ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1735/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 12 mai 2008 la Curtea de Apel Suceava, reclamanta SC B.E.G. SA Suceava a solicitat în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Suceava, A.F.P. Suceava și A.N.A.F., să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 67 din 13 iunie 2007 emisă de A.F.P. Suceava, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Reclamanta a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, în sensul că există îndoieli asupra legalității actului administrativ, acesta fiind contestat în dosarul nr. 109/39/2008 al Curții de Apel Suceava și este previzibilă producerea unor pagube iminente prin executarea sumei de 1.129.640 lei, ce face obiectul deciziei de impunere nr. 67/2007, întrucât reclamanta realizează investiții din Programul „Utilități și Mediu la Standarde Europene în Județul Suceava”, iar punerea în executare a deciziei ar conduce la blocarea activității agentului economic. Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 29 mai 2008 a admis cererea reclamantei de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 67 din 13 iunie 2007 emisă de A.F.P.

Suceava în contradictoriu cu pârâtele și a suspendat executarea deciziei până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a apreciat că solicitarea reclamantei întrunește cumulativ cerințele art. 14 alin. (1) și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind depusă și dovada achitării cauțiunii. S-a reținut că reclamanta este partener în implementarea proiectului „Utilități și Mediu la Standarde Europene în Județul Suceava”, aspect necontestat de pârâte, iar punerea în executare a deciziei de impunere ar crea disfuncționalități financiare și sociale previzibile, extrem de însemnate în realizarea și implementarea proiectului. Împotriva încheierii din 29 mai 2009 a declarat recurs D.G.F.P.

Suceava, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. În motivele de recurs, recurenta susține, în esență, următoarele critici: 1. Încheierea recurată în mod greșit cuprinde în dispozitivul său mențiunea potrivit căreia termenul de recurs este de 5 zile de la pronunțare, deși potrivit art. 15 alin. (2) raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, termenul de recurs este de 5 zile de la comunicare; 2. Instanța de fond, în mod greșit a admis cererea formulată de reclamantă întrucât în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și anume: cazul bine justificat și paguba iminentă. Se menționează că simplul fapt al contestării unui act administrativ fiscal și invocarea unor chestiuni de drept pe care reclamanta le consideră a fi în favoarea sa, nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

Măsurile dispuse de organele fiscale cu privire la intimata-reclamantă, nu sunt de natură a afecta realizarea programului de investiții în cadrul proiectului „Utilități și Mediu la Standarde Europene în județul Suceava”, întrucât sumele necesare realizării operațiunilor ce implică implementarea programului sunt asigurate de Consiliul Județean Suceava și unitățile administrativ-teritoriale, iar Consiliul Județean poate reveni asupra delegării intimatei-reclamante cu privire la drepturile și obligațiile aferente componentei de implementare a proiectului anterior menționat.

Înalta Curte, analizând recursul formulat, în raport de motivele de recurs invocate, de actele și probele existente la dosarul cauzei, apreciază că recursul formulat este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse: 1. Cu privire la primul motiv de recurs, se reține faptul că, într-adevăr, instanța de fond a inserat în dispozitivul încheierii recurate că termenul de recurs este în 5 zile de la pronunțare în loc de 5 zile de la comunicare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 14 alin. (4) și art. 15 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, însă nu s-a pus problema tardivității recursului formulat, astfel că această mențiune este fără efecte asupra exercitării căii de atac a recursului. 2. În ceea ce privește celălalt motiv de recurs, referitor la neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu referire la cererea de suspendare, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat.

Instanța de fond avea obligația să analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile cumulative impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente. Susținerea instanței de fond în sensul că motivele de nelegalitate invocate pentru anularea deciziei contestate constituie caz bine justificat, este greșită, întrucât acestea nu pot prin ele însele să dovedească existența cazului bine justificat fără alte dovezi. Motivele de nelegalitate invocate de intimata-reclamantă nu creează o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal, avându-se în vedere definiția acordată de legiuitor în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 cazului bine justificat, ca fiind: „împrejurarea legată de starea de fapt și de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.

Prin urmare, în mod greșit s-a reținut de instanța de fond ca fiind îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat. În ceea ce privește paguba iminentă aceasta trebuie analizată în raport de definiția dată acesteia de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/ 2004. Cele reținute de prima instanță în sensul că punerea în executare a deciziei de impunere ce are ca obiect suma de 1.129.640 RON cu titlu de penalități de întârziere, ar conduce la disfuncționalități financiare și sociale previzibile și extrem de însemnate, nu sunt de natură a conduce la concluzia potrivit căreia această situație se încadrează în definiția pagubei iminente prevăzută de dispozițiile legale menționate.

Măsurile dispuse de organele fiscale cu privire la intimata-reclamantă nu afectează realizarea programului de investiții menționat, întrucât contractele de execuție lucrări sunt încheiate în calitate de achizitor (autoritate contractantă) de către Consiliul Județean Suceava, iar nu de SC B.E.G. SA, astfel că derularea contractelor pentru implementarea proiectului „Utilități și Mediu la Standarde Europene în județul Suceava” nu este afectată de măsurile stabilite prin decizia de impunere nr. 67/2007, care vizează o problemă strict fiscală doar a intimatei, motiv pentru care suspendarea executării actului administrativ nu se justifică.

Suspendarea actelor administrative reprezintă o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate și de veridicitate, care determină principiul executării acestora din oficiu, ori a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce, într-un stat de drept, este de neconceput. Avându-se în vedere cele reținute anterior, Înalta Curte apreciază că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 15 coroborate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, ceea ce face ca motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie îndeplinit.

În temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat de recurenta-pârâtă, se va casa sentința recurată, în sensul că se va respinge cererea de suspendare formulată de SC B.E.G. SA, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. Suceava împotriva Încheierii din 29 mai 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond, respinge cererea de suspendare a Deciziei nr. 67 din 13 iunie 2007 emisă de A.F.P. Suceava formulată de reclamanta SC B.E.G. SA în contradictoriu cu D.G.F.P. Suceava, A.F.P. Suceava și A.N.A.F. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2009.