ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4485/2010

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

de instanțele aflate în conflict

1.1. Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta

SC P. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit

,

anularea

deciziei din 05 august 2009 emisă de pârâtă în soluționarea contestației reclamantei

înregistrată în 04 august 2009 și prin care s-a stabilit în sarcina acesteia un

debit în sumă de 292.963,91 RON, la care se adaugă majorări de întârziere, precum

și a procesului-verbal de constatare.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că este beneficiară a unui proiect finanțat din fonduri europene

intitulat „Modernizarea secției de prelucrare carne din comuna S., județ Timiș”

în valoare totală eligibilă de 3.503.272 RON iar în perioada 12 mai-29 iunie 2009

societatea a fost suspusă unei verificări din partea autorității pârâte, verificare

dispusă în baza O.G. nr. 79/2003, iar urmare a acestui control s-a concluzionat

că nu s-au respectat anumite etape în procedura de achiziție, pârâta stabilind în

sarcina reclamantei un debit de 292.963,91 RON.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, autoritatea pârâtă a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată,

motivat de faptul debitul stabilit în sarcina reclamantei reprezintă cheltuială

neeligibilă, fiind consecința conduitei defectuoase a acesteia în derularea contractului

de finanțare față de nerespectarea obligațiilor asumate prin semnarea acestuia.

Prin sentința civilă

nr. 437 din 14 decembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu

și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta

SC P. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală

și Pescuit, în favoarea Tribunalului Timiș, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de apel a reținut, în esență, că obiectul litigiul este reprezentat

de acte emise de o autoritate administrativă centrală, respectiv de Agenția de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, însă toate actele contestate de reclamant se

referă la o creanță bugetară (fiscală) care nu depășește suma de 500.000 RON.

Astfel, a apreciat că

în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit

cărora în cazul litigiilor privind taxe, impozite și contribuții, competența se

stabilește prin raportare exclusiv la criteriul valoric, iar nu la nivelul instituției

emitente a actului fiscal atacat, în speță, valoarea obiectului cererii situându-se

sub pragul de 500.000 RON prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competența

aparține Tribunalelor administrativ-fiscale.

1.2. Prin sentința civilă

nr. 377/PI/CA din 03 martie 2010, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată

de către pârâtă și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel Timișoara, și constatând ivit conflictul negativ de competență

a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a adopta această

soluție, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

a reținut, în esență, că litigiul are ca obiect anularea unor acte administrative

emise de către o autoritate centrală, respectiv Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a

restitui paratei o sumă reprezentând creanță bugetară și, deși suma în litigiu este

sub pragul de 500.000 RON prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

apreciază că acest aspect nu atrage competența materială a instanței de contencios

administrativ determinată exclusiv de criteriul valoric, fără a ține cont de poziția

autorității emitente.

Totodată, a constatat

existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă să

soluționeze conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus judecății.

competente să soluționeze cauza de față

Înalta Curte, constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), 21 și 22 C. proc. civ., urmează

să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul acțiunii formulate

de reclamantă îl constituie anularea deciziei din 05 august 2009 și a procesului-verbal

de constatare emise de pârâtă, prin care s-au stabilit în sarcina acesteia obligații

de plată în sumă de 292.963,91 RON, la care se adaugă majorări de întârziere, suma

imputată fiind consecința conduitei defectuase a acesteia în derularea contractului

de finanțare ca urmare a nerespectării obligațiilor asumate prin semnarea acestuia,

reclamanta fiind beneficiară a unui proiect finanțat din fonduri europene intitulat

„Modernizarea secției de prelucrare carne din comuna S., județ Timiș”, în valoare

totală eligibilă de 3.503.272 RON.

Astfel, suma în litigiu

a fost calculată în urma verificării efectuate de autoritatea pârâtă în perioada

12 mai-29 iunie 2009, în temeiul O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea

fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate

necorespunzător, modificată.

Potrivit art. 4 alin.

(2) din această ordonanță, creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate

creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor,

autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile

și debitorilor.

Procesul-verbal de constatare

atacat în cauză reprezintă, conform art. 3 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 79/2003,

modificată, titlu de creanță, iar conform alin. (4), constituie înștiințare de plată

și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc.

Conform art. 3 alin. (6)

din O.G. nr. 79/2003, modificată, împotriva titlului de creanță debitorul poate

formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de

C. proc. fisc.

Prin urmare, fiind vorba

de recuperarea unei creanțe fiscale asimilate, competența materială a instanței

se stabilește prin aplicarea criteriului valoric stabilit de art. 10 din Legea

nr. 554/2004.

Prevederile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței

de contencios administrativ și se aplică cu prioritate față de prevederile art.

3 pct. 1 C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie.

Astfel, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 stabilește competența materială a instanței de fond în

raport cu două criterii: organul emitent al actului și cuantumul în speță al contribuției

contestate de reclamant.

În cazul în care litigiul

privește taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale ori accesorii ale acestora,

pentru stabilirea competenței materiale a instanței de fond se recurge la criteriul

valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu prevăzut expres de

art. 10 alin. (1) din lege.

Așadar, indiferent de

poziționarea, în cadrul sistemului organelor administrației publice, a autorității

publice emitente a actului contestat sau în contradictoriu cu care se judecă reclamanta,

Tribunalele soluționează în fond cererile având ca obiect taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON, Curțile de apel

fiind competente să soluționeze în fond numai litigiile în cazul cărora suma este

mai mare de 500.000 RON.

Cum în speță cuantumul

sumei reprezentând obligația de plată contestată este de până la 500.000 RON, competența

de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Timiș.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3)

și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei,

în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe SC P. SRL și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit în favoarea Tribunalului Timiș, secția comercială,

de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2010.