanța de fond a pronunțat sentința de admitere în parte

a acțiuni, pe care o considerăm netemeinică și nelegală,

cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale aplicabile în

speță și motivată în totalitate pe concluziile raportului

de expertiză.

Astfel, în Raportul de expertiză contabilă nu s-au avut în

vedere următoarele:

- cheltuielile care fac obiectul punctului B.1 din raportul de

expertiză contabilă nu pot fi considerate de natura celor de

reclamă, publicitate, de către SC A.I.P. SRL, acestea fiind

înregistrate în evidența contabilă în contul 628. Eveniment „Alte

cheltuieli efectuate de terți", respectiv în contul 6028. Eveniment

„Cheltuieli privind alte materiale consumabile";

- prestările de servicii la care se face referire la punctul B.1

din raportul de expertiză contabilă au constat în mese servite,

servicii cazare și alte servicii nenominalizate, pentru care nu au fost

prezentate documente justificative, cu excepția celor menționate în

raportul de inspecție fiscală generală nr. 367 din 20 decembrie 2007

(facturi și contract încheiat cu unul dintre furnizori);

- unitatea verificată nu a prezentat nici un document justificativ

din care să reiasă că serviciile au fost destinate

realizării de operațiuni taxabile;

De asemenea cu privire la TVA considerată deductibilă de

reclamantă (și expert) aferentă bunurilor constatate lipsă

la inventar, în raportul de expertiză nu s-au avut în vedere

următoarele:

- pentru cantitățile de materiale (stâlpi din lemn

ignifugați și altele) aprovizionate de la SC P. SRL

Comănești, jud. Bacău (în perioada 2003 - 2004) unitatea

verificată a întocmit bonuri de consum, dar acestea nu se regăsesc în

situațiile de lucrări întocmite de SC A.I.P. SRL, în această

perioadă, și acceptate la plată de parteneri;

- aprovizionarea cu materiale de la SC P. S.R.L. s-a efectuat în lunile

iulie și august 2004, iar ultimele situații de lucrări care

conțin materiale de această natură (stâlpi din lemn

ignifugați) au fost întocmite în luna mai 2004, deci înainte de emiterea

documentelor de livrare;

- unitatea verificată nu a prezentat organelor de inspecție

fiscală documente justificative din care să rezulte mijloacele de

transport cu care s-a efectuat aprovizionarea cu materiale (stâlpi din lemn

ignifugați și altele) de la SC P. S.R.L. Comănești, jud.

Bacău (sau SC P.F. Câmpina, jud. Prahova - după schimbarea denumirii

și a sediului);

- nu se menționează faptul că organele de inspecție

fiscală, împreună personalul tehnic din cadrul SC A.I.P. SRL, au

procedat la verificarea cantităților de materiale aprovizionate de la

SC P. S.R.L. Comănești, comparativ cu materialele care se

regăsesc facturate la beneficiarii de lucrări și sunt cuprinse

în situațiile de lucrări acceptate la plată;

- nu s-au avut în vedere rezultatele controalelor încrucișate

solicitate de organele de inspecție fiscală către D.G.F.P. Bacău,

respectiv D.G.F.P. Prahova, conform cărora SC P. S.R.L.

Comănești, respectiv SC P.F. Câmpina nu au depus declarații

fiscale, deconturi de TVA, situații financiare, etc. din care ar fi putut

rezulta realitatea și legalitatea livrărilor către unitatea

verificată.

În ceea ce privește deductibilitatea T.V.A. aferente cheltuielilor

de transport in situația în care din actele depuse nu a rezultat pe ce

trasee s-a efectuat transportul, ce persoane

au

fost transportate si scopul pentru care s-a efectuat transportul de persoane și

materiale,

natura și cantitatea materialelor transportate, iar

prestatorul nu atașează la facturile emise foi de parcurs aferente

mijloacelor de transport și justificarea necesitații

prestațiilor efectuate, această deductibilitate nu a fost admisă.

Mai mult, întrucât societatea nu a prezentat situații de lucrări

acceptate la plata pentru a justifica scopul contractării și

achiziției serviciilor de transport, organele de inspecție

fiscală au procedat la verificarea încrucișată din care a

rezultat că nici prestatorul serviciilor de transport nu deține foi

de parcurs, fișa activității zilnice sau orice alt document din

care să rezulte ce mijloace de transport au fost utilizate, respectiv ce

prestații de transport au fost efectuate, pe ce rute si ce s-a

transportat.

