ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1416/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Consiliul Local al comunei C. a chemat în judecată pe pârâta A.P.I.A., solicitând

anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 5552 din 23 martie 2009, emisă

de pârâtă, suspendarea executării deciziei menționate, până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a cauzei, precum și exonerarea de la restituirea sumei de 260.088,11

RON.

de drept care au stat la baza formulării cererii.

În motivarea cererii reclamantul

a arătat că suma menționată i-a fost atribuită în vederea exploatării unei suprafețe

de teren, potrivit O.U.G. nr. 125/2006, pe care a folosit-o în vederea valorificării

pășunilor permanente comunale.

A mai arătat că la data

de 22 ianuarie 2009 echipa de control din cadrul Direcției Antifraudă și Control

Intern din cadrul autorității pârâte A.P.I.A. a dispus prin procesul-verbal de constatare,

restituirea sumelor primite cu titlu de sprijin direct, reținând că nu a fost desfășurată

o activitate agricolă proprie.

S-a menționat că împotriva

procesului-verbal de control s-a formulat contestație care a fost respinsă prin

decizia nr. 5552 din 23 martie 2009.

În drept s-au invocat

dispozițiile art. 218 C. proc. fisc. și ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ.

de fond.

Prin sentința civilă

nr. 297 din 15 octombrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.

de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe.

4.1. Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 3

alin. (4) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare,

titlul de creanță este asimilat actului administrativ-fiscal, de vreme ce cuprinde

elementele prevăzute, de C.  proc. fisc., iar această interpretare este și în sensul

dispozițiilor art. 45 alin. (2) din același act normativ, potrivit căreia creanțele

bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor

și obligațiilor ce revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea

asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor.

4.2. Potrivit art. 3

alin. (6) din O.G. nr. 79/2003 împotriva titlului de creanță debitorul poate formula

contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite prin O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., iar acest din urmă act normativ, prin art. 218

alin. (2) face trimitere la instanța judecătorească de contencios administrativ

competentă, în condițiile legii, să soluționeze plângerea împotriva deciziei emise

în calea administrativă de atac.

Având în vedere că O.U.G.

nr. 79/2003 asimilează creanțelor fiscale sumele de restituit, acordate cu titlu

de sprijin în agricultură și întrucât contestarea proceselor-verbale urmează procedura

instituită de C. proc. fisc., Curtea de Apel Timișoara a apreciat că în cauză sunt

incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „litigiile

(...) care privesc taxe, impozite, contribuții precum și accesorii ale acestora

de până la 500.000 RON se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale

(...)”.

A concluzionat Curtea

de apel în sensul că, având în vedere obiectul acțiunii care privește un act administrativ

fiscal referitor la o contribuție a cărei valoare este mai mică de 500.000 RON,

fiind aplicabil exclusiv criteriul valoric stabilit de art. 10 din Legea nr. 554/2004,

competența materială în soluționarea cauzei revine Tribunalului Caraș-Severin.

reclamantul Consiliul Local al comunei C.

Motive de recurs întemeiate

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

5.1. Intimata-pârâtă A.P.I.A.

este o instituție publică centrală, astfel încât, ne aflăm în situația aplicării

dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 conform cărora „litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale

(…) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

Curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

5.2. Sumele în litigiu

nu intră în categoria celor „care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON”, reglementate de

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci fac parte din categoria creanțelor

bugetare reglementate de O.G. nr. 79/2003, modificată și completată.

5.3. Sunt aplicabile prevederile

art. 3 pct. 1 C. proc. civ. conform cărora „Curțile de apel judecă în primă instanță

procesele și cereri în materie de contencios administrativ privind actele autorităților

și instituțiilor centrale”.

II. Considerentele instanței

de recurs.

alin. (2) din O.G. nr. 79/2003, creanțele bugetare sunt asimilate creanțelor fiscale.

Potrivit art. 3 alin.

(6) din O.G. nr. 79/2003 împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație

la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de C. proc. fisc.

instanței de contencios administrativ și fiscal ce soluționează plângerea împotriva

deciziei administrativ-fiscale emise în calea administrativă de atac este stabilită

în funcție de suma contestată, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

și nu în funcție de rangul organului emitent al cărui act este atacat în instanță.

conduc la constatarea inaplicabilității prevăzute de art. 3 pct. 1 C. proc. civ.,

invocate de către recurent.

neîntrunirea motivelor de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a

II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată,

urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Consiliul Local al comunei C. împotriva sentinței civile nr. 297 din 15 octombrie

2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 martie 2010.