ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4485/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluțiile pronunțate de instanțele aflate în conflict 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC P. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit , anularea deciziei din 05 august 2009 emisă de pârâtă în soluționarea contestației reclamantei înregistrată în 04 august 2009 și prin care s-a stabilit în sarcina acesteia un debit în sumă de 292.963,91 RON, la care se adaugă majorări de întârziere, precum și a procesului-verbal de constatare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este beneficiară a unui proiect finanțat din fonduri europene intitulat „Modernizarea secției de prelucrare carne din comuna S., județ Timiș” în valoare totală eligibilă de 3.503.272 RON iar în perioada 12 mai-29 iunie 2009 societatea a fost suspusă unei verificări din partea autorității pârâte, verificare dispusă în baza O.G. nr. 79/2003, iar urmare a acestui control s-a concluzionat că nu s-au respectat anumite etape în procedura de achiziție, pârâta stabilind în sarcina reclamantei un debit de 292.963,91 RON. Prin întâmpinarea formulată în cauză, autoritatea pârâtă a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, motivat de faptul debitul stabilit în sarcina reclamantei reprezintă cheltuială neeligibilă, fiind consecința conduitei defectuoase a acesteia în derularea contractului de finanțare față de nerespectarea obligațiilor asumate prin semnarea acestuia.

Prin sentința civilă nr. 437 din 14 decembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta SC P. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în favoarea Tribunalului Timiș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Pentru a adopta această soluție, instanța de apel a reținut, în esență, că obiectul litigiul este reprezentat de acte emise de o autoritate administrativă centrală, respectiv de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, însă toate actele contestate de reclamant se referă la o creanță bugetară (fiscală) care nu depășește suma de 500.000 RON.

Astfel, a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora în cazul litigiilor privind taxe, impozite și contribuții, competența se stabilește prin raportare exclusiv la criteriul valoric, iar nu la nivelul instituției emitente a actului fiscal atacat, în speță, valoarea obiectului cererii situându-se sub pragul de 500.000 RON prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competența aparține Tribunalelor administrativ-fiscale. 1.2. Prin sentința civilă nr. 377/PI/CA din 03 martie 2010, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de către pârâtă și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a adopta această soluție, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a reținut, în esență, că litigiul are ca obiect anularea unor acte administrative emise de către o autoritate centrală, respectiv Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a restitui paratei o sumă reprezentând creanță bugetară și, deși suma în litigiu este sub pragul de 500.000 RON prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciază că acest aspect nu atrage competența materială a instanței de contencios administrativ determinată exclusiv de criteriul valoric, fără a ține cont de poziția autorității emitente.

Totodată, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă să soluționeze conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus judecății. 2. Stabilirea instanței competente să soluționeze cauza de față Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), 21 și 22 C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul acțiunii formulate de reclamantă îl constituie anularea deciziei din 05 august 2009 și a procesului-verbal de constatare emise de pârâtă, prin care s-au stabilit în sarcina acesteia obligații de plată în sumă de 292.963,91 RON, la care se adaugă majorări de întârziere, suma imputată fiind consecința conduitei defectuase a acesteia în derularea contractului de finanțare ca urmare a nerespectării obligațiilor asumate prin semnarea acestuia, reclamanta fiind beneficiară a unui proiect finanțat din fonduri europene intitulat „Modernizarea secției de prelucrare carne din comuna S., județ Timiș”, în valoare totală eligibilă de 3.503.272 RON. Astfel, suma în litigiu a fost calculată în urma verificării efectuate de autoritatea pârâtă în perioada 12 mai-29 iunie 2009, în temeiul O.G.

nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător, modificată. Potrivit art. 4 alin. (2) din această ordonanță, creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor. Procesul-verbal de constatare atacat în cauză reprezintă, conform art. 3 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, modificată, titlu de creanță, iar conform alin. (4), constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc.

fisc. Conform art. 3 alin. (6) din O.G. nr. 79/2003, modificată, împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de C. proc. fisc. Prin urmare, fiind vorba de recuperarea unei creanțe fiscale asimilate, competența materială a instanței se stabilește prin aplicarea criteriului valoric stabilit de art. 10 din Legea nr. 554/2004. Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și se aplică cu prioritate față de prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie. Astfel, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilește competența materială a instanței de fond în raport cu două criterii: organul emitent al actului și cuantumul în speță al contribuției contestate de reclamant.

În cazul în care litigiul privește taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale ori accesorii ale acestora, pentru stabilirea competenței materiale a instanței de fond se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu prevăzut expres de art. 10 alin. (1) din lege. Așadar, indiferent de poziționarea, în cadrul sistemului organelor administrației publice, a autorității publice emitente a actului contestat sau în contradictoriu cu care se judecă reclamanta, Tribunalele soluționează în fond cererile având ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON, Curțile de apel fiind competente să soluționeze în fond numai litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 500.000 RON.

Cum în speță cuantumul sumei reprezentând obligația de plată contestată este de până la 500.000 RON, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Timiș. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe SC P. SRL și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în favoarea Tribunalului Timiș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2010.