Se arată că în mod eronat motivarea sentinței recurate

este bazată pe concluzia raportului de expertiză efectuat în

cauză, înlăturând celelalte apărări.

În drept,

art. 304 alin. (8) și (9) C.

proc. civ. și Legea nr. 82/1991, republicata, și decizia nr.

V din 15 ianuarie 2007

pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție care a

examinat recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, cu

privire la aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 82/1991,

republicată și ale art. 21 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind

aprobarea Codului Fiscal, Legea nr. 554/2004, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de

procedură fiscală, republicată, Legea nr. 571/2003 privind Codul

Fiscal.

Examinând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate si în

conformitate cu prevederile art. 304

1

Înalta Curte constată

următoarele:

A.F.P.C.M. a efectuat în perioada 04 octombrie 2007 - 14 decembrie 2007

inspecția fiscală generală la reclamanta SC A.I.P. SRL, perioada

verificată fiind cuprinsă între 01 ianuarie 2003-30 aprilie 2007.Urmare

inspecției fiscale efectuate a fost încheiat Raportul de inspecție

fiscală generală în baza căruia s-a emis Decizia de impunere nr.

272 din 20 decembrie 2007 pentru suma de 3.079.057 Iei reprezentând:

- impozit pe profit - 414.974 lei

-

majorări de întârziere - 395.451 lei

-

T.V.A. -

1.386.721 Iei

-

majorări

de întârziere - 882.391 lei

Totodată prin raportul de inspecție fiscală

au mai fost stabilite accesorii în

sumă de 57.463 lei aferente unor obligații fiscale

achitate cu întârziere.

Ca urmare a contestației depusă de

reclamantă împotriva actelor fiscale de

mai sus, s-a emis Decizia

nr. 273 din 22 august 2008 de pârâta A.N.A.F. care a desființat decizia de

impunere atacată pentru suma de 882.098 lei și s-a respins

contestația pentru sumele de 2.192.424 lei (pct. 2) și 57.463 lei

(pct. 5) care formează obiectul prezentei acțiuni.

Cererea de suspendare formulată de

reclamantă a fost admisă prin sentința

nr. 193/F/CA din 16

decembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, rămasă

irevocabilă prin decizia nr. 2899 din 27 mai 2009 a Î.C.C.J., secția

de contencios administrativ și fiscal.

Instanța

de fond a admis in parte acțiunea in contencios administrativ formulata de

SC A.I.P. S.R.L și s-a anulat parțial Decizia nr. 273 din 22 august 2007

emisă de A.N.A.F., reținând in mod greșit ca din

obligațiile totale de 2.249.887 lei stabilite in sarcina reclamantei

aceasta datorează doar 133.617 iei.

-

În ceea ce privește suma de 48.778 lei – TVA deductibilă aferent unor

prestări de servicii din perioada 1 iunie 2003-31 iulie 2003 care au

constat în principal în jocuri, spectacole de artificii, servicii de masă

și cazare asigurate în complexul R.

Reclamanta-intimată

a susținut că aceste servicii au fost făcute prin Comanda nr.

316 din 7 mai 2003 însă nu au depus această comandă, serviciile

fiind facturate în baza contractului 9 bis din 26 mai 2003.

În

cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 22 alin. (4) lit. c) din

Legea nr. 345/2002 „persoanele impozabile înregistrate ca plătitor de TVA,

au dreptul la deducerea TVA aferente bunurilor și serviciilor destinate realizării

acțiuni de sponsorizare, publicitate protocol…”

Obiectul

contractului încheiat de SC A.I.P. SRL Petroșani cu

SC C.G. SRL, nu precizează natura

serviciilor de specialitate și în acest sens neexistând documente care

să justifice realitatea prestărilor de servicii,

cantitățile prestate, felul serviciilor - Într-o companie publicitară

sunt folosite materiale inscripționate, bannere, afișe, alte servicii

auxiliare - iar reclamanta nu a dovedit cu documente, nici nu a putut preciza

cine au fost invitații la eveniment.

Se constată prin urmare că

reclamanta-intimată nu a putut proba că aceste servicii, au fost

destinate utilizării pentru activitățile firmei, în folosul

operațiunilor sale taxabile, fiind incidente dispozițiile art. 24

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 345/2002.

