ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4910/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Soluția instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, Consiliul Local al comunei Teregova a solicitat, în contradictoriu cu Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.), suspendarea executării Deciziei nr. 6222 din 3 aprilie 2004 emisă de aceasta din urmă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, anularea acestei decizii precum și exonerarea de la restituirea sumei de 754.326,77 lei. În motivarea acțiunii, Consiliul Local al comunei Teregova a arătat că prin Decizia nr. 6222 din 3 aprilie 2004 i se impută suma de 754.326,77 lei acordată ca sprijin pe suprafață de teren aferent anului 2007. A mai arătat reclamanta că la data de 2 februarie 2009 o echipă de control a Direcției Antifraudă și Control Intern din cadrul A.P.I.A.

încheie un proces-verbal de constatare care are ca obiect verificarea condițiilor de legalitate și oportunitate privind acordarea sprijinului direct pe suprafață, aferent anului 2007, pentru fermele mai mari de 50 de ha, fiind supusă controlului și cererea reclamantului. Organul de control a constatat că prin Decizia nr. 2656771 din 26 iunie 2008 a Directorului General al Agenției pentru Plăți și Intervenție în Agricultură, că i s-a aprobat în mod nelegal suma de 754.326,77 lei, nelegalitatea acordării sumei respective fiind determinată de faptul că nu a desfășurat „activitate agricolă proprie” conform prevederilor art. 6 alin. (1) al Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 704/2007, raportat la neîndeplinirea condițiilor de eligibilitate prevăzute de către O.U.G.

nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale […]. Arată reclamantul că procesul verbal a fost contestat în termenul legal, contestația reclamantului fiind respinsă prin Decizia nr. 6222 din 03 aprilie 2009 pe care o contestă prin prezenta acțiune. Se mai arată că, deși în legislația internă invocată în procesul verbal de control nu se definește ce înseamnă «activitate agricolă proprie», organul de control trebuia să se raporteze la dispozițiile art. 2 lit. c) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune si de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori care prevăd: „c) activitate agricolă” producția, creșterea sau cultura produselor agricole sau menținerea terenurilor în condiții agricole și de mediu, așa cum sunt definite în art. 5”.

În drept a invocat prevederile art. 218 C. proc. fisc. și Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Prin întâmpinarea formulată, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că reclamantul trebuia să respecte prevederile art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006 și art. 6 alin. (1) din O.M.A.D.R. nr. 704/2007. Sprijinul financiar de care a beneficiat reclamantul, în baza cererii de plată nr. 113 depusă la data de 15 mai 2007, a fost în sumă totală de 754.326,77 lei (anume, 552073.19 lei din fondul F.E.G.A.

și 165847,93 lei din fondul FADR, 36405,64 lei bugetul național-cofinanțare F.A.D.R.) în urma controlului realizat de Direcția Antifraudă și Control intern s-a emis Procesul-verbal de Constatare nr. 164 din 04 februarie 2009, deoarece reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de eligibilitate stabilite de actele normative în virtutea cărora se acordă plățile respective, stabilindu-se în sarcina acestuia un debit în valoare de 754.326,77 lei. Pârâta a mai susținut că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că datele înscrise în cerere nu sunt reale, fermierul nu face dovada utilizării suprafeței declarate, actele prezentate dovedesc existența unui drept de folosință, dar nu dovedesc desfășurarea de activități agricole proprii.

În ceea ce privește suspendarea actului administrativ - Decizia nr. 6222 din 03 aprilie 2009, pârâta a arătat că în cauză nu sunt întrunite cele două cerințe esențiale ale suspendării actului administrativ, referitoare la cazuri bine justificate și la iminența unei pagube, potrivit art. 14 alin. (1) al Legii nr. 554/2004 rezultă că pentru soluționarea favorabilă a cererii de suspendare. Se mai arată că reclamantul nu face referire la vreo probă din care să rezulte pe de o parte, existența unui caz bine justificat, iar pe de altă parte, nu rezultă că prin executarea actului administrativ, reclamantul ar suferi o paguba iminentă. Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 10 din data de 14 ianuarie 2010 , a admis în parte acțiunea, a anulat decizia nr. 6222 din 03 aprilie 2009 și a exonerat reclamantul de la plata sumei de 754.326,77 lei.

Totodată, a respins cererea reclamantului privind suspendarea executării deciziei și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 3580,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate cu prezentul litigiu. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele: Prin O.U.G. nr. 125/2006 s-au aprobat schemele de plăți directe și plățile naționale directe complementare acordate în agricultură începând cu anul 2007 iar potrivit art. 5 alin. (1) schema de plată unică pe suprafață constă în acordarea unei sume uniforme pe hectar, plătibilă o dată pe an decuplată total de producție.

