ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1735/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1735/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 12 mai 2008
la Curtea de Apel Suceava, reclamanta SC B.E.G. SA Suceava a solicitat în
contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Suceava, A.F.P. Suceava și A.N.A.F., să se
dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 67 din 13 iunie 2007
emisă de A.F.P. Suceava, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a
cauzei.
Reclamanta a arătat că în cauză sunt
incidente dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, în sensul că
există îndoieli asupra legalității actului administrativ, acesta fiind
contestat în dosarul nr. 109/39/2008 al Curții de Apel Suceava și este
previzibilă producerea unor pagube iminente prin executarea sumei de 1.129.640
lei, ce face obiectul deciziei de impunere nr. 67/2007, întrucât reclamanta
realizează investiții din Programul „Utilități și Mediu la Standarde Europene
în Județul Suceava”, iar punerea în executare a deciziei ar conduce la blocarea
activității agentului economic.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială,
contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 29 mai 2008 a admis
cererea reclamantei de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 67 din
13 iunie 2007 emisă de A.F.P. Suceava în contradictoriu cu pârâtele și a
suspendat executarea deciziei până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunța această sentință,
instanța de fond a apreciat că solicitarea reclamantei întrunește cumulativ
cerințele art. 14 alin. (1) și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind
depusă și dovada achitării cauțiunii.
S-a reținut că reclamanta este partener
în implementarea proiectului „Utilități și Mediu la Standarde Europene în
Județul Suceava”, aspect necontestat de pârâte, iar punerea în executare a
deciziei de impunere ar crea disfuncționalități financiare și sociale
previzibile, extrem de însemnate în realizarea și implementarea proiectului.
Împotriva încheierii din 29 mai 2009 a
declarat recurs D.G.F.P. Suceava, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs, recurenta susține,
în esență, următoarele critici:
Încheierea recurată în mod greșit
cuprinde în dispozitivul său mențiunea potrivit căreia termenul de recurs este
de 5 zile de la pronunțare, deși potrivit art. 15 alin. (2) raportat la art. 14
alin. (4) din Legea nr. 554/2004, termenul de recurs este de 5 zile de la
comunicare;
Instanța de fond, în mod greșit a
admis cererea formulată de reclamantă întrucât în cauză nu s-a făcut dovada
îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004
și anume: cazul bine justificat și paguba iminentă.
Se menționează că simplul fapt al
contestării unui act administrativ fiscal și invocarea unor chestiuni de drept
pe care reclamanta le consideră a fi în favoarea sa, nu sunt de natură să
creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ. Măsurile
dispuse de organele fiscale cu privire la intimata-reclamantă, nu sunt de
natură a afecta realizarea programului de investiții în cadrul proiectului
„Utilități și Mediu la Standarde Europene în județul Suceava”, întrucât sumele
necesare realizării operațiunilor ce implică implementarea programului sunt
asigurate de Consiliul Județean Suceava și unitățile administrativ-teritoriale,
iar Consiliul Județean poate reveni asupra delegării intimatei-reclamante cu
privire la drepturile și obligațiile aferente componentei de implementare a
proiectului anterior menționat.
Înalta Curte, analizând recursul
formulat, în raport de motivele de recurs invocate, de actele și probele
existente la dosarul cauzei, apreciază că recursul formulat este fondat pentru
considerentele ce urmează a fi expuse:
Cu privire la primul motiv de recurs,
se reține faptul că, într-adevăr, instanța de fond a inserat în dispozitivul
încheierii recurate că termenul de recurs este în 5 zile de la pronunțare în
loc de 5 zile de la comunicare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 14 alin. (4)
și art. 15 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, însă nu s-a pus problema
tardivității recursului formulat, astfel că această mențiune este fără efecte
asupra exercitării căii de atac a recursului.
În ceea ce privește celălalt motiv de
recurs, referitor la neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de
art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu referire la cererea de suspendare, Înalta
Curte apreciază că acesta este fondat.
Instanța de fond avea obligația să
analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile cumulative impuse de art. 14 alin. (1)
din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea
producerii unei pagube iminente.
Susținerea instanței de fond în sensul că
motivele de nelegalitate invocate pentru anularea deciziei contestate constituie
caz bine justificat, este greșită, întrucât acestea nu pot prin ele însele să
dovedească existența cazului bine justificat fără alte dovezi.
Motivele de nelegalitate invocate de
intimata-reclamantă nu creează o îndoială serioasă în privința legalității
actului administrativ fiscal, avându-se în vedere definiția acordată de
legiuitor în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 cazului bine
justificat, ca fiind: „împrejurarea legată de starea de fapt și de drept, care
este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului
administrativ”.
Prin urmare, în mod greșit s-a reținut de
instanța de fond ca fiind îndeplinită condiția referitoare la cazul bine
justificat.
În ceea ce privește paguba iminentă
aceasta trebuie analizată în raport de definiția dată acesteia de art. 2 alin.
(1) lit. ș) din Legea nr. 554/ 2004. Cele reținute de prima instanță în sensul
că punerea în executare a deciziei de impunere ce are ca obiect suma de
1.129.640 RON cu titlu de penalități de întârziere, ar conduce la
disfuncționalități financiare și sociale previzibile și extrem de însemnate, nu
sunt de natură a conduce la concluzia potrivit căreia această situație se
încadrează în definiția pagubei iminente prevăzută de dispozițiile legale
menționate.
Măsurile dispuse de organele fiscale cu
privire la intimata-reclamantă nu afectează realizarea programului de
investiții menționat, întrucât contractele de execuție lucrări sunt încheiate
în calitate de achizitor (autoritate contractantă) de către Consiliul Județean
Suceava, iar nu de SC B.E.G. SA, astfel că derularea contractelor pentru
implementarea proiectului „Utilități și Mediu la Standarde Europene în județul
Suceava” nu este afectată de măsurile stabilite prin decizia de impunere nr. 67/2007,
care vizează o problemă strict fiscală doar a intimatei, motiv pentru care
suspendarea executării actului administrativ nu se justifică.
Suspendarea actelor administrative
reprezintă o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de
legalitate și de veridicitate, care determină principiul executării acestora
din oficiu, ori a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza
legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce, într-un stat de drept, este
de neconceput.
Avându-se în vedere cele reținute
anterior, Înalta Curte apreciază că sentința recurată a fost pronunțată cu
încălcarea prevederilor art. 15 coroborate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004,
modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, ceea ce face ca motivul de
recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie
îndeplinit.
În temeiul art. 312 alin. (1) teza I C.
proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul
formulat de recurenta-pârâtă, se va casa sentința recurată, în sensul că se va
respinge cererea de suspendare formulată de SC B.E.G. SA, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Suceava împotriva Încheierii din 29
mai 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ
și fiscal.
Casează sentința atacată și pe fond,
respinge cererea de suspendare a Deciziei nr. 67 din 13 iunie 2007 emisă de
A.F.P. Suceava formulată de reclamanta SC B.E.G. SA în contradictoriu cu D.G.F.P.
Suceava, A.F.P. Suceava și A.N.A.F.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26
martie 2009.