ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4257/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamanta SC L.F. SRL Dumbrăvița a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Centru Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest Timișoara, anulare procesului verbal de constatare încheiat în data de 05 mai 2009 de Centru Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest Timișoara prin care s-a stabilit un debit - sumă total neeligibilă de 501.672,63 lei, anularea în parte a Deciziei A.P.D.R.P. nr. 16.831 din 03 august 2009 prin care s-a soluționat contestația nr. 1454 din 15 iunie 2009 privind suma de 45.532,63 lei considerată neeligibilă, precum și dispunerea suspendării executării actelor administrative atacate până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. 145 din 10 martie 2010 , Curtea de Apel Timișoara a declinat competența materială pentru soluționarea acțiunii formulate de reclamanta SC L.F. SRL Dumbrăvița împotriva pârâților Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Centru Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest Timișoara, în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că prin procesul verbal contestat a fost impusă în sarcina reclamantei, în temeiul O.G.

nr. 79/2003, suma de 501.672,63, iar în urma contestației formulată de reclamantă, s-a menținut impunerea doar pentru suma de 45.532,63 lei prin decizia nr. 16.831 din 03 august 2009. Astfel, raportat la aceste constatări, instanța de fond a apreciat că în cauză de față devin aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială, în cauză, fiind guvernată de criteriul valoric și nu de nivelul autorității publice care emite actul fiscal. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a declarat recurs.

In susținerea recursului, s-a arătat în esență că Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit este instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, având ca atribuție implementarea tehnică și financiară a Fondului European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală și a Fondului European pentru Pescuit. Prin urmare, susține recurenta, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 teza a II a alin. (1) din Legea nr. 554/2004, obiectul dosarului fiind anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, astfel că, în opinia recurentei, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Timișoara. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Așa cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, reclamanta a solicitat anulare procesului verbal de constatare încheiat în data de 05 mai 2009 de Centru Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 5 Vest Timișoara și a Deciziei A.P.D.R.P. nr. 16.831 din 03 august 2009 - acte emise în baza prevederilor O.G. nr. 79/2003, privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare. In ceea ce privește procesul-verbal de constatare, Înalta Curte reține incidența următoarelor dispoziții ale O.G.

nr. 79/2003: „Art. 1. - Prezenta ordonanță reglementează activitățile de constatare și de recuperare a sumelor plătite necuvenit din asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană și/sau din fondurile de cofinanțare aferente, ca urmare a unor nereguli."; „Art. 2. - In sensul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: [...] d) creanțele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunității Europene și/sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și/sau la bugetele de cofinanțare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente și/sau ca urmare a obținerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanțare integrală ori parțială a acestor fonduri"; „Art.

3 alin. (2) lit. a): „(2) Constituie titlu de creanță: a) actul/documentul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare"; Art. 3 alin. (4) - (6): „(4) Titlul de creanță specificat la alin. (2) lit. a) constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum și elemente specifice, acolo unde este necesar. Titlul de creanță se comunică debitorului în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală. (5) Împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare"; Art. 4 alin. (2): „Creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor". Din cuprinsul dispozițiilor citate, rezultă fără echivoc faptul că procesul-verbal a cărui anulare se solicită în prezenta cauză este un act administrativ fiscal în sensul prevederilor art. 41 C. proc.

fisc., ce poate fi contestat conform procedurii reglementate de același Cod, respectiv Titlul IX - „Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale". Decizia nr. 16.831 din 03 august 2009 a fost emisă în temeiul dispozițiilor Codului de procedură fiscală ca urmare a soluționării contestației formulate împotriva procesului-verbal și poate fi contestată în condițiile art. 218 alin. (2) din același Cod, conform cărora „Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii." In temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc.

fisc., în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze contestația formulată, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 lei. In cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară - în sumă de 45.532,63 RON - asimilată creanțelor fiscale în sensul prevederilor Codului de procedură fiscală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva sentinței civile nr. 145 din 10 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefundat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2010.