Suprafețele agricole eligibile, deci pentru care se pot aproba asemenea scheme de plată pot avea mai multe categorii de folosință printre care și aceea de pajiști permanente – pășuni și fânețe, acestea reprezentând terenuri utilizate pentru pășunatul animalelor sau pentru producerea de furaje [art. 5 alin. (3) lit. b)]. Arată prima instanță că în baza acestor dispoziții legale reclamantul a formulat cererea de plată pentru suprafețele de teren reprezentând fânețe și a făcut dovada prin actele depuse la dosar că a procedat la menținerea în bune condiții a terenurilor respective prin aceea că a procedat la organizarea unei licitații pentru efectuarea lucrărilor de îndepărtarea a vegetației neproductive de pe pășunea comunală, fiind încheiat și Contractul de lucrări nr. 2766 din 14 octombrie 2008 în baza căruia s-au efectuat plăți din sumele astfel primite.

Conform art. 13 din O.U.G. nr. 125/2006, modul de implementare, condițiile specifice, criteriile de eligibilitate și termenii de referință pentru aplicarea schemelor de plăți directe se stabilesc în acord cu reglementările comunitare în domeniu prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale iar prin Ordinul M.A.D.R. nr. 704/2007, art. 6 alin. (1) se stabilește faptul că se pot depune cereri de plată de către consiliile locale pentru terenurile agricole pe care le administrează și pentru care nu au fost încheiate contracte de arendă, concesiune, închiriere sau pentru care nu se încasează taxe de pășunat, iar pe aceste terenuri consiliile locale trebuie să desfășoare activitatea agricolă proprie cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 7 din O.U.G.

nr. 125/2006. Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale instanța a reținut faptul că potrivit art. 2 lit. c) din Regulamentul C.E. nr. 1782/2003 al Consiliului de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori la noțiunea de activitate agricolă este cuprinsă nu numai producția, creșterea sau cultura produselor agricole dar și menținerea terenurilor în condiții agricole și de mediu așa cum sunt definite în art. 5, iar potrivit Ordinului M.A.P.M. nr. 152/2004 pct. 2 activitatea agricolă este definită ca reprezentând cultivarea plantelor, creșterea și îngrijirea animalelor sau menținerea terenurilor în bună stare agricolă ori ambientală în conformitate cu reglementările europene.

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că în cazul concret al reclamantului care a obținut acordarea unei scheme de plăți pentru terenuri reprezentând pășuni/fânețe activitatea agricolă proprie constă în menținerea terenului în bună stare agricolă ori ambientală, concluzie care este confirmată de adresa nr. 22716 din 21 iulie 2009 emisă de A.P.I.A. în care se arată că pentru terenurile respective consiliile locale își vor pierde eligibilitatea dacă se constată că terenurile pentru care au solicitat plăți sunt utilizate în scop agricol productiv de către alți fermieri. Referitor la cererea de suspendare a executării deciziei atacate, instanța a constat că a rămas fără obiect. De asemenea, prin aplicarea art. 274 C. proc.

civ., instanța a obligat pârâta la plata corespunzătoare a cheltuielilor de judecată în sumă de 3580,3 lei reprezentând onorariu avocațial, conform facturii aflată la fila 107 din dosar, 10 lei taxă timbru și 0,3 lei timbru judiciar. II. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură (A.P.I.A.), care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. și a susținut, în esență, următoarele critici: - instanța de fond a reținut în mod greșit că Ordinul nr. 704/2007 ar adăuga la lege; - instanța de fond a reținut în mod neîntemeiat că reclamantul ar fi desfășurat în anul 2007 activități agricole proprii, care să-i permită obținerea de fonduri europene.

Consiliul Local al comunei Teregova a depus întâmpinare, susținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, din moment ce un ordin al ministrului agriculturii nu poate adăuga dispoziții noi la o lege, ordonanță sau hotărâre a guvernului. Totodată, la cererea instanței de recurs de a proba efectuarea lucrărilor agricole, intimatul-reclamant a depus la dosar copiile actelor privind achiziționarea unui buldozer, tractor cu accesorii, remorcă, precum și pentru efectuarea unor lucrări de amenajare a spațiilor verzi din comuna Teregova, efectuate în perioada septembrie – noiembrie 2008. III. Soluția instanței de recurs. Recursul este întemeiat. Așa cum s-a arătat deja, în expunerea rezumativă prezentată mai sus, prin Decizia nr. 2656771 din 26 iunie 2008 a directorului A.P.I.A.