Cu privire la suma de 178.464 lei – TVA –

deductibilă, aferentă bunurilor constatate lipsă la inventar în

condițiile în care a dedus TVA aferentă aprovizionărilor de

materiale electrice.

Instanța de fond în mod eronat a considerat

că, deși există diferențe cantitative în privința

numărului de stâlpi de lemn ignifugați, astfel că din 1307

bucăți stâlpi, un număr de 389 nu pot fi justificați

și deși au fost constatate ca fiind înregistrate în listele de

inventar, totuși aceste împrejurări nu conduc automat la concluzia

că bunurile sunt lipsă.

Susținerile intimatei-reclamante că

deși sunt trecuți în „situația utilizării” ca și

cantitate ieșită 1 dar în lucrare au fost utilizați 2 plus

elementele de îmbinare nu pot fi reținute, nefiind justificate în nici un

fel.

Totodată s-a reținut că minusurile

în gestiune au fost constatate prin procesele verbale de inventariere la 31

decembrie 2006, cu consecințe fiscale și anume colectarea de TVA la

data constatării minusurilor pe baza actului de inventariere și având

în vedere prevederile art. 21 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 571/2003.

În ceea ce privește suma de 95.230 lei – TVA

– deductibil aferent unor servicii de transport efectuate de S.C. Comision

Transport S.R.L. Petroșani, se reține că în contul 624 „cheltuieli

cu transportul de mărfuri și persoane” – a fost înregistrată

suma de 501.211 lei, TVA dedusă fiind în sumă de 95.230 lei.

Deși instanța de fond a considerat că

deducerea TVA pentru această sumă s-a făcut în mod corect, având

în vedere că s-a probat relația comercială cu SC C.T. SRL și

prestarea serviciilor, a avut la bază comenzi, Înalta Curte constată

că instanța fondului nu a ținut cont de celelalte probe

administrate pentru a dovedi realitatea prestării serviciilor.

Astfel, reclamanta nu a făcut dovada pe ce

trasee s-a efectuat transportul, ce persoane au fost transportate, scopul

transportului de persoane și materiale, natura și cantitatea

materialelor transportate. Din controlul efectuat de organele fiscale a

rezultat că SC C.T. SRL Petroșani – nu a dispus și nu dispune de

mijloace materiale și umane pentru efectuarea prestațiilor de

transport . De asemenea această societate nu a depus decontul de TVA sau a

declarat sume mai mici , nu a evidențiat consum de carburanți în

perioada vizată sau au fost sume foarte mici fără

relevanță în verificarea condițiilor de deductibilitate a TVA din

facturi la beneficiar.

În mod corect organele fiscale nu au considerat

suma de 501.211 lei – cheltuieli deductibile, întrucât din înscrisurile

reclamantei nu a rezultat că au fost utilizate în folosul

operațiunilor sale taxabile [art. 145 alin. (3) lit. a) din Legea nr.

571/2003].

Cu privire la TVA deductibil în sumă de

827.350 lei aferentă unor achiziții de mijloace fixe, livrate de SC

D.M. Constanța conform facturii nr. 3067634 din 24 aprilie 2004.

Nu sunt susținute apărările

reclamantei-intimate, preluate de instanța de fond în sensul că

aceste mijloace fixe au fost înregistrate în evidența contabilă,

fiind calculată și amortizarea prevăzută în legislația

în materie.

Se reține că deși există un

proces verbal de recepție a acestor mijloace fixe, nu s-a făcut

dovada că acestea au fost transportate de la Constanța la

Petroșani sau la altă destinație unde s-au efectuat

lucrări, nu s-au putut prezenta documente din care să rezulte unde

erau mijloacele fixe (care puteau fi folosite la lucrări de electrificare situate

în zone greu accesibile) utilaje (păstrate) depozitate la momentul controlului,

întrucât din listele de inventar nu rezulta acest loc.

Nu au fost constatate alte documente privind

mijloacele fixe, destinația utilizării lor, contract de închiriere,

contract de comodat, situații reparații care să prezinte

situația faptică a acestora.

Mai mult decât atât, s-a efectuat un control

încrucișat la societatea vânzătoare SC D.M. Constanța unde nu

s-au găsit documente, aceasta fiind în lichidare judiciară.

