ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3078/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 396 din 25 noiembrie 2009 Curtea de Apel Timișoara a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Comunei Bocșa, prin S.C.C.A. în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A., a anulat cerere decizia de soluționare a contestației formulată de către reclamant împotriva procesului verbal de constatare întocmit la data de 02 februarie 2009 de către pârâtă, înregistrat la 04 februarie 2009 și în consecință a obligat pârâta să analizeze pe fond contestația formulată de reclamant împotriva procesului verbal atacat. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că excepția lipsei calității de reprezentant legal al reclamantului este neîntemeiată, având în vedere că toate actele care au fost perfectate în vederea obținerii vederea obținerii sumelor de la A.P.I.A., au fost întocmite de M.Ț.

- șef S.C.C.A., in temeiul împuternicirii din 14 mai 2007, împuternicire care a fost emisă și semnată de către Primarul Orașului Bocșa. S-a arătat în considerentele sentinței atacate că prin Decizia nr. 2576857 din 19 iunie 2008 s-a acordat reclamantului suma de 45.937,77 lei, sumă care urma să fie utilizată pentru valorificarea superioară a pășunilor permanente comunale, iar ulterior s-a constatat de către organul de control că această sumă a fost aprobată în mod nelegal. De asemenea, instanța de fond a mai reținut că reclamantul a formulat contestație împotriva procesului verbal întocmit, iar contestația a fost respinsă prin Decizia nr. 500 din 17 martie 2009 fără să fie analizată pe fond, cu motivarea că plângerea a fost depusă de o persoană care nu avea calitate de a contesta.

Din analiza actelor și lucrărilor din dosar, instanța de fond a constatat că atât cererea de finanțare, cât și celelalte înscrisuri în legătură cu accesarea sumei ce face obiectul litigiului au fost semnate de T.M. - șeful S.C.C.A. din cadrul Consiliului Local Bocșa, aceeași persoană fiind menționată și în cuprinsul procesului verbal de constatare care face obiectul contestației, în baza împuternicirii întocmite la data 14 mai 2007. Împotriva acestei hotărâri, A.P.I.A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A învederat recurenta-pârâtă, prin motivele de recurs, că Decizia nr. 5441 din 23 martie 2009 este temeinică și legală, având în vedere că s-a constatat că datele înscrise de reclamantă în cerere nu sunt reale deoarece nu s-a făcut dovada utilizării suprafeței de teren declarate conform art. 6 alin. (1) din Ordinul M.A.D.R.

nr. 704/2007, astfel că toata suma de 45.937,77 lei este neeligibilă. A mai arătat recurenta că instanța de fond a apreciat în mod greșit că S.C.C.A. Bocșa avea competența de a reprezenta Consiliul Local Bocșa în relația cu A.P.I.A. și în fața instanțelor de judecată, iar dna Ț.M. - Șef S.C.C.A. Bocșa nu avea mandat expres sau procură specială în acest sens. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul constatând incident în cauză motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., pentru considerentele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea deciziei de soluționare a contestației formulată de către reclamantul Consiliul Local al Comunei Bocșa împotriva procesului verbal întocmit la data de 02 februarie 2009 de către pârâta A.P.I.A. Instanța de recurs a constatat că în urma controlului efectuat de D.A.C.I.

din cadrul A.P.I.A., a fost încheiat procesul verbal prin care s-a constatat că suma de 45.937,77 lei i-a fost acordată reclamantului în mod nelegal. Împotriva acestui proces-verbal s-a formulat contestație, pe care pârâtul a respins-o prin decizia ce face, de asemenea, obiect al acțiunii de față, reținând că această contestație a fost depusă de o persoană care nu are calitate de a contesta. În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora. Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește o creanță bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare,competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de lei, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate centrală.

Soluția decurge și din aplicarea prevederilor art. 9 din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, potrivit căruia sumele provenite din asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum și din fondurile de cofinanțare care sunt rezultatul unor nereguli sau fraude reprezintă creanțe bugetare, a căror constatare urmează procedura din legislația în vigoare privind contestarea de plată a creanțelor bugetare. Prin urmare, competența de soluționare a prezentului litigiu aparține în primă instanță Tribunalului, iar Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ.

se va pronunța în acest sens. Pentru considerentele menționate,în baza art. 312 alin. (3) cu referire la art. 304 pct. 3 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, casând sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Caraș-Severin, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.P.I.A. împotriva sentinței civile nr. 396 din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Caraș Severin - Secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2010.