ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3078/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 396 din 25 noiembrie 2009 Curtea de Apel Timișoara a admis

acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Comunei Bocșa, prin S.C.C.A.

în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A., a anulat cerere decizia de soluționare a

contestației formulată de către reclamant împotriva procesului verbal de

constatare întocmit la data de 02 februarie 2009 de către pârâtă, înregistrat la

04 februarie 2009 și în consecință a obligat pârâta să analizeze pe fond

contestația formulată de reclamant împotriva procesului verbal atacat.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că excepția

lipsei calității de reprezentant legal al reclamantului este neîntemeiată,

având în vedere că toate actele care au fost perfectate în vederea obținerii

vederea obținerii sumelor de la A.P.I.A., au fost întocmite de M.Ț. - șef S.C.C.A.,

in temeiul împuternicirii din 14 mai 2007, împuternicire care a fost emisă și

semnată de către Primarul Orașului Bocșa.

S-a

arătat în considerentele sentinței atacate că prin Decizia nr. 2576857 din 19

iunie 2008 s-a acordat reclamantului suma de 45.937,77 lei, sumă care urma să

fie utilizată pentru valorificarea superioară a pășunilor permanente comunale,

iar ulterior s-a constatat de către organul de control că această sumă a fost

aprobată în mod nelegal.

De

asemenea, instanța de fond a mai reținut că reclamantul a formulat contestație

împotriva procesului verbal întocmit, iar contestația a fost respinsă prin

Decizia nr. 500 din 17 martie 2009 fără să fie analizată pe fond, cu motivarea

că plângerea a fost depusă de o persoană care nu avea calitate de a contesta.

Din

analiza actelor și lucrărilor din dosar, instanța de fond a constatat că atât

cererea de finanțare, cât și celelalte înscrisuri în legătură cu accesarea

sumei ce face obiectul litigiului au fost semnate de T.M. - șeful S.C.C.A.

din cadrul Consiliului Local Bocșa, aceeași persoană fiind menționată și în

cuprinsul procesului verbal de constatare care face obiectul contestației, în

baza împuternicirii întocmite la data 14 mai 2007.

Împotriva

acestei hotărâri, A.P.I.A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

A

învederat recurenta-pârâtă, prin motivele de recurs, că Decizia nr. 5441 din 23

martie 2009 este temeinică și legală, având în vedere că s-a constatat că

datele înscrise de reclamantă în cerere nu sunt reale deoarece nu s-a făcut

dovada utilizării suprafeței de teren declarate conform art. 6 alin. (1) din Ordinul

M.A.D.R. nr. 704/2007, astfel că toata suma de 45.937,77 lei este neeligibilă.

A

mai arătat recurenta că instanța de fond a apreciat în mod greșit că S.C.C.A.

Bocșa avea competența de a reprezenta Consiliul Local Bocșa în relația cu A.P.I.A.

și în fața instanțelor de judecată, iar dna Ț.M. - Șef S.C.C.A. Bocșa nu avea

mandat expres sau procură specială în acest sens.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., analizând motivele de recurs

formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză, va admite recursul constatând incident în cauză

motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., pentru considerentele ce

urmează.

În conformitate cu

dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să

stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea

corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Analizând actele

dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată

îl reprezintă anularea deciziei de soluționare a contestației formulată de

către reclamantul Consiliul Local al Comunei Bocșa împotriva procesului verbal

întocmit la data de 02 februarie 2009 de către pârâta A.P.I.A.

Instanța de recurs a

constatat că în urma controlului efectuat de D.A.C.I. din cadrul A.P.I.A., a

fost încheiat procesul verbal prin care s-a constatat că suma de 45.937,77 lei

i-a fost acordată reclamantului în mod nelegal.

Împotriva acestui

proces-verbal s-a formulat contestație, pe care pârâtul a respins-o prin

decizia ce face, de asemenea, obiect al acțiunii de față, reținând că această

contestație a fost depusă de o persoană care nu are calitate de a contesta.

În conformitate cu

dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004 litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se

soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte a reținut că Legea

contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a

cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două

criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul

și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere

obiectul cauzei de față, care privește o creanță bugetară, rezultată din

nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare,competența

de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul

cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de

lei, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate centrală.

Soluția decurge și

din aplicarea prevederilor art. 9 din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și

recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare

aferente utilizate necorespunzător, potrivit căruia sumele provenite din

asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană,

precum și din fondurile de cofinanțare care sunt rezultatul unor nereguli sau

fraude reprezintă creanțe bugetare, a căror constatare urmează procedura din

legislația în vigoare privind contestarea de plată a creanțelor bugetare.

Prin urmare, competența

de soluționare a prezentului litigiu aparține în primă instanță Tribunalului,

iar Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va pronunța în acest

sens.

Pentru considerentele

menționate,în baza art. 312 alin. (3) cu referire la art. 304 pct. 3 C. proc.

civ. Înalta Curte va admite recursul, casând sentința atacată, cu trimiterea

cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Caraș-Severin, secția de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de A.P.I.A. împotriva sentinței civile nr. 396 din 25 noiembrie 2009 a

Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Caraș Severin

- Secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2010.