ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1946/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 318 din 26 octombrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, a declinat în favoarea Tribunalului

Caraș-Severin competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul

Consiliul Local al Comunei Pojejena, în contradictoriu cu pârâta Agenția de

Plăți și Intervenție pentru Agricultură, având ca obiect anularea deciziei de

soluționare a contestației nr. 5442 din 23 martie 2009, emisă de pârâtă,

suspendarea executării acestei decizii, până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei, precum și exonerarea de la restituirea sumei de 55.888,74

lei.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență,

următoarele:

Prezentul litigiu are de obiect legalitatea actelor emise de Agenția de

Plăți și Intervenție pentru Agricultură în vederea recuperării unor sume

acordate reclamantului potrivit O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor

de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în

agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr.

36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură.

Temeiul legal al controlului efectuat de Agenția de Plăți și Intervenție

pentru Agricultură este O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea

fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate

necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare.

Invocând prevederile art. 2 alin. (1) lit. d), art. 3 alin. (4) și (6)

și art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003, prima instanță reține că titlul de

creanță este asimilat actului administrativ fiscal, de vreme ce cuprinde

elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură

fiscală, și că împotriva acestui titlu de creanță debitorul poate formula

contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de O.G. nr.

92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Or, se arată în considerentele sentinței atacate, conform art. 218 alin.

(2) C. proc. fisc., „deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi

atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de

soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de

contencios administrativ competentă, în condițiile legii", aceasta fiind

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care constituie dreptul comun

în materia competenței instanțelor de contencios administrativ.

Conform art. 10 din acest din urmă act normativ, „litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și

județene, precum și cele care privesc taxe si impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se

soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale. iar cele

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se

soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Reține prima instanță că, în raport cu solicitarea reclamantei, care are

ca obiect anularea unor acte administrative ce privesc o creanță bugetară care

nu depășește 500.000 lei, creanță bugetară asimilată unei creanțe fiscale,

conform art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003, litigiul este de competența

Secției de contencios administrativ a tribunalului, în conformitate cu

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004.

În privința competenței teritoriale, instanța reține că, în condițiile

în care sediul reclamantului Consiliul Local al comunei Pojejena este situat în

județul Caraș-Severin, competent, din punct de vedere teritorial, este

Tribunalul Caraș-Severin sau Tribunalul București, conform art. 10 alin. (3)

teza I din Legea nr. 554/2004, care prevede că "reclamantul se poate

adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul

pârâtului".

Având în vedere că reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul

său, prima instanță a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului în circumscripția căruia se situează sediul reclamantului,

respectiv în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, respectând opțiunea

reclamantului.

î

mpotriva sentinței susmenționate, considerând-o netemeinică

și nelegală, a declarat recurs reclamantul, Consiliul Local al Comunei

Pojejana, care a solicitat modificarea acesteia și trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe.

În dezvoltarea căii de atac, recurenta arată că prima instanță a

pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 10 din Legea nr.

554/2004, întrucât sumele în litigiu nu intră în categoria celor care privesc

taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până

la 500.000 lei, ci fac parte din categoria creanțelor bugetare, reglementate de

O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum

și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, astfel cum a

fost modificată și completată.

Recurenta susține că Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură

este o instituție publică centrală, iar în raport de criteriul rangului

autorității publice pârâte, stabilit de art. 10 din Legea nr. 554/2004,

competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Timișoara, fiind

aplicabilă prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Analizând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și

sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în

continuare.

Într-adevăr, suma în litigiu a fost calculată în urma verificării

modului de utilizare de către reclamant a unor fonduri avansate din Fondul

European de Garantare Agricolă, în temeiul O.G. nr. 73/2003 privind controlul

și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare

aferente, utilizate necorespunzător, astfel cum a fost modificată.

Conform art. 4 alin. (2) din această ordonanță, creanțele bugetare

rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor

și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în

gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor.

Potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată,

litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Prin urmare, fiind vorba de recuperarea unei creanțe fiscale asimilate,

competența materială a instanței se stabilește prin aplicarea criteriului

valoric stabilit prin textul legal anterior citat.

În acest sens, în mod corect, prima instanță a apreciat că este lipsit

de relevanță faptul că se solicită și anularea unui act emis de o autoritate

centrală în raport de prevederile art. 10 din Legea contenciosului administrativ

și de obiectul litigiului dedus judecății.

Față de cele anterior reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)

teza a II-a și art. 313 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamant

Consiliul Local al Comunei Pojejana împotriva sentinței nr. 318 din 26

octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16

aprilie 2010.