ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2372/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2234 din 18 decembrie 2009,

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal a

respins ca nefondată contestația în anulare formulată de către contestatorul

R.S., împotriva Deciziei nr. 767 din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu

intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Botoșani.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că, în speță contestatorul a invocat motivul

special de contestație în anulare prevăzut de art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

și anume omisiunea de a examina un motiv de recurs.

Analizând actele

dosarului, Curtea de Apel Suceava a apreciat că ipoteza textului legal nu este

îndeplinită, instanța de recurs având posibilitatea de a grupa argumentele

aduse de parte, nefiind ținută a analiza fiecare argument separat, ci doar

motivele de recurs care se încadrează în prevederile art. 304 C. proc. civ.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs contestatorul R.S., fără a invoca vreunul din

motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Analizând cu

prioritate excepția inadmisibilității recursului, în temeiul prevederilor art.

137 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, urmând să o admită

și să respingă recursul ca atare.

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului rezultă că prin Decizia nr. 2234 din data de 18

decembrie 2009, irevocabilă, Curtea de Apel Suceava a soluționat contestația în

anulare formulată împotriva Deciziei nr. 767 din 23 aprilie 2009 a Curții de

Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin

respingerea acesteia ca nefondată.

Potrivit

dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ.: „hotărârea dată în contestație

este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată”.

Cum, hotărârea

atacată prin contestația în anulare, respectiv Decizia nr. 767 din 23 aprilie

2009 pronunțată în soluționarea recursului nu este supusă nici unei căi de

atac, fiind irevocabilă, rezultă fără putință de tăgadă că nici decizia

pronunțată în soluționarea contestației în anulare nu mai poate fi atacată cu

recurs, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) coroborate

cu cele ale art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. calea de atac a recursului

nu poate fi exercitată împotriva unor hotărâri irevocabile, fiind supuse

recursului doar „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum

și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională”.

În aceste condiții

Înalta Curte constată că prezentul recurs este inadmisibil, urmând ca în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să îl respingă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de R.S., împotriva Deciziei nr. 2234 din 18 decembrie 2009 a Curții de

Apel Suceava, secția comercială, contencios administrative și fiscal, ca

inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 mai 2010.