ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1493/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr.304 din 15

octombrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea

Tribunalului Caraș-Severin competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul

Consiliul Local al comunei Ciclova Română, în contradictoriu cu pârâta Agenția

de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, având ca obiect anularea deciziei

nr. 6017 din 03 aprilie 2009 emisă de pârâtă, suspendarea executării acestei

decizii și exonerarea de la restituirea sumei de 227.104,18 lei.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În

cauză sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. (4) și (6) și art. 4 alin. (2)

din O.G. nr. 79/2003, potrivit cărora titlul de creanță este asimilat actului

administrativ fiscal, de vreme ce cuprinde

elementele

actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală,

împotriva

acestui titlu de creanță debitorul putând formula contestație la organul

emitent, în condițiile și termenele stabilite de O.G. nr. 92/2003 privind Codul

de procedură fiscală.

Or, se arată în considerentele sentinței atacate,

conform art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., deciziile emise în

soluționarea contestațiilor

pot fi atacate

la instanța judecătorească

de contencios administrativ competentă, în condițiile

Legii

contenciosului

administrativ.

Reține prima instanță că, în raport cu solicitarea reclamantei, care are

ca obiect anularea unor acte administrative ce privesc o creanță bugetară care

nu depășește 500.000

lei, creanță bugetară

asimilată unei creanțe fiscale, conform art. 4 alin. (2) din

O.G. nr. 79/2003,

litigiul este

de competența Secției de

contencios administrativ a tribunalului, în conformitate cu dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul,

solicitând modificarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

În motivarea recursului, se arată că

prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.

10 din Legea nr. 554/2004, întrucât sumele în litigiu nu intră în categoria

celor care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii

ale acestora de până la 500.000 lei, ci fac parte din categoria creanțelor

bugetare, reglementate de O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea

fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate

necorespunzător, astfel cum a fost modificată și completată.

Susține recurentul că Agenția de Plăți și

Intervenție pentru Agricultură este o instituție publică centrală iar, în

raport cu criteriul rangului autorității publice pârâte, stabilit de art. 10

din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de

Apel Timișoara.

Examinând sentința atacată în raport

cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și

cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

În

speță, suma în litigiu a fost calculată în urma verificării modului de

utilizare de către reclamant a unor fonduri avansate din Fondul European de

Garantare Agricolă, în temeiul O.G. nr. 79/2003 privind controlul și

recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare

aferente utilizate necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare.

Conform

art. 4 alin. (2) din acest act normativ, „Creanțele bugetare rezultate din

nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor

care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței

financiare comunitare nerambursabile și debitorilor”.

Or,

potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și

județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează

în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Rezultă, așadar, că, fiind vorba de

recuperarea unei creanțe fiscale asimilate, competența materială a instanței se

stabilește prin aplicarea criteriului valoric prevăzut de textul legal citat.

Cum solicitarea reclamantului are ca obiect anularea unor acte

administrative ce privesc o creanță al cărei cuantum nu depășește 500.000

lei, în mod corect a stabilit prima instanță că

litigiul

este

de competența Secției de contencios

administrativ a tribunalului, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat,

menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

Consiliul Local al comunei Ciclova Română împotriva sentinței nr. 304 din 15

octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 martie 2010.