ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1454/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin sentința nr. 305 din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Local T.R. și pârâta A.P.I.A., în favoarea Tribunalului Caraș-Severin. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța învestită cu soluționarea acțiunii introductive a reținut că obiectul cererii introductive privește un act administrativ fiscal, pentru care competența materială se stabilește prin raportare exclusiv la criteriul valoric prevăzut de dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a constatat că suma din actul contestat se situează sub pragul de 500.000 RON, motiv pentru care a dispus în consecință.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală. A arătat că în mod greșit Curtea de Apel a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului, întrucât pârâta este o instituție publică centrală, care atrage competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel. A precizat că sumele în discuție nu intră în categoria celor care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, ci fac parte din categoria creanțelor bugetare reglementate de O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează. Analizând actele și lucrările cauzei, Înalta Curte a constatat că, în urma unui control efectuat de echipa de verificare a A.P.I.A. privind condițiile de eligibilitate și plată pentru acordarea sprijinului direct pe suprafață pentru anul 2007, a fost încheiat procesul verbal de constatare din 27 ianuarie 2009, stabilindu-se în sarcina reclamantului un debit în valoare de 47.256,57 RON. Împotriva acestui proces-verbal a formulat contestație reclamantul, care a fost respinsă prin decizia de soluționare a contestației nr. 4848 din 11 martie 2009, obiect al cauzei de față.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale. Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește o creanță bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de RON, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate centrală. Soluția decurge și din aplicarea prevederilor art. 3 din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, potrivit căruia sumele provenite din asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum și din fondurile de cofinanțare care sunt rezultatul unor nereguli sau fraude reprezintă creanțe bugetare, a căror constatare urmează procedura din legislația în vigoare privind contestarea de plată a creanțelor bugetare.

Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Consiliul Local al comunei T.R. împotriva sentinței nr. 305 din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2010.