ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2788/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare in judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 17 iunie 2009, sub nr. de dosar 726/59/2009, reclamantul Consiliu Local Anina a chemat in judecată pârâta Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură, solicitând anularea Deciziei nr. 6218 din 03 aprilie 2009, emise de pârâtă, prin care s-a impus restituirea sumei de 101.509,16 lei, exonerarea de la plata acesteia și suspendarea executării deciziei până la soluționarea definitivă si irevocabilă a cauzei. În motivare, reclamantul arată că, prin decizia 575 din 26 februarie 2009, înregistrată la A.P.I.A.

sub nr. 6218 din 03 aprilie 2009, i s-a imputat suma de 101.509,16 lei acordată ca sprijin pe suprafața de teren aferentă anului 2007, pe considerent ca nu a utilizat suma respectivă pentru desfășurarea unei activități agricole. Mai arată reclamantul că o echipă de verificare din cadrul A.P.I.A. a constatat că prin decizia nr. 2719099 din 28 iunie 2008 a directorului A.P.I.A. i s-ar fi aprobat in mod nelegal plata sumei de 100.823,92 lei, nelegalitatea sumei fiind determinată de faptul ca reclamanta nu ar fi desfășurat „activitate agricolă proprie” conform prevederilor art. 6 alin. (1) al Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 704/2007, raportat la neîndeplinirea condițiilor de eligibilitate prevăzute de O.U.G.

nr. 125/2006. Susține reclamanta ca a contestat in termen legal procesul-verbal insa prin decizia nr. 6218 din 03 aprilie 2009, contestația sa a fost respinsă. Consideră reclamanta că nu datorează debitul pentru ca stabilirea acestuia contravine O.U.G. nr. 125/2006, art. 2 lit. c) din Regulamentul CE nr. 1782/2003, Ordinului M.A.P.A.M. nr. 791/1381/2006. 2.Hotararea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal Prin sentința civilă nr. 287 din 14 octombrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială si a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului Caraș-Severin.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut, in esență, următoarele: Impunerea in litigiu a fost calculată urmare la verificarea modului de utilizare de către reclamant a unor fonduri avansate de din Fondul European de Garantare Agricolă, in temeiul O.G. nr. 73/2003 privind controlul si recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, încheindu-se procesul-verbal de constatare din 02 februarie 2009 de către Direcția Antifraudă și Control intern din cadrul pârâtei Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultura. Prin acest proces-verbal s-a constatat ca neeligibilă suma de 101.509,16 lei, cu care a fost impus reclamantul in temeiul O.G.

nr. 79/2003 coroborat cu art. 137 alin. (2) C. proc. fisc. Împotriva respectivului titlu de creanță fiscală reclamantul a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr. 575 din 26 martie 2009, in condițiile Codului de procedură fiscală. Incidența dispozițiilor Codului de procedura fiscală, pentru recuperarea fondurilor comunitare neeligibile, este reglementată prin art. 3-7 și art. 10 din O.G. nr. 79/2003. Raportat la aceste constatări, devin aplicabile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care dispune că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum si cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesoriile acestora, de până la 500.000 lei se soluționează in fond de către tribunale.

Deci, in materia contenciosului fiscal, competența materială a instanței este guvernată de un criteriu valoric și nu de nivelul autorității publice care emite un act fiscal. In cauză cum impunerea este in sumă de 101.509,16 lei, revine tribunalului competența materială de soluționare. 3. Hotărârea pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal Prin sentința nr. 49 din 22 ianuarie 2010, Tribunalul Caraș-Severin, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetentă materială, a declinat competența de soluționare a cauzei in favoarea Curții de Apel Timișoara și a constatat ivit conflictul negativ de competență intre Tribunalul Caraș-Severin și Curtea de Apel Timișoara.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Caraș-Severin a reținut, in esență, următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat anularea unei decizii emise de Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură, care potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 1/2004, este un organ de specialitate al administrației publice centrale, in subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat. Tribunalul a apreciat ca obiectul acțiunii reclamantei îl reprezintă anularea unui act administrativ, respectiv anularea deciziei nr. 575 din 26 martie 2009, act administrativ emis de o autoritate publica centrală a statului, respectiv de către Agenția de Plați și Intervenție pentru Agricultură.

In opinia tribunalului criteriu valoric avut in vedere este irelevant in cauză, atâta vreme cât se contestă actul administrativ prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva titlului de creanță fiscală. In consecință, potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, tribunalul a apreciat ca revine curții de apel competența de soluționare a litigiului. 4. Hotararea instanței competente a soluționa conflictul negativ de competență Analizând cauza, in raport de dispozițiile art. 22 alin. (1)-(3) si (5) C. proc. civ., având in vedere cadrul legal aplicabil, Înalta Curte constata că revine Tribunalului Caraș-Severin, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente : In raport cu prevederile art. 3 alin. (2) și (6) din O.G.

nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, actele de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare sunt titluri de creanță, ce pot fi contestate in condițiile și in termenele stabilite de Codul de procedură fiscală. Astfel fiind, întrucât au ca obiect creanțe bugetare, asemenea acte se înscriu in categoria actelor administrative ce privesc contribuții bugetare in sensul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554 / 2004 Incidența Codului de procedură fiscală, pentru recuperarea fondurilor comunitare neeligibile, este reglementată de art. 3-7 și art. 10 din O.G.

nr. 79/2003. Impunerea in litigiu a fost calculată urmare la verificarea modului de utilizare de către reclamant a unor fonduri avansate din Fondul European de Garantare Agricolă, in temeiul O.G. nr. 73/2003, finalizate prin încheierea la data de 02 septembrie 2009 a unui titlu de creanță fiscală, intitulat proces-verbal, ce a făcut obiectul contestației reclamantei respinsă prin decizia nr. 575 din 26 martie 2009. Așadar prezenta acțiune având ca obiect anularea Deciziei nr. 575 din 26 martie 2009 emise de A.P.I.A. in procedura reglementată de O.G. nr. 79/2003 este de competența instanței de contencios administrativ, determinata in funcție de valoarea creanței bugetare potrivit regulilor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 544 / 2004, și nu in raport de nivelul autorității publice care emite actul fiscal, in condițiile art. 3 pct. 1 C. proc.

civ. raportat la art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ. În consecință, cum in cauza de față acțiunea reclamantului poarta asupra unui titlu de creanță fiscală cu o valoare de 101.509,16 lei, revine tribunalului competența materială pentru judecarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Local Anina și pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2009.