ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2736/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Timișoara la data de 17 august 2009 sub nr. 971/59/2009 reclamantul Consiliul Local

al Comunei C. a chemat în judecată pe pârâta A.P.I.A. solicitând instanței pronunțarea

unei hotărâri prin care să se dispună suspendarea executării deciziei de soluționare

a contestației înregistrată la pârâtă sub nr. 3854 din 10 martie 2009, anularea

acestui act administrativ, precum și exonerarea reclamantei de la plata sumei de

71.720,41 RON.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 2697770 din 27 iunie 2008 s-a acordat,

ca formă de sprijin pe suprafața de teren aferent anului 2007, suma de 71.720,41

RON, sumă ce urma să fie utilizată pentru valorificarea superioară a pășunilor permanente

comunale.

Cu această ocazie, Centrul

Județean Caraș-Severin al A.P.I.A. a precizat consiliilor locale care sunt măsurile

care trebuie luate pentru aducerea suprafețelor declarate pajiști permanente în

parametri deplini de eligibilitate, respectiv care sunt cheltuielile eligibile.

Ulterior, în urma controlului

efectuat de o echipă de control din cadrul Direcției Antifraudă și Control Intern

din cadrul A.P.I.A. s-a constatat, prin procesul verbal din data de 27 ianuarie

2009, că suma de 71.720,41 RON a fost nelegal aprobată datorită faptului că beneficiarul

nu a desfășurat „activitate agricolă proprie" conform prevederilor art. 6

alin. (1) al ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 704/2007,

raportat la neîndeplinirea condițiilor de eligibilitate prevăzute de către O.U.G.

nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe

complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea

art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere

în agricultură, cu modificările și completările ulterioare.

Reclamantul a mai precizat

că a formulat contestație împotriva procesului verbal susmenționat dar contestația

a fost respinsă prin Decizia nr. 3854 din 10 martie 2009, actul administrativ pe

care îl contestă prin prezenta acțiune.

La termenul de judecată

din data de 26 noiembrie 2009 Curtea de Apel Timișoara a invocat excepția necompetenței

materiale a instanței iar prin sentința civilă nr. 409 din 26 noiembrie 2009 a declinat

competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția

contencios administrativ și fiscal, în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 3-7 și 10 din O.G. nr. 79/2003.

Pentru a hotărî astfel

prima instanță a reținut că impunerea în litigiu a fost calculată urmare verificării

modului de utilizare de către reclamant a unor fonduri avansate din Fondul European

de Garantare Agricolă în temeiul O.G. nr. 79/2003.

Or, potrivit dispozițiilor

art. 3-7 și art. 10 din O.G. nr. 79/2003 recuperarea fondurilor comunitare neeligibile

se face în condițiile C. proc. fisc.

Așa fiind devin aplicabile

prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care stabilesc că, în materia

contenciosului fiscal, competența materială a instanței este guvernată de criteriul

valoric iar nu de nivelul autorității publice care emite un act fiscal.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul Consiliul Local al Comunei C. criticând-o ca nelegală

și netemeinică și susținând în esență că sumele în litigiu nu intră în categoria

celor „care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii

ale acestora” ci fac parte din categoria creanțelor bugetare reglementate de O.G.

nr. 79/2003.

Curtea, analizând actele

și lucrările dosarului în raport cu dispozițiile legale aplicabile constată că în

mod corect prima instanță a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Caraș-Severin, având în vedere următoarele considerente:

Prin acțiunea formulată

pe rolul Curții de Apel Timișoara reclamantul Consiliul Local al Comunei C. a solicitat

în contradictoriu cu A.P.I.A. anularea procesului verbal de constatare din 29

ianuarie 2009 întocmit de Direcția Antifraudă și Control Intern prin care s-a constatat

ca neeligibilă suma de 71.720,41 RON reprezentând sprijin direct pe suprafața aferentă

anului 2007 pentru fermele mai mari de 50 ha, stabilindu-se restituirea acestora

precum și anularea deciziei din 10 martie 2009 emisă de A.P.I.A., prin care s-a

respins contestația reclamantului ca neîntemeiată.

Sumele au fost imputate

deoarece la dosarul beneficiarului nu există acte care să dovedească desfășurarea

unei activități proprii pentru îndeplinirea condițiilor de eligibilitate prevăzute

de O.U.G. nr. 125/2006.

Procesul verbal constituie

titlu de creanță fiscală în temeiul O.G. nr. 79/2003 coroborat cu art. 137

alin. (2) C. proc. fisc.

Potrivit prevederilor

art. 3-7 și 10 din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor

comunitare precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător:

„Art.3 alin. (4) Titlul

de creanță specificat la alin. (2) lit. a) constituie înștiințare de plată și cuprinde

elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc. , precum și

elemente specifice, acolo unde este necesar.

Titlul de creanță se comunică

debitorului în conformitate cu prevederile C. proc. fisc.

(6) Împotriva titlului

de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile

și termenele stabilite de O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu modificările și completările

ulterioare.

Art.4 alin. (2) Creanțele

bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor

și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea

asistentei financiare comunitare nerambursabile și debitorilor.

Art.7 alin. (2) Recuperarea

creanțelor bugetare rezultate din nereguli, prin executare silită, se efectuează

în RON, conform C. proc. fisc. , în conturile indicate în titlul executoriu sau

comunicate de autoritățile prevăzute la art. 2 lit. e).

Art. 10 alin (1) Pentru

creanțele bugetare rezultate din nereguli, actul prevăzut la art. 3 alin. (2)

lit. a), comunicat debitorului, constituie titlu executoriu în condițiile C.

proc. fisc.”

Rezultă din cele de mai

sus că recuperarea creanțelor decurgând din fondurile comunitare se face în condițiile

C. proc. fisc.

Așa fiind, devin aplicabile

prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care dispun că litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum

și accesoriile acestora, de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către

Tribunale.

În concluzie, în materia

contenciosului fiscal, competența materială a instanței este guvernată de un criteriu

valoric și nu de nivelul autorității publice care emite un act fiscal.

În consecință, cum impunerea

din litigiu este în sumă de 71.720,41 RON, revine Tribunalului competența materială

pentru judecarea cauzei, sens în care dosarul se trimite Tribunalului Caraș-Severin

cu aplicarea art. 158, 159 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Consiliul Local al Comunei C. împotriva sentinței nr. 409 din 26 noiembrie 2009

a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 25 mai 2010.