ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 256/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 136 din 29 iunie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de reclamantul G.D., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Botoșani, ca inadmisibilă. Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a reținut că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ, deoarece nu există hotărâri definitive potrivnice pronunțate în dosare separate și în care, prin cel de-al doilea dosar să se încalce autoritatea de lucru judecat a hotărârii date în primul dosar. Ceea ce solicită revizuentul este menținerea sentinței prin care i s-a dat câștig de cauză și anularea deciziilor prin care s-a admis recursul împotriva acestei sentințe și respectiv s-au respinscontestațiile în anulare a deciziei din recurs, ceea ce este inadmisibil.

Împotriva sentinței civile nr. 136 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs revizuentul G.D. La termenul de judecată din 21 ianuarie 2010, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului declarat de reclamant, întrucât motivele de recurs au fost depuse tardiv. În temeiul art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 C. proc. civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției nulității recursului, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în fond a pricinii. Împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de apel, revizuentul G.D. a declarat recurs la data de 3 iulie 2009, data poștei (fila 3 la dosarul de recurs).

Înalta Curte constată că sentința civilă recurată a fost comunicată reclamantului C.V. la data de 10 iulie 2009, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul - verbal de predare a hotărârii (fila 113 la dosarul de fond). Sub acest aspect, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat înainte de comunicarea sentinței recurate, iar motivele de recurs au fost depuse la data de 15 decembrie 2009, data poștei (fila 9 la doar recurs). Prin cererea de recurs, recurentul-revizuent a precizat că „motivele de recurs le voi ppreciza oral și în scris cu ocazia judecării recursului”. Cum la dosarul de fond există atașată dovada comunicării sentinței recurate, devin incidente dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc.

civ., care prevăd că, „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”. Cum termenul legal de recurs, potrivit art. 301 C. proc. civ este de 15 zile de la comunicarea sentinței atacate, recurentul-revizuent avea obligația procesuală de a motiva recursul în termen de 15 zile, calculat de la data comunicării sentinței recurate, adică până la data de 27 iulie 2009. Înalta Curte constată însă că motivele de recurs au fost depuse la dosarul cauzei la data de 15 decembrie 2009, nici până la termenul de judecată fixat la data de 21 ianuarie 2010. Potrivit dispozițiilor art. 306 C. proc. civ.: „Art.

306. - (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2). (2) Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților.” În atare situație, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (1) cu referire la art. 303 și art. 301 din C. proc. civ. și va constata nulitatea recursul declarat de reclamantul C.V. împotriva sentinței civile nr. 2215 din 27 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de C.V. împotriva sentinței civile nr. 2215 din 27 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2010.