ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2856/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 438 din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta SC P. SRL în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. București în favoarea Tribunalului Timiș. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin acțiunea înregistrată reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. București, suspendarea executării deciziei nr. 16.992 din 5 august 2009 emisă de pârâtă în soluționarea contestației înregistrată la 4 august 2009, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în sumă de 292.963,91 lei, la care se adaugă majorări de întârziere până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești pronunțate în anularea deciziei.

Totodată, prin procesul verbal de constatare încheiat de pârâtă în verificarea dosarului de achiziții aferent proiectului “Modernizarea secției de prelucrare carne din Carani, comuna Sânandrei, Județul Timiș” de care beneficia reclamanta s-a reținut, în conformitate cu art. 17 anexa 1 din contractul de finanțare din 21 iunie 2007, precum și în temeiul art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1.306/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, faptul că reclamanta are de restituit suma de 1.303.937 lei, reprezentând cheltuieli efectuate și care nu sunt eligibile în sensul actelor normative menționate.

Contestația formulată de reclamantă a fost admisă în parte, reținându-se în sarcina reclamantei un debit de 292.963, 91 lei. A apreciat instanța că aceste sume urmează regimul de drept comun reprezentat de Codul de procedură fiscală, competența stabilindu-se în funcție de plafonul valoric instituit de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. De asemenea, competența materială a instanței de contencios administrativ în ceea ce privește cererile de suspendare a executării actelor administrative de această natura se stabilește tot prin raportare la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 dă posibilitatea contribuabilului să solicite suspendarea executării actului administrativ atacat, instanța competentă în soluționarea cererii în anulare fiind și instanța competentă în soluționarea cererii de suspendare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, care prin sentința civilă nr. 106/ PI din 22 ianuarie 2010 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, constatând totodată ivit conflictul negativ de competență. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că în speță sunt contestate sume ce au caracter de creanțe bugetare, dar care nu se încadrează în categoriile enumerate de art. 10 din Legea nr. 554/2004, iar atâta vreme cât decizia a cărei suspendare se solicită în cauză nu vizează un impozit, taxă, contribuție sau datorie vamală, competența instanței de contencios administrativ este determinată exclusiv de poziția autorității emitente în sistemul administrației publice.

Înalta Curte de Casație și Justiție este sesizată cu soluționarea unui conflict negativ de competență (în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ.), în condițiile art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ. Astfel, prin procesul verbal de constatare încheiat la data de 29 iunie 2009, pârâta a dispus, în baza prevederilor O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare și de cofinanțare utilizate necorespunzător, restituirea de către reclamantă a sumei de 1.303.937 lei, iar prin decizia a cărei suspendare se solicită a fost admisă în parte contestația formulată de societate, aceasta rămânând în evidențele A.P.D.R.P. cu un debit în cuantum de 292.963,91 lei. Întrucât acest act normativ nu conține norme de competență materială speciale, competența de soluționare a litigiilor privind obligațiile financiare stabilite de A.P.D.R.

p . este cea reglementată de art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. În cauză nu sunt incidente prevederile tezei a II-a a textului ce stabilesc competența curților de apel pentru soluționarea litigiilor privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale. În raport de dispozițiile art. 3 alin. (2) și (6) din O.G. nr. 79/2003, actele de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare sunt titluri de creanță ce pot fi contestate în condițiile și termenele prevăzute de Codul de procedură fiscală. Astfel fiind, întrucât au ca obiect creanțe bugetare, asemenea acte se înscriu în categoria actelor administrative ce privesc contribuții bugetare, fiind aplicabile în materie de competență prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.

În consecință, acțiunea având ca obiect suspendarea executării unei decizii emisă de pârâtă în procedura reglementată de O.G. nr. 79/2003, este de competența instanței de contencios administrativ determinate de valoarea creanței bugetare. Întrucât în cauză, valoarea debitului este sub 500.000 lei, competența de soluționare a litigiului aparține t ribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe SC P. SRL și pe A.P.D.R.P. în favoarea Tribunalului Timiș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2010.