ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2736/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 17 august 2009 sub nr. 971/59/2009 reclamantul Consiliul Local al comunei Ciuchici a chemat în judecată pe pârâta A.P.I.A. solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună suspendarea executării deciziei de soluționare a contestației înregistrată la pârâtă sub nr. 3854 din 10 martie 2009, anularea acestui act administrativ, precum și exonerarea reclamantei de la plata sumei de 71.720,41 lei. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 2697770 din 27 iunie 2008 s-a acordat, ca formă de sprijin pe suprafața de teren aferent anului 2007, suma de 71.720,41 lei, sumă ce urma să fie utilizată pentru valorificarea superioară a pășunilor permanente comunale.

Cu această ocazie, Centrul Județean Caraș-Severin al A.P.I.A. a precizat consiliilor locale care sunt măsurile care trebuie luate pentru aducerea suprafețelor declarate pajiști permanente în parametri deplini de eligibilitate, respectiv care sunt cheltuielile eligibile. Ulterior, în urma controlului efectuat de o echipă de control din cadrul Direcției Antifraudă și Control Intern din cadrul A.P.I.A. s-a constatat, prin procesul verbal din data de 27 ianuarie 2009, că suma de 71.720,41 lei a fost nelegal aprobată datorită faptului că beneficiarul nu a desfășurat „activitate agricolă proprie" conform prevederilor art. 6 alin. (1) al ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr.704/2007, raportat la neîndeplinirea condițiilor de eligibilitate prevăzute de către O.U.G.

nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, cu modificările și completările ulterioare. Reclamantul a mai precizat că a formulat contestație împotriva procesului verbal susmenționat dar contestația a fost respinsă prin Decizia nr. 3854 din 10 martie 2009, actul administrativ pe care îl contestă prin prezenta acțiune. La termenul de judecată din data de 26 noiembrie 2009 Curtea de Apel Timișoara a invocat excepția necompetenței materiale a instanței iar prin sentința civilă nr. 409 din 26 noiembrie 2009 a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția contencios administrativ și fiscal, în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 3-7 și art. 10 din O.G.

nr. 79/2003. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că impunerea în litigiu a fost calculată urmare verificării modului de utilizare de către reclamant a unor fonduri avansate din F.E.G.A. în temeiul O.G. nr. 79/2003. Or, potrivit dispozițiilor art. 3-7 și art. 10 din O.G. nr. 79/2003 recuperarea fondurilor comunitare neeligibile se face în condițiile Codului de procedură fiscală. Așa fiind devin aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care stabilesc că, în materia contenciosului fiscal, competența materială a instanței este guvernată de criteriul valoric iar nu de nivelul autorității publice care emite un act fiscal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Local al Comunei Ciuchici criticând-o ca nelegală și netemeinică și susținând în esență că sumele în litigiu nu intră în categoria celor „care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora” ci fac parte din categoria creanțelor bugetare reglementate de O.G. nr. 79/2003. Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu dispozițiile legale aplicabile constată că în mod corect prima instanță a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, având în vedere următoarele considerente: Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel Timișoara reclamantul Consiliul Local al comunei Ciuchici a solicitat în contradictoriu cu A.P.I.A.

anularea procesului verbal de constatare nr. 2244 din 29 ianuarie 2009 întocmit de Direcția Antifraudă și Control Intern prin care s-a constatat ca neeligibilă suma de 71.720,41 lei reprezentând sprijin direct pe suprafața aferentă anului 2007 pentru fermele mai mari de 50 ha, stabilindu-se restituirea acestora precum și anularea deciziei nr. 3584 din 10 martie 2009 emisă de A.P.I.A., prin care s-a respins contestația reclamantului ca neîntemeiată. Sumele au fost imputate deoarece la dosarul beneficiarului nu există acte care să dovedească desfășurarea unei activități proprii pentru îndeplinirea condițiilor de eligibilitate prevăzute de O.U.G. nr. 125/2006. Procesul verbal constituie titlu de creanță fiscală în temeiul O.G.

nr. 79/2003 coroborat cu art. 137 alin. (2) C. proc. fisc. Potrivit prevederilor art. 3-7 și art. 10 din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător: „Art. 3 (4) Titlul de creanță specificat la alin. (2) lit. a) constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum și elemente specifice, acolo unde este necesar. (5) Titlul de creanță se comunică debitorului în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală. (6) Împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Art. 4 (2) Creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistentei financiare comunitare nerambursabile și debitorilor. Art. 7 (2) Recuperarea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, prin executare silită, se efectuează în lei, conform Codului de procedură fiscală, în conturile indicate în titlul executoriu sau comunicate de autoritățile prevăzute la art. 2 lit. e). Art. 10 (1) Pentru creanțele bugetare rezultate din nereguli, actul prevăzut la art. 3 alin. (2) lit. a), comunicat debitorului, constituie titlu executoriu în condițiile Codului de procedură fiscală”.

Rezultă din cele de mai sus că recuperarea creanțelor decurgând din fondurile comunitare se face în condițiile Codului de procedură fiscală. Așa fiind, devin aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care dispun că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesoriile acestora, de până la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunale. În concluzie, în materia contenciosului fiscal, competența materială a instanței este guvernată de un criteriu valoric și nu de nivelul autorității publice care emite un act fiscal. În consecință, cum impunerea din litigiu este în sumă de 71.720,41 lei, revine tribunalului competența materială pentru judecarea cauzei, sens în care dosarul se trimite Tribunalului Caraș-Severin cu aplicarea art. 158, art. 159 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Local al comunei Ciuchici împotriva sentinței nr. 409 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 mai 2010.