– Centrul județean Caraș-Severin, a fost aprobată cererea depusă la data de 15 mai 2007 iar Consiliul Local Teregova a beneficiat de suma totală de 754.326,00 lei în condițiile O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe regulamentare care se acordă începând cu anul 2007, iar prin Procesul-verbal nr. 2855 din 4 februarie 2009 întocmit de organele de control din cadrul A.P.I.A. s-a constatat că suma respectivă nu este eligibilă, dispunându-se restituirea acesteia. Măsura restituirii sumei respective a fost menținută prin Decizia nr. 6222 din 3 aprilie 2009 emisă de directorul general al A.P.I.A. prin care a fost respinsă contestația formulată de intimatul-reclamant, reținându-se că, potrivit O.U.G.

nr. 125/2006 și Ordinului nr. 704/2007, Consiliul Local, pentru a beneficia de acordarea sprijinului direct pe suprafața de teren, trebuie, între altele, să exploateze o suprafață de teren prin desfășurarea unei activități proprii în anul 2007. Instanța de fond, admițând acțiunea, a reținut, în esență, că intimatul-reclamant a îndeplinit condițiile legale, realizând, inclusiv, activități agricole proprii pentru suprafața de teren – pajiște, constând în lucrări de îndepărtare a vegetației. Într-adevăr, potrivit art. 7 alin. (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură „Pentru a beneficia de acordarea de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, solicitanții trebuie să fie înscriși în Registrul fermierilor, administrat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăților la termen și să îndeplinească următoarele condiții generale: a) să exploateze un teren agricol cu o suprafață de cel puțin 1 ha, iar suprafața parcelei agricole să fie de cel puțin 0,3 ha.

În cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole, arbuștilor fructiferi, suprafața minimă a parcelei trebuie să fie de cel puțin 0,1 ha”. De asemenea, potrivit art. 6 alin. (1) din Ordinul M.A.D.R.

nr. 704/2007 – privind stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare în sectorul vegetal și pentru abrogarea Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 607/ 2006 pentru aprobarea produselor agricole care beneficiază de plăți naționale, directe complementare, „Consiliile locale pot depune cereri de plată pentru terenurile agricole pe care le administrează și pentru care nu au fost încheiate contracte de arendă, concesiune, închiriere sau pentru care nu se încasează taxe de pășunat, iar pe aceste terenuri consiliile locale trebuie să desfășoare propria activitate agricolă pentru respectarea condițiilor de eligibilitate prevăzute la art. 7 din O.U.G.

nr. 125/2006”. Deci, susținerea intimatului-reclamant că art. 6 alin. (1) din Ordinul nr. 704/2006 ar adăuga o condiție nouă la condițiile prevăzute la art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006 este lipsită de temei, din moment ce acest ordin explică doar faptul că exploatarea unui teren agricol [„să exploateze un teren agricol”, potrivit art. 7 alin. (1) lit. a] din ordonanța de urgență) se poate realiza prin desfășurarea unei activități agricole proprii. Instanța de fond a reținut că intimatul-reclamant a depus acte din care rezultă desfășurarea unor activități agricole proprii, fără a se referi la data efectuării acestora, în situația în care au fost efectuate.

Într-adevăr, documentele la care s-a raportat instanța de fond sunt din perioada 26 august – 11 noiembrie 2008, deci o perioadă cu mult ulterioară datei când a fost depusă cererea formulată de Consiliul Local Teregova – 15 mai 2007, dar ulterior și datei când a fost analizată îndeplinirea condițiilor legale – 26 iunie 2008. Astfel fiind, rezultă că la nivelul anului 2007, așa cum în mod corect au reținut organele de control, intimatul-reclamant nu avea în exploatare și nu a efectuat propria activitate agricolă asupra terenului pentru care a solicitat plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, potrivit O.U.G. nr. 125/2006. De altfel, chiar și documentele depuse în copie nu identifică suprafețele de teren, nici ca situare și nici ca suprafețe, iar situațiile de lucrări se referă la spațiile verzi din comuna Teregova, fără specificarea locațiilor, suprafețelor, etc., ceea ce nu susține realitatea acelor lucrări.

În concluzie, documentele depuse la dosar nu dovedesc, în niciun caz, efectuarea unor lucrări agricole în cursul anului 2007 de către Consiliul Local Teregova pe terenul în litigiu, ceea ce reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 125/2006 și ale art. 6 alin. (1) din Ordinul M.A.D.R. nr. 704/2007, ceea ce constituie o abatere conform art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare și a fondurilor de cofinanțare utilizate necorespunzător, actele administrate atacate fiind legale și temeinice. Astfel fiind, recursul formulat va fi admis, sentința atacată va fi desființată, iar acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.) împotriva sentinței nr. 10 din data de 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și, pe fond, respinge acțiunea ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2010.