ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5331/2010

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 326/59/2010, reclamantul

B.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, să se constate că debitul

în cuantum de 58.861,860 RON reprezentând sprijin financiar nerambursabil, conform

contractului de finanțare din 09 decembrie 2004, astfel cum a fost stabilit și consemnat

de organul de control Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale –

Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit este nedatorat și să se dispună

exonerarea reclamantului de la achitarea sumelor pretinse.

A mai solicitat reclamantul,

anularea deciziei nr. 1607 din 28 ianuarie 2010 emisă de Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale – Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit și a procesului-verbal de constatare încheiat la data

de 09 decembrie 2009, înregistrat în 17 decembrie 2009 la Agenția de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

A mai solicitat, totodată,

să se dispună în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 și cu privire la suspendarea

executării actelor administrativ fiscale atacate până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a cauzei.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat următoarele:

În data de 09

decembrie 2009 activitatea desfășurată de reclamant, în calitate de persoană fizică

autorizată, a format obiectului unui control pentru verificarea menținerii eligibilității.

În urma controlului i s-a încheiat procesul-verbal de constatare înregistrat în

17 decembrie 2009 la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Prin actul de control

încheiat s-a reținut că nu au fost menținute condițiile de eligibilitate ale proiectului

în perioada cuprinsă între data plății finale (24 martie 2005), realizată de Agenția

de Plăți pentru Dezvoltare și Pescuit și data controlului la care a fost supus,

în sensul că nu au fost respectate prevederile cuprinse în art. 3 pct. 1 și respectiv

în art. 15 pct. 1.

Mai arată reclamantul,

că întrucât nu a fost de acord cu cele reținute în procesul-verbal încheiat, a procedat

la contestarea acestuia în termenul legal.

A contestat prin prezenta

atât cele reținute în cuprinsul deciziei, cât și cele reținute în cuprinsul procesului-verbal

atacat.

Cu privire la cererea

de suspendare a executării actelor administrative atacate, consideră că se impune

suspendarea executării administrative contestate întrucât sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Cu privire la cea de-a

a doua condiție referitoare la necesitatea suspendării executării actelor administrative

pentru prevenirea pagubei iminente, reclamantul solicită să se aibă în vedere că

printr-o executare silită i se produce o importantă pagubă de ordin material.

Executarea unei asemenea

sume pentru reclamant, din cauza cuantumului său ridicat, ar putea duce la incapacitatea

de a-i asigura cele necesare traiului și de a suporta tratamentele medicale necesare

ameliorării stării de sănătate.

La termenul de judecată

din data de 04 mai 2010, Curtea de Apel Timișoara a invocat excepția necompetenței

materiale a instanței în soluționarea cauzei, în raport de prevederile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 3-7 și art. 10 din O.G. nr. 79/2003,

astfel cum a fost modificată.

Prin sentința nr. 245

din 04 mai 2010, Curtea de Apel Timișoara a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

hotărâre, s-au reținut următoarele:

Incidența dispozițiilor

C. proc. fisc. pentru recuperarea fondurilor comunitare neneligibile, este reglementată

prin art. 3-7 și art. 10 din O.G. nr. 79/2003.

Raportat la aceste reglementări

s-a reținut că devin aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

în materia contenciosului fiscal, competența materială a instanței fiind guvernată

de criteriul valoric și nu de nivelul autorității publice care emite un act fiscal.

Prin sentința nr. 1154

din 08 septembrie 2010, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe,

excepție invocată de părți, a declinat competența privind soluționarea cauzei în

favoarea Curții de Apel Timișoara și a constatat ivit conflictul negativ de competență

între Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara.

Tribunalul a apreciat

că în raport de obiectul acțiunii care constă în anularea unui act administrativ

emis de o autoritate publică centrală, respectiv decizia nr. 1607 din 28

ianuarie 2010, sunt incidente dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. raportat

la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar criteriul valoric

avut în vedere este irelevant atâta timp cât se contestă actul administrativ prin

care s-a soluționat contestația formulată împotriva titlului de creanță fiscal.

Soluționând conflictul

negativ ivit între Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș pentru considerentele

ce vor fi arătate în continuare:

După cum se constată din

înscrisurile existente la dosarul cauzei, impunerea în litigiu a fost calculată

urmare a verificării modului de utilizare de către reclamant a unor fonduri avansate

din Fondul European de Garantare Agricolă, în temeiul O.G. nr. 79/2003 privind controlul

și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente,

utilizate necorespunzător, încheindu-se procesul-verbal de constatare din 17

decembrie 2009 de către pârâtă.

Prin acest proces-verbal

s-a constatat că PFA B.G. datorează pârâtei (Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit – prin reorganizarea Agenției SAPARD) suma de 58.861,860 RON,

reprezentând creanță principală, penalități și dobânzi conform contractului de finanțare,

cu care a fost impus reclamantul în temeiul O.G. nr. 79/2003.

Prin urmare, suma în litigiu

a fost calculată în urma verificării modului de utilizare de către PFA B.G. a unor

fonduri avansate din Fondul European de Garantare Agricolă, în temeiul O.G. nr.

79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor

de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător, astfel cum a fost modificată.

Conform art. 4 alin. (2)

din această ordonanță, creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate

creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor,

autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile

și debitorilor.

Procesul-verbal de constatare

din 17 decembrie 2009 întocmit de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit

reprezintă, potrivit art. 3 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, modificată,

titlu de creanță, iar potrivit alin. (4), constituie înștiințare de plată și cuprinde

elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc.

Potrivit art. 3 alin.

(6) din O.G. nr. 79/2003, modificată, împotriva titlului de creanță debitorul poate

formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de

C. proc. fisc.

Prin urmare, fiind vorba

de recuperarea unei creanțe fiscale asimilate, competența materială a instanței

se stabilește prin aplicarea criteriului valoric stabilit prin textul art. 10 din

Legea nr. 554/2004, modificată.

Potrivit art. 10

alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Din acest motiv, competența

instanței de contencios administrativ și fiscal ce soluționează plângerea împotriva

deciziei administrativ fiscale emise în calea administrativă de atac este stabilită

în funcție de suma contestată, conform textului legal amintit și nu în funcție de

rangul organului emitent al cărui act este atacat în instanță.

Având în vedere considerentele

expuse, cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește

competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului

de competență, în favoarea Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B.G. și pârâtul Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură în favoarea

Tribunalului Timiș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 noiembrie 2010.