ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2632/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 387 din 23 noiembrie 2009, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.L. Bucoșnița, în contradictoriu cu A.P.I.A., a anulat decizia pârâtei nr. 4742 din 2 februarie 2009, exonerând reclamantul de la plata sumei de 110.171,21 lei și a respins cererea de suspendare a executării deciziei emise de pârâtă, obligând totodată, pe aceasta din urmă, la plata cheltuielilor de judecată, către reclamant, în sumă de 1785 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență că, potrivit probelor administrative în cauză, reclamantul îndeplinește condițiile de eligibilitate stabilite prin Ordinul M.A.D.R.

nr. 704/2007, act în vigoare la data controlului finalizat prin procesul verbal nr. 1964 din 27 ianuarie 2009, în condițiile în care noțiunea de activitate agricolă proprie, prevăzută de acest ordin, poate fi definită prin prisma art. 2 alin. (c) din Regulamentul CE nr. 1782/2003 al Consiliului de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune, astfel încât, în mod corect, în baza deciziei nr. 2656753 din 26 iunie 2008 i-a fost acordată suma de 110.171,21 lei, pentru schemele de sprijin pe suprafață, pentru anul 2007, astfel cum au fost aprobate prin O.U.G. nr. 125/2006. Pe cale de consecință, s-a apreciat, în acest context, că decizia atacată, prin care pârâta a reținut încălcarea dispozițiilor ordonanței de urgență, imputând reclamantei suma de 110.171,21 lei, este nelegală și netemeinică.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.P.I.A. invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În acest sens, recurenta a susținut, în esență, că instanța de fond nu a menționat, în mod concret motivele de fapt și normele legale încălcate de către emitentul deciziei atacate astfel încât să opereze sancțiunea anulării și nu a ținut seama de argumentele invocate în sensul nerespectării de către intimat a condiției utilizării suprafeței declarate prevăzute de Ordinul M.A.D.R. nr. 704/2007, în aplicarea O.U.G. nr. 125/2006. În concluziile scrise depuse prin fax, la data de 18 mai 2010, recurenta a invocat și excepția de ordine publică a necompetenței materiale a instanței de fond, invocând în acest sens dispozițiile O.G.

nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, raportat la cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, susținând competența în primă instanță a Tribunalului Caraș Severin. Analizând excepția invocată în contextul motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., va aprecia, pentru următoarele considerente, că recursul este fondat, sentința atacată fiind pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal cu încălcarea competenței materiale a tribunalului Caraș Severin, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, se constată, în raport de obiectul cauzei, prin care se contesta Decizia A.P.I.A.

nr. 4742 din 2 februarie 2009, emisă în baza O.U.G. nr. 79/2003 și prin care se stabilește în sarcina intimatului reclamant obligația de restituire a sumei de 110.171,21 lei, pe motiv de utilizare necorespunzătoare a sumelor acordate din fonduri comunitare, având în vedere prevederile art. 3 alin. (2) și (6) din ordonanța de urgență menționată, potrivit cărora aceste sume reprezintă creanțe bugetare și sunt recuperate conform Codului de procedură fiscală, că în speță sunt aplicabile sub aspectul competenței, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Pe cale de consecință, se constată că, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și de criteriul valoric în ceea ce privește creanța bugetară, competența de soluționare a pricinii aparține Tribunalului Caraș Severin, secția contencios administrativ și nu Curții de Apel Timișoara, suma în discuție fiind sub 500.000 lei.

Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (6) C. proc. civ., va admite recursul și va casa sentința atacată, trimițând cauza, spre competentă soluționare la Tribunalul Caraș, Severin, secția contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.P.I.A. împotriva sentinței civile nr. 387 din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare la Tribunalul Caraș Severin, secția de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2010.