ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1612/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.L.C.C. a

chemat în judecată pe pârâta A.P.I.A., solicitând anularea deciziei din 3

aprilie 2009, emisă de pârâtă, suspendarea executării deciziei menționate, până

la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, precum și exonerarea de la

restituirea sumei de 63.229,31 lei.

formulării cererii.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în urma

controlului efectuat de o echipă din cadrul D.A.C.I. a A.P.I.A., s-a constatat

că prin decizia din 23 aprilie 2008 a directorului general al A.P.I.A. a fost

aprobată în mod nelegal suma de 63.229, 31 lei, nelegalitatea acordării sumei

respective fiind determinată de faptul că reclamantul nu a desfășurat

"activitate agricolă proprie" conform prevederilor art. 6 alin. (1)

al Ordinului M.A.D.R. nr. 704/2007, raportat la neîndeplinirea condițiilor de

eligibilitate prevăzute de către O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor

de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în

agricultură, începând cu anul 2007 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr.

36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură,

cu modificările și completările ulterioare.

S-a menționat că împotriva procesului-verbal de

control s-a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia din 3

aprilie 2009.

Prin sentința civilă nr. 281 din 14 octombrie 2009,

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.

formării convingerii primei instanțe.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a

reținut că potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (4) din O.G. nr. 79/2003 privind

controlul și recuperarea fondurilor comunitare, titlul de creanță este asimilat

actului administrativ-fiscal, de vreme ce cuprinde elementele prevăzute, de

Codul de procedură fiscală, iar această interpretare este și în sensul

dispozițiilor art. 45 alin. (2) din același act normativ, potrivit căreia

creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în

sensul drepturilor și obligațiilor ce revin creditorilor, autorităților cu

competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și

debitorilor.

Potrivit art. 3 alin. (6) din O.G. nr. 79/2003

împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație la organul

emitent, în condițiile și termenele stabilite prin O.G. nr. 92/2003 privind

Codul de procedură fiscală, iar acest din urmă act normativ, prin art. 218

alin. (2) face trimitere la instanța judecătorească de contencios administrativ

competentă, în condițiile legii, să soluționeze plângerea împotriva deciziei

emise în calea administrativă de atac.

Având în vedere că O.U.G. nr. 79/2003 asimilează

creanțelor fiscale sumele de restituit, acordate cu titlu de sprijin în

agricultură și întrucât contestarea proceselor-verbale urmează procedura instituită

de Codul de procedură fiscală, Curtea de Apel Timișoara a apreciat că în cauză

sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora

„litigiile (..) care privesc taxe, impozite, contribuții.. precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează, în fond, de tribunalele

administrativ-fiscale (..)".

A concluzionat curtea de apel în sensul că, având în

vedere obiectul acțiunii care privește un act administrativ fiscal referitor la

o contribuție a cărei valoare este mai mică de 500.000 lei, fiind aplicabil

exclusiv criteriul valoric stabilit de art. 10 din Legea nr. 554/2004,

competența materială în soluționarea cauzei revine Tribunalului Caraș-Severin.

În susținerea motivelor de recurs, întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., recurentul

a susținut în esență, următoarele:

5.1. Intimata-pârâtă A.P.I.A. este o instituție

publică centrală, astfel încât, ne aflăm în situația aplicării dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora „litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale.. se

soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Sumele în litigiu nu intră în categoria celor „care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale

acestora de până la 500.000 lei", reglementate de art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, ci fac parte din categoria creanțelor bugetare reglementate

de O.G. nr. 79/2003, modificată și completată.

Sunt aplicabile prevederile art. 3 pct. 1 C. proc.

civ., conform cărora „Curțile de apel judecă în primă instanță procesele și

cereri în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și

instituțiilor centrale".

II. Considerentele instanței de recurs.

Recursul este nefondat.

Conform art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003,

creanțele bugetare sunt asimilate creanțelor fiscale.

Potrivit art. 3 alin. (6) din O.G. nr. 79/2003

împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație la organul

emitent, în condițiile și termenele stabilite de codul de procedură fiscală.

contencios administrativ și fiscal ce soluționează plângerea împotriva deciziei

administrativ-fiscale emise în calea administrativă de atac este stabilită în funcție

de suma contestată, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și nu în

funcție de rangul organului emitent al cărui act este atacat în instanță.

inaplicabilității prevăzute de art. 3 pct. 1 C. proc. civ., invocate de către

recurent.

recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se

respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.L.C.C., împotriva

sentinței civile nr. 281 din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie

2010.