ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1454/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, a constatat următoarele:

Prin sentința nr. 305 din 15 octombrie 2009 a

Curții de Apel Timișoara a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind

pe reclamantul Consiliul Local T.R. și pârâta A.P.I.A., în favoarea Tribunalului

Caraș-Severin.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța învestită cu soluționarea acțiunii introductive a reținut că

obiectul cererii introductive privește un act administrativ fiscal, pentru care

competența materială se stabilește prin raportare exclusiv la criteriul valoric

prevăzut de dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și a constatat că suma din actul contestat se situează sub pragul de 500.000 RON,

motiv pentru care a dispus în consecință.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală.

A arătat că în mod greșit

Curtea de Apel a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului,

întrucât pârâta este o instituție publică centrală, care atrage competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel. A precizat că sumele în discuție nu intră în

categoria celor care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum

și accesorii ale acestora, ci fac parte din categoria creanțelor bugetare reglementate

de O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum

și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător.

Înalta Curte de Casație

și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând motivele de

recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele

ce urmează.

Analizând actele și lucrările

cauzei, Înalta Curte a constatat că, în urma unui control efectuat de echipa de

verificare a A.P.I.A. privind condițiile de eligibilitate și plată pentru acordarea

sprijinului direct pe suprafață pentru anul 2007, a fost încheiat procesul verbal

de constatare din 27 ianuarie 2009, stabilindu-se în sarcina reclamantului un debit

în valoare de 47.256,57 RON.

Împotriva acestui proces-verbal

a formulat contestație reclamantul, care a fost respinsă prin decizia de soluționare

a contestației nr. 4848 din 11 martie 2009, obiect al cauzei de față.

În conformitate cu dispozițiile

art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte a reținut

că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare

a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două criterii

și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului

litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum

și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul

cauzei de față, care privește o creanță bugetară, rezultată din nereguli privind

utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, competența de soluționare a

cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită

de actul administrativ atacat de până la 500.000 de RON, indiferent dacă actul atacat

este emis de o autoritate centrală.

Soluția decurge și din

aplicarea prevederilor art. 3 din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea

fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate

necorespunzător, potrivit căruia sumele provenite din asistența financiară nerambursabilă

acordată României de Comunitatea Europeană, precum și din fondurile de cofinanțare

care sunt rezultatul unor nereguli sau fraude reprezintă creanțe bugetare, a căror

constatare urmează procedura din legislația în vigoare privind contestarea de plată

a creanțelor bugetare.

Pentru aceste considerente,

văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței atacate, în temeiul

art. 312 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat

de Consiliul Local al comunei T.R. împotriva sentinței nr. 305 din 15 octombrie

2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2010.