ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2788/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Timișoara la data de 17 iunie 2009, sub nr. de dosar

726/59/2009, reclamantul Consiliu Local Anina a chemat in judecată pârâta

Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură, solicitând anularea

Deciziei nr. 6218 din 03 aprilie 2009, emise de pârâtă, prin care s-a impus

restituirea sumei de 101.509,16 lei, exonerarea de la plata acesteia și

suspendarea executării deciziei până la soluționarea definitivă si irevocabilă

a cauzei.

În motivare, reclamantul arată că,

prin decizia 575 din 26 februarie 2009, înregistrată la A.P.I.A. sub nr. 6218

din 03 aprilie 2009, i s-a imputat suma de 101.509,16 lei acordată ca sprijin

pe suprafața de teren aferentă anului 2007, pe considerent ca nu a utilizat

suma respectivă pentru desfășurarea unei activități agricole.

Mai arată reclamantul că o echipă de

verificare din cadrul A.P.I.A. a constatat că prin decizia nr. 2719099 din 28

iunie 2008 a directorului A.P.I.A. i s-ar fi aprobat in mod nelegal plata sumei

de 100.823,92 lei, nelegalitatea sumei fiind determinată de faptul ca

reclamanta nu ar fi desfășurat „activitate agricolă proprie” conform

prevederilor art. 6 alin. (1) al Ordinului Ministrului Agriculturii și

Dezvoltării Rurale nr. 704/2007, raportat la neîndeplinirea condițiilor de

eligibilitate prevăzute de O.U.G. nr. 125/2006.

Susține reclamanta ca a contestat in

termen legal procesul-verbal insa prin decizia nr. 6218 din 03 aprilie 2009,

contestația sa a fost respinsă.

Consideră reclamanta că nu datorează

debitul pentru ca stabilirea acestuia contravine O.U.G. nr. 125/2006, art. 2

lit. c) din Regulamentul CE nr. 1782/2003, Ordinului M.A.P.A.M. nr.

791/1381/2006.

2.Hotararea pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 287 din 14

octombrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția de necompetență materială si a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului Caraș-Severin.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea

de Apel a reținut, in esență, următoarele:

Impunerea in litigiu a fost

calculată urmare la verificarea modului de utilizare de către reclamant a unor

fonduri avansate de din Fondul European de Garantare Agricolă, in temeiul O.G.

nr. 73/2003 privind controlul si recuperarea fondurilor comunitare, precum și a

fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, încheindu-se

procesul-verbal de constatare din 02 februarie 2009 de către Direcția

Antifraudă și Control intern din cadrul pârâtei Agenția de Plăți și Intervenții

pentru Agricultura.

Prin acest proces-verbal s-a

constatat ca neeligibilă suma de 101.509,16 lei, cu care a fost impus

reclamantul in temeiul O.G. nr. 79/2003 coroborat cu art. 137 alin. (2) C.

proc. fisc. Împotriva respectivului titlu de creanță fiscală reclamantul a

formulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr. 575 din 26 martie 2009,

in condițiile Codului de procedură fiscală.

Incidența dispozițiilor Codului de

procedura fiscală, pentru recuperarea fondurilor comunitare neeligibile, este

reglementată prin art. 3-7 și art. 10 din O.G. nr. 79/2003.

Raportat la aceste constatări, devin

aplicabile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care dispune că litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene, precum si cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale precum și accesoriile acestora, de până la 500.000 lei se

soluționează in fond de către tribunale.

Deci, in materia contenciosului

fiscal, competența materială a instanței este guvernată de un criteriu valoric

și nu de nivelul autorității publice care emite un act fiscal.

In cauză cum impunerea este in sumă

de 101.509,16 lei, revine tribunalului competența materială de soluționare.

Tribunalul Caraș-Severin, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 49 din 22 ianuarie

2010, Tribunalul Caraș-Severin, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția de necompetentă materială, a declinat competența de

soluționare a cauzei in favoarea Curții de Apel Timișoara și a constatat ivit

conflictul negativ de competență intre Tribunalul Caraș-Severin și Curtea de

Apel Timișoara.

Pentru a se pronunța astfel,

Tribunalul Caraș-Severin a reținut, in esență, următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul

a solicitat anularea unei decizii emise de Agenția de Plăți și Intervenții

pentru Agricultură, care potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 1/2004, este

un organ de specialitate al administrației publice centrale, in subordinea

Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu personalitate

juridică, finanțată integral de la bugetul de stat.

Tribunalul a apreciat ca obiectul

acțiunii reclamantei îl reprezintă anularea unui act administrativ, respectiv

anularea deciziei nr. 575 din 26 martie 2009, act administrativ emis de o autoritate

publica centrală a statului, respectiv de către Agenția de Plați și Intervenție

pentru Agricultură.

In opinia tribunalului criteriu

valoric avut in vedere este irelevant in cauză, atâta vreme cât se contestă

actul administrativ prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva

titlului de creanță fiscală.

In consecință, potrivit

dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 10 alin.

(1) din Legea contenciosului administrativ, tribunalul a apreciat ca revine

curții de apel competența de soluționare a litigiului.

soluționa conflictul negativ de competență

Analizând cauza, in raport de

dispozițiile art. 22 alin. (1)-(3) si (5) C. proc. civ., având in vedere cadrul

legal aplicabil, Înalta Curte constata că revine Tribunalului Caraș-Severin, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, competența materială de

soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente

:

In raport cu prevederile art. 3 alin.

(2) și (6) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor

comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate

necorespunzător, actele de constatare, stabilire și individualizare a

obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum

și accesoriile acestora și costurile bancare sunt titluri de creanță, ce pot fi

contestate in condițiile și in termenele stabilite de Codul de procedură

fiscală.

Astfel fiind, întrucât au ca obiect

creanțe bugetare, asemenea acte se înscriu in categoria actelor administrative

ce privesc contribuții bugetare in sensul prevederilor art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554

/

2004

Incidența Codului de procedură

fiscală, pentru recuperarea fondurilor comunitare neeligibile, este

reglementată de art. 3-7 și art. 10 din O.G. nr. 79/2003.

Impunerea in litigiu a fost

calculată urmare la verificarea modului de utilizare de către reclamant a unor

fonduri avansate din Fondul European de Garantare Agricolă, in temeiul O.G. nr.

73/2003, finalizate prin încheierea la data de 02 septembrie 2009 a unui titlu

de creanță fiscală, intitulat proces-verbal, ce a făcut obiectul contestației

reclamantei respinsă prin decizia nr. 575 din 26 martie 2009.

Așadar prezenta acțiune având ca

obiect anularea Deciziei nr. 575 din 26 martie 2009 emise de A.P.I.A. in

procedura reglementată de O.G. nr. 79/2003 este de competența instanței de

contencios administrativ, determinata in funcție de valoarea creanței bugetare

potrivit regulilor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 544

/

2004, și nu in raport de nivelul

autorității publice care emite actul fiscal, in condițiile art. 3 pct. 1 C.

proc. civ. raportat la art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ.

În consecință, cum in cauza de față

acțiunea reclamantului poarta asupra unui titlu de creanță fiscală cu o valoare

de 101.509,16 lei, revine tribunalului competența materială pentru judecarea

cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamantul Consiliul Local Anina și pârâta Agenția de Plăți și

Intervenție pentru Agricultură în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2009.