ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1342/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 27 aprilie 2009, reclamantul C.L.C.D., județul Caraș-Severin, în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A. a formulat acțiune în contencios administrativ împotriva deciziei de soluționare a contestației înregistrată la A.P.I.A. la 20 februarie 2009, solicitând: suspendarea executării deciziei contestate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei; admiterea în totalitate a acțiunii și anularea deciziei; exonerarea de la restituirea sumei de 153.933,45 lei. În motivarea acțiunii se arată că, în fapt, prin decizia înregistrată la A.P.I.A.

la 20 februarie 2009, reclamantului i se impută suma de 153.938,45 lei acordată ca sprijin pe suprafață de teren aferent anului 2007, pe considerentul că nu ar fi utilizat sumele respective pentru desfășurarea unei activități agricole. Cronologic s-a ajuns la emiterea acestei decizii în modul următor: la data de 15 mai 2007 a depus la A.P.I.A. cererea de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață pentru anul 2007; prin decizia nr. 2576866 din 19 iunie 2008 i s-a acordat suma de 153.938,45 lei, sumă care urma să fie utilizată pentru valorificarea superioară a pășunilor permanente comunale; Centrul Județean Caraș-Severin al A.P.I.A.

precizează consiliilor locale care sunt măsurile care trebuie luate pentru aducerea suprafețelor declarate pajiști permanente în parametri deplini de eligibilitate, respectiv care sunt cheltuielile eligibile: - Efectuarea de lucrări de curățire a pajiștilor permanente pentru îndepărtarea rugilor, mărăcinișurilor, tufelor de spin și porumbar, puieților de arbori, combaterea ferigii (prin cosiri repetate); - Pe suprafețele declarate neincluse în „pachetul verde”, executarea de tratamente de erbicidare pentru înlăturarea vegetației nedorite (feriga); - Achiziționarea de utilaje specifice pentru realizarea lucrărilor de mai sus (utilaje pentru defrișări, cosiri). La data de 22 ianuarie 2009, o echipă de control din cadrul D.A.C.I.

din cadrul A.P.I.A. a încheiat un proces-verbal de constatare care are ca obiect verificarea condițiilor de legalitate și oportunitate privind acordarea sprijinului direct pe suprafață, aferent anului 2007, pentru fermele mai mari de 50 de ha, fiind supusă controlului și cererea reclamantului. Organul de control a constatat că prin decizia nr. 2576866 din 19 iunie 2008 a A.P.I.A., i s-ar fi aprobat în mod nelegal suma de 153.938,45 lei, nelegalitatea acordării sumei respective fiind determinată de faptul că nu a desfășurat „activitate agricolă proprie” conform prevederilor art. 6 alin. (1) al Ordinului M.A.D.R. nr. 704/2007, raportat la neîndeplinirea condițiilor de eligibilitate prevăzute de către O.U.G.

nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, cu modificările și completările ulterioare. Procesul verbal de mai sus l-a contestat în termenul legal, contestația fiind respinsă prin decizia nr. 4.747 din 20 februarie 2009 pe care o contestă prin prezenta acțiune, motivația respingerii contestației fiind aceea că nu a desfășurat propria activitate agricolă. Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 224 din 25 iunie 2009 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pentru recuperarea fondurilor comunitare neeligibile sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură fiscală așa cum rezultă din dispozițiile art. 3-7 și art. 10 din O.G. nr. 79/2003. Raportat la aceste constatări devin aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul că stabilirea instanței competente se face în funcție de criteriul valoric al creanței de recuperat. Având în vedere că impunerea în litigiu este sub plafonul de 500.000 lei, instanța competentă este tribunalul. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.L.C.D., criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Recurentul a susținut în esență că în mod greșit s-a stabilit competența în favoarea Tribunalului, secția de contencios administrativ întrucât emitenta actului atacat este o instituție publică centrală, iar sumele în litigiu nu intră în categoria celor care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora…” ci fac parte din categoria creanțelor bugetare reglementate de O.G. nr. 79/2003. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Creanța în litigiu a fost calculată ca urmare a verificării modului de utilizare de către reclamant a unor fonduri avansate din F.E.G.A., în temeiul O.G.

nr. 73/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, încheindu-se procesul-verbal de constatare din 27 ianuarie 2009 de către D.A.C.I. din cadrul pârâtei A.P.I.A. Împotriva acestui titlu reclamantul a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr. 4.747 din 11 martie 2009 în condițiile Codului de procedură fiscală. Ca atare, dispozițiile legale aplicabile sunt cele prevăzute de O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător. Potrivit dispozițiilor O.G. nr. 79/2009, art. 4 și 5 „Constituie obiect al recuperării creanțelor bugetare rezultate din nereguli sumele plătite necuvenit din fonduri comunitare și/ sau din cofinanțarea aferentă, costurile bancare, inclusiv accesoriile acesta, precum și alte sume stabilite de lege în sarcina debitorului.

Creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor”. Fiind asimilate creanțelor fiscale, la stabilirea instanței competente Înalta Curte de Casație și Justiție va avea în vedere criteriul valoric al creanței, iar nu emitentul actului atacat.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. În cauza de față se contestă decizia nr. 2881454 din 16 august 2008 emisă de pârâta A.P.I.A., în sensul anulării excluderii de la plată în cadrul schemelor de sprijin și a sancțiunii multianuale în valoare de 588,26 lei pentru schema unică pe suprafață și 96,88 lei pentru schema pentru plăți naționale directe complementare. Prin urmare, cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat este sub 500.000 lei, astfel că instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.L.C.D. județul Caraș-Severin, împotriva sentinței nr. 224 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2010.