ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5331/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 326/59/2010, reclamantul B.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, să se constate că debitul în cuantum de 58.861,860 RON reprezentând sprijin financiar nerambursabil, conform contractului de finanțare din 09 decembrie 2004, astfel cum a fost stabilit și consemnat de organul de control Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale – Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit este nedatorat și să se dispună exonerarea reclamantului de la achitarea sumelor pretinse.

A mai solicitat reclamantul, anularea deciziei nr. 1607 din 28 ianuarie 2010 emisă de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale – Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și a procesului-verbal de constatare încheiat la data de 09 decembrie 2009, înregistrat în 17 decembrie 2009 la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. A mai solicitat, totodată, să se dispună în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 și cu privire la suspendarea executării actelor administrativ fiscale atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat următoarele: În data de 09 decembrie 2009 activitatea desfășurată de reclamant, în calitate de persoană fizică autorizată, a format obiectului unui control pentru verificarea menținerii eligibilității.

În urma controlului i s-a încheiat procesul-verbal de constatare înregistrat în 17 decembrie 2009 la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Prin actul de control încheiat s-a reținut că nu au fost menținute condițiile de eligibilitate ale proiectului în perioada cuprinsă între data plății finale (24 martie 2005), realizată de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare și Pescuit și data controlului la care a fost supus, în sensul că nu au fost respectate prevederile cuprinse în art. 3 pct. 1 și respectiv în art. 15 pct. 1. Mai arată reclamantul, că întrucât nu a fost de acord cu cele reținute în procesul-verbal încheiat, a procedat la contestarea acestuia în termenul legal. A contestat prin prezenta atât cele reținute în cuprinsul deciziei, cât și cele reținute în cuprinsul procesului-verbal atacat.

Cu privire la cererea de suspendare a executării actelor administrative atacate, consideră că se impune suspendarea executării administrative contestate întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Cu privire la cea de-a a doua condiție referitoare la necesitatea suspendării executării actelor administrative pentru prevenirea pagubei iminente, reclamantul solicită să se aibă în vedere că printr-o executare silită i se produce o importantă pagubă de ordin material. Executarea unei asemenea sume pentru reclamant, din cauza cuantumului său ridicat, ar putea duce la incapacitatea de a-i asigura cele necesare traiului și de a suporta tratamentele medicale necesare ameliorării stării de sănătate.

La termenul de judecată din data de 04 mai 2010, Curtea de Apel Timișoara a invocat excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cauzei, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 3-7 și art. 10 din O.G. nr. 79/2003, astfel cum a fost modificată. Prin sentința nr. 245 din 04 mai 2010, Curtea de Apel Timișoara a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, s-au reținut următoarele: Incidența dispozițiilor C. proc. fisc. pentru recuperarea fondurilor comunitare neneligibile, este reglementată prin art. 3-7 și art. 10 din O.G. nr. 79/2003.

Raportat la aceste reglementări s-a reținut că devin aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în materia contenciosului fiscal, competența materială a instanței fiind guvernată de criteriul valoric și nu de nivelul autorității publice care emite un act fiscal. Prin sentința nr. 1154 din 08 septembrie 2010, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, excepție invocată de părți, a declinat competența privind soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara și a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara. Tribunalul a apreciat că în raport de obiectul acțiunii care constă în anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, respectiv decizia nr. 1607 din 28 ianuarie 2010, sunt incidente dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc.

civ. raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar criteriul valoric avut în vedere este irelevant atâta timp cât se contestă actul administrativ prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva titlului de creanță fiscal. Soluționând conflictul negativ ivit între Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare: După cum se constată din înscrisurile existente la dosarul cauzei, impunerea în litigiu a fost calculată urmare a verificării modului de utilizare de către reclamant a unor fonduri avansate din Fondul European de Garantare Agricolă, în temeiul O.G.

nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător, încheindu-se procesul-verbal de constatare din 17 decembrie 2009 de către pârâtă. Prin acest proces-verbal s-a constatat că PFA B.G. datorează pârâtei (Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit – prin reorganizarea Agenției SAPARD) suma de 58.861,860 RON, reprezentând creanță principală, penalități și dobânzi conform contractului de finanțare, cu care a fost impus reclamantul în temeiul O.G. nr. 79/2003. Prin urmare, suma în litigiu a fost calculată în urma verificării modului de utilizare de către PFA B.G. a unor fonduri avansate din Fondul European de Garantare Agricolă, în temeiul O.G.

nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător, astfel cum a fost modificată. Conform art. 4 alin. (2) din această ordonanță, creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor. Procesul-verbal de constatare din 17 decembrie 2009 întocmit de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit reprezintă, potrivit art. 3 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, modificată, titlu de creanță, iar potrivit alin. (4), constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc.

fisc. Potrivit art. 3 alin. (6) din O.G. nr. 79/2003, modificată, împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de C. proc. fisc. Prin urmare, fiind vorba de recuperarea unei creanțe fiscale asimilate, competența materială a instanței se stabilește prin aplicarea criteriului valoric stabilit prin textul art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată. Potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Din acest motiv, competența instanței de contencios administrativ și fiscal ce soluționează plângerea împotriva deciziei administrativ fiscale emise în calea administrativă de atac este stabilită în funcție de suma contestată, conform textului legal amintit și nu în funcție de rangul organului emitent al cărui act este atacat în instanță. Având în vedere considerentele expuse, cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului de competență, în favoarea Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B.G. și pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură în favoarea Tribunalului Timiș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2010.