ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1297/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 295 din 15 octombrie

2009, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat

în favoarea Tribunalului Caraș-Severin competența de soluționare a cauzei privind

pe reclamantul Consiliul Local al comunei V., în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A.,

având ca obiect anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 7288 din 17

martie 2009, emisă de pârâtă, suspendarea executării acestei decizii până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei, precum și exonerarea de la restituirea sumei

de 35.605,66 RON.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut, în esență, că temeiul legal al controlului efectuat

de A.P.I.A. îl constituie O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor

comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător,

cu modificările și completările ulterioare.

Reținând incidența prevederilor

art. 3 alin. (4) și (6) și art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003, în sensul că,

titlul de creanță este asimilat actului administrativ fiscal de vreme ce cuprinde

elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc. și că, împotriva

acestui titlu de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent

în condițiile și termenele stabilite de O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.,

instanța de fond a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 218 alin. (2)

C. proc. fisc., care fac trimitere la instanța de contencios administrativ competentă,

în condițiile legii să soluționeze plângerea formulată împotriva deciziei emise

în calea administrativă de atac.

Întrucât O.G. nr. 79/2003

asimilează creanțelor fiscale sumele de restiuit acordate cu titlu de sprijin în

agricultură iar contestarea proceselor-verbale urmează procedura instituită de C.

proc. fisc., s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza

I din Legea nr. 554/2004.

Cum acțiunea de față privește

un act administrativ fiscal, potrivit art. 85 C. proc. fisc. și cum din interpretarea

art. 10 din Legea nr. 554/2004 rezultă că în cazul litigiilor privind taxe, impozite

și contribuții, competența se stabilește prin raportare exclusiv la criteriul valoric

și nu la nivelul instituției emitente a actului fiscal atacat, având în vedere că

valoarea obiectului cererii se situează sub pragul de 500.000 RON, s-a apreciat

că litigiul este de competența Tribunalului Caraș-Severin.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul Consiliul Local al comunei V.,

care a solicitat modificarea acesteia și stabilirea competenței materiale de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.

În dezvoltarea căii de

atac, recurenta arată că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită

a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, întrucât sumele în litigiu nu intră

în categoria celor care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și

accesorii ale acestora de până la 500.000 RON, ci fac parte din categoria creanțelor

bugetare, reglementate de O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor

comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător,

astfel cum a fost modificată și completată.

Recurenta susține că A.P.I.A.

este o instituție publică centrală, iar în raport de criteriul rangului autorității

publice pârăte, stabilit de art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare

a cauzei aparține Curții de Apel Timișoara, fiind aplicabile prevederile art. 3

pct. 1) C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat

întâmpinare, prin care a solicitat modificarea în totalitate a sentinței recurate

și stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Analizând sentința recurată,

în raport cu criticile formulate, cât și sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare.

Așa cum rezultă din expunerea

rezumativă a lucrărilor dosarului, obiectul acțiunii îl reprezintă anularea deciziei

nr. 7288 din 17 martie 2009 prin care a fost soluționată contestația formulată de

Consiliul Local al comunei V. împotriva procesul verbal de constatare din 05

februarie 2009 întocmit de Direcția Antifraudă și Control din cadrul Ministerului

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale – A.P.I.A., prin care s-a stabilit

că reclamantul datorează lui A.P.I.A. suma de 35.605,66 RON acordată ca sprijin

pe suprafața de teren, aferent anului 2007, pentru fermele mai mari de 50 ha, reprezentând

creanță bugetară cuvenită bugetului Uniunii Europene - Fondul European pentru Garantare

în Agricultură (F.E.G.A.).

Prin urmare, suma în litigiu

a fost calculată în urma verificării modului de utilizare de către reclamant a unor

fonduri avansate din Fondul European de Garantare Agricolă, în temeiul O.G. nr.

79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor

de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător, astfel cum a fost modificată.

Conform art. 4 alin. (2)

din această ordonanță, creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate

creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor,

autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile

și debitorilor.

Procesul-verbal de constatare

din 05 februarie 2009 întocmit de Direcția Antifraudă și Control din cadrul Ministerului

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale – A.P.I.A. reprezintă, potrivit

art. 3 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, modificată, titlu de creanță, iar

potrivit alin. (4), constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului

administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc.

Potrivit art. 3 alin.

(6) din O.G. nr. 79/2003, modificată, împotriva titlului de creanță debitorul poate

formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de

C. proc. fisc.

Prin urmare, fiind vorba

de recuperarea unei creanțe fiscale asimilate, competența materială a instanței

se stabilește prin aplicarea criteriului valoric stabilit prin textul art. 10 din

Legea nr. 554/2004, modificată.

Potrivit art. 10

alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Din acest motiv, competența

instanței de contencios administrativ și fiscal ce soluționează plângerea împotriva

deciziei administrativ-fiscale emise în calea administrativă de atac este stabilită

în funcție de suma contestată, conform textului legal amintit și nu în funcție de

rangul organului emitent al cărui act este atacat în instanță.

Aceleași considerente

conduc la constatarea inaplicabilității prevăzute de art. 3 pct. 1) C. proc. civ.,

invocate de către recurent.

Față de cele anterior

reținute, văzând neîntrunirea motivelor de recurs invocate, în temeiul art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Consiliul Local al comunei V. împotriva sentinței civile nr. 295 din 15

octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 martie 2010.