ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 213/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 03 mai 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității formulării cererii de suspendare invocată de pârâte; a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC T. SA Suceava, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F., și D.G.F.P.

Suceava și a suspendat efectele Raportului de inspecție fiscală generală nr. 74837 din 10 iulie 2009 încheiat la data de 06 iulie 2009 - Cap. III, pct. 3.2, ale Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 74712 din 06 iulie 2009 și ale Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 978 din 06 iulie 2009, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației formulate împotriva acestor acte administrative ce formează obiectul dosarului nr. 1109/39/2009 al Curții de Apel Suceava. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, sub aspectul excepției inadmisibilității cererii pentru motivul neachitării cauțiunii prevăzută de art. 215 alin. (2) C. proc.

fisc., invocată de către pârâte, că cererea este admisibilă în raport de prevederile art. 218 din O.G. nr. 92/2003 care reprezintă legea specială în materie și care nu mai fac trimitere la reglementarea din art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003. S-a apreciat astfel că sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, iar dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 nu impun vreo condiție de achitare a cauțiunii pentru admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ.

Pe fondul cererii, s-a constatat că prin sentința nr. 155 din 14 august 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 965/39/2009, s-a dispus suspendarea executării Raportului de inspecție fiscală generală nr. 74837 din 10 iulie 2009, Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 74712 din 06 iulie 2009 și Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 978 din 06 iulie 2009, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004. Sentința nr. 155 din 14 august 2009 a Curții de Apel Suceava a rămas irevocabilă prin respingerea recursului (decizia nr. 1073 din 25 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal).

Examinând considerentele acestei hotărâri, care are putere de lucru judecat, instanța a constatat că s-a reținut îndeplinirea cumulativă a condițiile cerute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a fi admisă cererea de suspendare a executării actelor fiscale, contestate de altfel și în prezenta cauză. În raport de cele constatate și, apreciind că nu este dată excepția puterii lucrului judecat, întrucât nu există tripla identitate prevăzută de art. 1201 C. civ., cauza cererii de față fiind diferită de cea a cererii formulate în dosarul nr. 965/39/2009, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune suspendarea executării actelor fiscale contestate, întrucât condițiile de admisibilitate a celor două cereri sunt identice, iar împrejurările legate de starea de fapt și de drept nu s-au schimbat de la data pronunțării sentinței nr. 155 din 14 august 2009 a Curții de Apel Suceava.

Împotriva acestei încheieri au formulat recurs pârâții D.G.F.P. Suceava și A.N.A.F. În motivarea cererilor de recurs s-au arătat în esență următoarele: Încheierea pronunțată este netemeinică și nelegală. În mod greșit instanța de fond a reținut că în prezenta cauză, nu se impune condiția achitării cauțiunii. Reclamanta nu a procedat la achitarea cauțiunii, astfel că se impune, în opinia recurentelor admiterea recursului, modificarea încheierii recurate în sensul respingerii cererii de suspendare ca inadmisibilă. Hotărârea pronunțată prin care s-a dispus suspendarea executării actelor administrative fiscale nu este motivată cu privire la existența cazului bine justificat cât și cu privire la prevenirea pagubei iminente.

Instanța de fond nu se raportează la îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, singura motivare referindu-se la sentința nr. 155 din 14 august 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava prin care a fost admisă cererea de suspendare a executării acelorași acte administrativ fiscale, întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. În drept cererile de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 1 , art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizând cererile de recurs, normele legale incidente în materie și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Este întemeiată critica recurentelor privind soluționarea greșită de către instanța de fond a excepției inadmisibilității cererii de suspendare formulată în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004 – ce viza condiția achitării cauțiunii.

În conformitate cu prevederile art. 215 din O.U.G. nr. 92/2003 modificată și completată „Suspendarea executării actului administrativ fiscal” (1) Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. (2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2000 lei.

Rezultă din cele arătate mai sus că depunerea cauțiunii este o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare, iar instanța de fond în mod greșit a constatat că nu este necesară depunerea acesteia, respingând excepția inadmisibilității. De asemenea este fondată și critica privind inexistența motivării sentinței de fond. Se constată că instanța de fond nu a analizat condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, cazul bine justificat și prejudiciul iminent ci a apreciat în mod greșit că împrejurările de fapt și de drept nu s-au schimbat de la data pronunțării sentinței nr. 157 din 14 august 2009 a Curții de Apel Suceava. Înalta Curte constată că fără material probator, fără o analiză minimă a motivelor invocate prin noua cerere de suspendare întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004, practic instanța de fond nu a soluționat fondul cererii deduse judecății.

Raționamentul instanței de fond în sensul că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune suspendarea executării actelor fiscale contestate prin prisma referirii la considerentele sentinței civile nr. 155 din 14 august 2009 a Curții de Apel Suceava este contrară prevederilor art. 261 C. proc. civ. referitoare la motivarea hotărârilor judecătorești. Având în vedere că la dosar nu există nici un document fiscal sau alte înscrisuri pentru ca Înalta Curte să-și contureze o opinie în privința celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 precum și faptul că nu s-a achitat cauțiunea prevăzută de art. 215 din O.G. nr. 92/2003 – ca o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare a actelor administrative fiscale, se vor admite recursurile în conformitate cu art. 312 alin. (5) C. proc.

civ. - se va casa sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță – pentru a se stabili și achita cauțiunea și analiza cererea în fapt și în drept – motivele invocate de reclamant care constituie caz bine justificat și dacă se conturează existența unui prejudiciu iminent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de D.G.F.A.P. Suceava, în nume propriu și în numele A.N.A.F. și A.N.A.F. împotriva încheierii din 03 mai 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2011.