ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 154/2018

Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2014 din 03.11.2014 reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală de Pescuit - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional de Pescuit, solicitând anularea actului administrativ denumit "Notificare solicitant" înregistrată sub nr. x/2013 prin care s-a dispus respingerea cererii de finanțare nr. x depusă la Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și obligarea pârâtului la plata sumei de 1.700.000 euro în beneficiul fiecărui reclamant cu titlu de daune materiale produse prin emiterea actului administrativ și plata sumei de 1.000.000 euro în beneficiul fiecărui reclamant cu titlu de daune morale.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 1034 din 8 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei calității procesuale active și s-a respins acțiunea formulată A., B. Și C., în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii Si Dezvoltării Rurale - Direcția Generală de Pescuit - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional de Pescuit, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.

Recursul Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanții au formulat recurs (intitulat apel), criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală. În ceea ce privește calea de atac a apelului exercitată în cauză de către reclamanți, se constată că aceasta este incompatibilă cu specificul materiei contenciosului administrativ și având în vedere obligația instanței de a da calificarea juridică exacta căii de atac, Înalta Curte, ținând seama de natura juridică a litigiului, de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 9 din Legea nr. 76/2012, recalifică calea de atac ca fiind recurs. În susținerea cererii de recurs, recurenții au susținut, în esență, că există identitate între reclamanți și titularii dreptului afirmat, având în vedere că emiterea actului administrativ atacat le-a provocat un prejudiciu material substanțial, în sensul că în urma respingerii cererii de finanțare au pierdut toate investițiile efectuate din fonduri proprii (aproximativ 1.000.000 Euro) pentru realizarea proiectului "Unitate de producere semiconserve, salate și alte preparate alimentare, investiție nouă, Vidra - Județul Ilfov". De asemenea, calitatea de asociați în cadrul D. S.R.L. nu le reprimă dreptul de a promova, în nume propriu, o acțiune prin care să li se repare prejudiciul înregistrat în patrimoniul acestora. Astfel, prin actul administrativ atacat au fost provocate daune substanțiale reclamanților, în sensul că au pierdut sumele de bani - fonduri proprii investite în activitatea societății și bunurile imobile aflate în proprietatea acestora cu care au garantat restituirea creditelor contractate în beneficiul societății, fiind prejudiciată, în mod distinct, și societatea D. S.R.L. Totodată, în susținerea căii de atac, reclamanții au arătat că s-au prevalat de dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Procedura în fața instanței de recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 octombrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din data de 20.09.2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.

Considerentele și soluția Înaltei Curți Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatului la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat în considerarea celor în continuare arătate. 5.1 Argumente relevante Înalta Curte reține că, prin cererea introductivă, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală de Pescuit - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional de Pescuit, solicitând anularea actului administrativ denumit "Notificare solicitant" înregistrată sub nr. x/2013 prin care s-a dispus respingerea cererii de finanțare nr. x depusă la Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și obligarea pârâtului la plata sumei de 1.700.000 euro în beneficiul fiecărui reclamant cu titlu de daune materiale produse prin emiterea actului administrativ și plata sumei de 1.000.000 euro în beneficiul fiecărui reclamant cu titlu de daune morale. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1034 din 8 aprilie 2015, a respins acțiunea, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă. Argumentele dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esență, criticile de nelegalitate expuse de reclamanții-recurenți în cererea de chemare în judecată, instanța de fond pronunțându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte. Instanța de control judiciar constată că sentința atacată nu este susceptibilă de reformare, cu atât mai mult cu cât nu se poate trece neobservată lipsa de consistență a criticilor recurenților sub acest aspect. Astfel, Înalta Curte reține că obiectul acțiunii de față îl reprezintă solicitarea reclamanților de anulare a Notificării nr. x emisă de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală de Pescuit - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional de Pescuit și de reparare a daunelor materiale și morale produse reclamanților prin emiterea notificării. Din cuprinsul Notificării nr. x rezultă că prin această notificare a fost respinsă cererea formulată de S.C. D. S.R.L. nr. RO x privind finanțarea prin Programul Operațional de Pescuit 2007 - 2013 a proiectului cu titlu "Unitate de producție semiconserve, salate și alte preparate, investiție nouă, Vidra, Județul Ilfov". În acest context, Înalta Curte constată că deși prin notificarea contestată s-a respins cererea formulată de S.C. D. S.R.L. nr. RO x privind finanțarea prin Programul Operațional de Pescuit 2007 - 2013, acțiunea în instanță prin care s-a solicitat anularea notificării a fost formulată de reclamanții persoane fizice A., B. și C., în numele lor propriu, invocând calitatea de asociați ai S.C. D. S.R.L. și prejudicierea lor prin pierderea investițiilor făcute din fonduri proprii. Astfel cum a reținut și instanța de fond, potrivit art. 36 din C. proc. civ. "calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond". Prin urmare, în mod corect, prima instanță a constatat că parte în raportul juridic dedus judecății este S.C. D. S.R.L. în calitate de solicitant al finanțării nerambursabile și respectiv, accipiens, iar nu reclamanții persoane fizice-asociați ai societății. Contrar susținerilor recurenților potrivit cărora se pot adresa instanței de contencios administrativ pentru a solicita repararea prejudiciul produs prin respingerea cererii de finanțare formulată de societatea ai cărei asociați sunt, invocând faptul că sunt persoane vătămate printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente în cauză În acest sens, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul fondului constată că aceste dispoziții nu pot fi invocate de asociații sau acționarii unei societăți comerciale pentru a contesta un act administrativ adresat societății, întrucât prin aceasta s-ar nesocoti dispozițiile legii speciale cuprinse în Legea nr. 31/1990 care reglementează modul de funcționare a societăților comerciale și drepturile pe care le conferă calitatea de asociați ai unei astfel de societăți, printre care nu se regăsește și dreptul de a ataca direct actele administrative adresate societății. În aceste condiții, Înalta Curte împărtășește opinia primei instanței sub aspectul faptului că prejudiciul pretins de reclamanți ca fiind un prejudiciu propriu, în realitatea este un prejudiciu suferit de societate, care este subiectul care a făcut investiții în vederea susținerii proiectului, în timp ce reclamanții doar au finanțat societatea, astfel că nu există un raport juridic direct între autoritatea pârâtă și reclamanții, singurele raporturi juridice existente fiind cele dintre societate și autoritatea pârâtă care a respins cererea de finanțare și dintre societate și reclamanți. În fine, Înalta Curte constată că sunt nefondate și susținerile recurenților referitoare la dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în temeiul cărora își justifică calitatea procesual activă. Potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 "Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni" Înalta Curte constată că în mod nejustificat încearcă recurenții să se prevaleze de dispoziții legale disparate și fără utilitate sau relevanță în prezenta cauză pentru a justifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1 alin. (2) și art. 8 din Legea nr. 554/2004 în speța de față. Așadar, dezlegarea dată fondului cauzei reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente. În concluzie, se constată că toate criticile recurenților sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident. 4.2.2. Soluția instanței de recurs. În conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.