ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 102/2010

Prin sentința nr. 3446 din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel București a fost respinsă contestația reclamantei U.S.M. Suceava formulată în contradictoriu cu M.D.L.P.L. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța investită cu soluționarea acțiunii introductive a reținut că reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 99539 din 22 iulie 2008 și a procesului verbal de constatare încheiat la 22 mai 2008, acte prin care pârâta a apreciat că, în derularea programului din 2004 I.B.T.I.C.C.B.R. Romania - Ukraine, reclamanta a încheiat contracte de muncă cu persoane cu care aveau deja încheiate contracte de muncă cu normă întreagă, cu încălcarea dispozițiilor legale. Instanța a reținut că organul de control a reținut corect că au fost încălcate dispozițiile din contractul de grant, întrucât contabilitatea acestuia nu a fost ținută corespunzător, rezultând din actele dosarului că nu au fost calculate și nu s-a achitat contribuția datorată bugetului de stat consolidat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală. A arătat faptul că sentința instanței de fond este practic nemotivată, întrucât au fost preluate și menționate texte de lege, fără a se arăta punctul de vedere cu privire la aceste texte. A precizat pe larg situația de fapt cu privire la derularea contractului de grant încheiat și a precizat că titlul de creanță emis se bazează pe o interpretare greșită a dispozițiilor legale. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat în temeiul dispozițiilor art. 299 coroborate cu art. 4 C. proc. civ., analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul constatând incident în cauză motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., pentru considerentele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Deciziei nr. 99539 din 22 iulie 2008 și a procesului verbal de constatare încheiat la 22 mai 2008 emise de pârât. Înalta Curte reține că în temeiul Ordinului emis de Ministrul Dezvoltării nr. 272 din 4 martie 2008 s-a dispus efectuarea în perioada 18 martie 2008 - 21 martie 2008 a unui control în urma sesizării D.C.T.P.

din 26 februarie 2008 privind derularea proiectului din 2004, având ca beneficiar Universitatea Ștefan cel Mare. Controlul s-a efectuat atât la sediul Ministerului, cât și la sediul beneficiarului. Instanța de recurs a constatat că, urmare a verificărilor efectuate, a fost încheiat procesul - verbal atacat, care constituie titlu de creanță pentru suma de 32.500 euro, echivalentul a 116.812 lei, debit care va fi dedus, conform art. 6 din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările ulterioare. Împotriva acestui proces - verbal s-a formulat contestație, pe care pârâtul a respins-o prin decizia ce face, de asemenea, obiect al acțiunii de față, reținând că această contestație nu este întemeiată, în raport cu dispozițiile art. 215 alin. (1) și art. 216 alin. (1) din O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ - fiscale. Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește o creanță bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare,competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de lei, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate centrală. Soluția decurge și din aplicarea prevederilor art. 9 din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, potrivit căruia sumele provenite din asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum și din fondurile de cofinanțare care sunt rezultatul unor nereguli sau fraude reprezintă creanțe bugetare, a căror constatare urmează procedura din legislația în vigoare privind contestarea de plată a creanțelor bugetare.

Prin urmare, competența de soluționare a prezentului litigiu aparține în primă instanță Tribunalului, iar Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. s-a pronunțat în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Adminte recursul formulat de U.S.M. Suceava împotriva sentinței nr. 3446 din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competenta soluționare la Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi, 15 ianuarie 2010.