ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1493/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr.304 din 15 octombrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Tribunalului Caraș-Severin competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Local al comunei Ciclova Română, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, având ca obiect anularea deciziei nr. 6017 din 03 aprilie 2009 emisă de pârâtă, suspendarea executării acestei decizii și exonerarea de la restituirea sumei de 227.104,18 lei. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În cauză sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. (4) și (6) și art. 4 alin. (2) din O.G.

nr. 79/2003, potrivit cărora titlul de creanță este asimilat actului administrativ fiscal, de vreme ce cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală, împotriva acestui titlu de creanță debitorul putând formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Or, se arată în considerentele sentinței atacate, conform art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile Legii contenciosului administrativ. Reține prima instanță că, în raport cu solicitarea reclamantei, care are ca obiect anularea unor acte administrative ce privesc o creanță bugetară care nu depășește 500.000 lei, creanță bugetară asimilată unei creanțe fiscale, conform art. 4 alin. (2) din O.G.

nr. 79/2003, litigiul este de competența Secției de contencios administrativ a tribunalului, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivarea recursului, se arată că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, întrucât sumele în litigiu nu intră în categoria celor care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei, ci fac parte din categoria creanțelor bugetare, reglementate de O.G.

nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, astfel cum a fost modificată și completată. Susține recurentul că Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură este o instituție publică centrală iar, în raport cu criteriul rangului autorității publice pârâte, stabilit de art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Timișoara. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În speță, suma în litigiu a fost calculată în urma verificării modului de utilizare de către reclamant a unor fonduri avansate din Fondul European de Garantare Agricolă, în temeiul O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare. Conform art. 4 alin. (2) din acest act normativ, „Creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor”.

Or, potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale. Rezultă, așadar, că, fiind vorba de recuperarea unei creanțe fiscale asimilate, competența materială a instanței se stabilește prin aplicarea criteriului valoric prevăzut de textul legal citat. Cum solicitarea reclamantului are ca obiect anularea unor acte administrative ce privesc o creanță al cărei cuantum nu depășește 500.000 lei, în mod corect a stabilit prima instanță că litigiul este de competența Secției de contencios administrativ a tribunalului, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al comunei Ciclova Română împotriva sentinței nr. 304 din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2010.