Cum reclamanta nu a justificat că aceste mijloace

fixe au fost utilizate în folosul operațiunilor taxabile - în mod corect s-a

făcut aplicarea art. 145 alin. (3) din Legea nr. 571/2003.

Suma de 79.946 lei aferentă amenajării –

modernizării unor obiective din incinta bazei sportive a SC S.J. SA

Petroșani, respectiv A.C.S.J. Petroșani, achiziționării

unor obiecte de inventar precum echipamente sportive.

În cauză, se constată incidența

prevederilor art. 24 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 345/2002, art. 145 alin.

(3) lit. a din Legea nr. 571/2003 , art. 141 alin. (1) lit. j) din Legea nr.

571/2003 coroborat cu art. 147 alin. (4) și art. 154 din aceeași

lege.

Instanța de fond a făcut o

greșită aplicare a legii atunci când a constatat că această

sumă este deductibilă, întrucât achiziționarea de bunuri nu s-a

făcut cu destinația utilizării în folosul activității

sale.

Astfel, reclamanta a achiziționat de la

diverși furnizori obiecte de inventar constând în echipamente sportive,

materiale – profile de aluminiu și accesorii, materiale pentru amenajări

– întreținere și a efectuat lucrări de investiții constând

în amenajare, modernizare obiective din incinta bazei sportive a SC S.J. S.A. Petroșani,

respectiv A.C.S. Jiul Petroșani. Acestea sunt utilizate și în prezent

de aceasta fără să aibă legătură cu obiectul de

activitate al acesteia „lucrări de instalații electrice”.

Interpretarea instanței de fond privind art.

141 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 571/2003 este total eronată –

societatea reclamantă are scop patrimonial iar achizițiile și

investițiile efectuate – cu destinația de minihotel nu aparțin acesteia

ci au fost încredințate acesteia de C.S. Jiul Petroșani spre amenajare

iar obiectivele respective nu au fost utilizate pentru operațiuni

taxabile.

Suma de 90.081 lei – respectiv – 17.650 lei – TVA

deductibilă eferentă serviciilor facturate de SC C.C. S.R.L.

București pentru amenajări corespunzătoare evenimentului denumit

„campanie publicitară (huse scaune, îmbrăcăminte masă,

aranjamente florale, sfeșnice, decor derapaje) și suma de 13.732 lei aferentă

cheltuielilor pentru realizarea și finalizarea lucrărilor de

modernizare și amenajare a unor obiective de investiții aparținând

Asociației C.S. Jiul Petroșani – nu a fost corect dedusă.

Și în această privință,

societatea reclamantă nu a depus documente justificative privind serviciile

facturate, natura acestora publicitară, în scopul realizării de

venituri impozabile.

Î

n ceea ce privește suma de 57463 lei

reprezentând accesorii fiscale pe perioada martie 2003-decembrie 2005, se reține

că în raportul de Inspecție fiscală se arată că

acestea reprezintă diferențe dintre accesorii calculate prin acte de

control anterioare și prezentul control, urmând ca decizia de calcul accesorii

să fie emisă ulterior de Administrația Finanțelor Publice

Deva.

Nefiind cuprinsă în decizia de impunere

contestată, în mod greșit, instanța de fond s-a pronunțat asupra

acestei sume, în condițiile în care organul de soluționare a

contestației l-a considerat prematur, raportul de inspecție

fiscală constituind un act premergător deciziei de impunere ce va fi

emisă în această privință.

Suma de 853.265 lei reprezentând 761.304 lei

majorări de întârziere aferente TVA și suma de 91.961 lei

reprezentând penalități de întârziere aferente TVA – este legal

datorată în baza principiului de drept „

accesorium sequitur principale

”.

Față de considerentele de mai sus,

Înalta Curte, reținând că instanța de fond a făcut o

greșită aplicare a legii, fiind incidente dispozițiile art. 312

alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul, se va

modifica sentința atacată în sensul că se va respinge

acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Se va menține dispoziția privind

restituirea cauțiunii.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Admite

recursul declarat de D.G.F.P. Hunedoara în nume propriu și pentru A.N.A.F.

- D.G.S.C. împotriva sentinței civile nr. 111/F/CA/2009 din 12 mai 2009 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC A.I.P. SRL

Petroșani, ca neîntemeiată.

Menține dispoziția privind

restituirea cauțiunii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 ianuarie 2010.