ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1946/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 318 din 26 octombrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat în favoarea Tribunalului Caraș-Severin competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Local al Comunei Pojejena, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, având ca obiect anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 5442 din 23 martie 2009, emisă de pârâtă, suspendarea executării acestei decizii, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, precum și exonerarea de la restituirea sumei de 55.888,74 lei. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prezentul litigiu are de obiect legalitatea actelor emise de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură în vederea recuperării unor sume acordate reclamantului potrivit O.U.G.

nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură. Temeiul legal al controlului efectuat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură este O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare. Invocând prevederile art. 2 alin. (1) lit. d), art. 3 alin. (4) și (6) și art. 4 alin. (2) din O.G.

nr. 79/2003, prima instanță reține că titlul de creanță este asimilat actului administrativ fiscal, de vreme ce cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală, și că împotriva acestui titlu de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Or, se arată în considerentele sentinței atacate, conform art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., „deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii", aceasta fiind Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia competenței instanțelor de contencios administrativ.

Conform art. 10 din acest din urmă act normativ, „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe si impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale.

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". Reține prima instanță că, în raport cu solicitarea reclamantei, care are ca obiect anularea unor acte administrative ce privesc o creanță bugetară care nu depășește 500.000 lei, creanță bugetară asimilată unei creanțe fiscale, conform art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003, litigiul este de competența Secției de contencios administrativ a tribunalului, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În privința competenței teritoriale, instanța reține că, în condițiile în care sediul reclamantului Consiliul Local al comunei Pojejena este situat în județul Caraș-Severin, competent, din punct de vedere teritorial, este Tribunalul Caraș-Severin sau Tribunalul București, conform art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, care prevede că "reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului". Având în vedere că reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul său, prima instanță a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului în circumscripția căruia se situează sediul reclamantului, respectiv în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, respectând opțiunea reclamantului.

î mpotriva sentinței susmenționate, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, Consiliul Local al Comunei Pojejana, care a solicitat modificarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În dezvoltarea căii de atac, recurenta arată că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, întrucât sumele în litigiu nu intră în categoria celor care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei, ci fac parte din categoria creanțelor bugetare, reglementate de O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, astfel cum a fost modificată și completată.

Recurenta susține că Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură este o instituție publică centrală, iar în raport de criteriul rangului autorității publice pârâte, stabilit de art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Timișoara, fiind aplicabilă prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Analizând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Într-adevăr, suma în litigiu a fost calculată în urma verificării modului de utilizare de către reclamant a unor fonduri avansate din Fondul European de Garantare Agricolă, în temeiul O.G.

nr. 73/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător, astfel cum a fost modificată. Conform art. 4 alin. (2) din această ordonanță, creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor. Potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Prin urmare, fiind vorba de recuperarea unei creanțe fiscale asimilate, competența materială a instanței se stabilește prin aplicarea criteriului valoric stabilit prin textul legal anterior citat. În acest sens, în mod corect, prima instanță a apreciat că este lipsit de relevanță faptul că se solicită și anularea unui act emis de o autoritate centrală în raport de prevederile art. 10 din Legea contenciosului administrativ și de obiectul litigiului dedus judecății. Față de cele anterior reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a și art. 313 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamant Consiliul Local al Comunei Pojejana împotriva sentinței nr. 318 din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2010.