ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4910/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4910/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Soluția instanței de fond.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, Consiliul

Local al comunei Teregova a solicitat, în contradictoriu cu Agenția de Plăți și

Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.), suspendarea executării Deciziei nr. 6222

din 3 aprilie 2004 emisă de aceasta din urmă până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei, anularea acestei decizii precum și exonerarea de la

restituirea sumei de 754.326,77 lei.

În motivarea acțiunii, Consiliul

Local al comunei Teregova a arătat că prin Decizia nr. 6222 din 3 aprilie 2004

i se impută suma de 754.326,77 lei acordată ca sprijin pe suprafață de teren

aferent anului 2007.

A mai arătat reclamanta că la data de

2 februarie 2009 o echipă de control a Direcției Antifraudă și Control Intern

din cadrul A.P.I.A. încheie un proces-verbal de constatare care are ca obiect

verificarea condițiilor de legalitate și oportunitate privind acordarea

sprijinului direct pe suprafață, aferent anului 2007, pentru fermele mai mari

de 50 de ha, fiind supusă controlului și cererea reclamantului.

Organul de control a constatat că

prin Decizia nr. 2656771 din 26 iunie 2008 a Directorului General al Agenției

pentru Plăți și Intervenție în Agricultură, că i s-a aprobat în mod nelegal

suma de 754.326,77 lei, nelegalitatea acordării sumei respective fiind

determinată de faptul că nu a desfășurat „activitate agricolă proprie” conform

prevederilor art. 6 alin. (1) al Ordinului ministrului agriculturii și

dezvoltării rurale nr. 704/2007, raportat la neîndeplinirea condițiilor de

eligibilitate prevăzute de către O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor

de plăți directe și plăți naționale […].

Arată reclamantul că procesul verbal

a fost contestat în termenul legal, contestația reclamantului fiind respinsă

prin Decizia nr. 6222 din 03 aprilie 2009 pe care o contestă prin prezenta

acțiune.

Se mai arată că, deși în legislația

internă invocată în procesul verbal de control nu se definește ce înseamnă

«activitate agricolă proprie», organul de control trebuia să se raporteze la

dispozițiile art. 2 lit. c) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului

de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul

politicii agricole comune si de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru

agricultori care prevăd: „c) activitate agricolă” producția, creșterea sau

cultura produselor agricole sau menținerea terenurilor în condiții agricole și

de mediu, așa cum sunt definite în art. 5”.

În drept a invocat prevederile art. 218

C. proc. fisc. și Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Prin întâmpinarea formulată, Agenția

de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată, susținând că reclamantul trebuia să respecte prevederile art. 7

din O.U.G. nr. 125/2006 și art. 6 alin. (1) din O.M.A.D.R. nr. 704/2007.

Sprijinul financiar de care a

beneficiat reclamantul, în baza cererii de plată nr. 113 depusă la data de 15

mai 2007, a fost în sumă totală de 754.326,77 lei (anume, 552073.19 lei din

fondul F.E.G.A. și 165847,93 lei din fondul FADR, 36405,64 lei bugetul

național-cofinanțare F.A.D.R.) în urma controlului realizat de Direcția Antifraudă

și Control intern s-a emis Procesul-verbal de Constatare nr. 164 din 04

februarie 2009, deoarece reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor

de eligibilitate stabilite de actele normative în virtutea cărora se acordă

plățile respective, stabilindu-se în sarcina acestuia un debit în valoare de

754.326,77 lei.

Pârâta a mai susținut că în urma

verificărilor efectuate s-a constatat că datele înscrise în cerere nu sunt

reale, fermierul nu face dovada utilizării suprafeței declarate, actele

prezentate dovedesc existența unui drept de folosință, dar nu dovedesc

desfășurarea de activități agricole proprii.

În ceea ce privește suspendarea

actului administrativ - Decizia nr. 6222 din 03 aprilie 2009, pârâta a arătat

că în cauză nu sunt întrunite cele două cerințe esențiale ale suspendării

actului administrativ, referitoare la cazuri bine justificate și la iminența

unei pagube, potrivit art. 14 alin. (1) al Legii nr. 554/2004 rezultă că pentru

soluționarea favorabilă a cererii de suspendare.

Se mai arată că reclamantul nu face

referire la vreo probă din care să rezulte pe de o parte, existența unui caz

bine justificat, iar pe de altă parte, nu rezultă că prin executarea actului

administrativ, reclamantul ar suferi o paguba iminentă.

Curtea de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 10 din data de 14

ianuarie 2010 , a admis în parte acțiunea, a anulat decizia nr. 6222 din 03

aprilie 2009 și a exonerat reclamantul de la plata sumei de 754.326,77 lei.

Totodată, a respins cererea

reclamantului privind suspendarea executării deciziei și a obligat pârâta la

plata către reclamant a sumei de 3580,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată

ocazionate cu prezentul litigiu.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele:

Prin O.U.G. nr. 125/2006 s-au

aprobat schemele de plăți directe și plățile naționale directe complementare

acordate în agricultură începând cu anul 2007 iar potrivit art. 5 alin. (1)

schema de plată unică pe suprafață constă în acordarea unei sume uniforme pe

hectar, plătibilă o dată pe an decuplată total de producție. Suprafețele

agricole eligibile, deci pentru care se pot aproba asemenea scheme de plată pot

avea mai multe categorii de folosință printre care și aceea de pajiști

permanente – pășuni și fânețe, acestea reprezentând terenuri utilizate pentru

pășunatul animalelor sau pentru producerea de furaje [art. 5 alin. (3) lit. b)].

Arată prima instanță că în baza

acestor dispoziții legale reclamantul a formulat cererea de plată pentru

suprafețele de teren reprezentând fânețe și a făcut dovada prin actele depuse

la dosar că a procedat la menținerea în bune condiții a terenurilor respective

prin aceea că a procedat la organizarea unei licitații pentru efectuarea

lucrărilor de îndepărtarea a vegetației neproductive de pe pășunea comunală,

fiind încheiat și Contractul de lucrări nr. 2766 din 14 octombrie 2008 în baza

căruia s-au efectuat plăți din sumele astfel primite.

Conform art. 13 din O.U.G. nr. 125/2006,

modul de implementare, condițiile specifice, criteriile de eligibilitate și

termenii de referință pentru aplicarea schemelor de plăți directe se stabilesc

în acord cu reglementările comunitare în domeniu prin ordin al ministrului

agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale iar prin Ordinul M.A.D.R. nr. 704/2007,

art. 6 alin. (1) se stabilește faptul că se pot depune cereri de plată de către

consiliile locale pentru terenurile agricole pe care le administrează și pentru

care nu au fost încheiate contracte de arendă, concesiune, închiriere sau

pentru care nu se încasează taxe de pășunat, iar pe aceste terenuri consiliile

locale trebuie să desfășoare activitatea agricolă proprie cu respectarea

condițiilor prevăzute la art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006.

Din interpretarea coroborată a acestor

dispoziții legale instanța a reținut faptul că potrivit art. 2 lit. c) din

Regulamentul C.E. nr. 1782/2003 al Consiliului de stabilire a normelor comune

pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de

stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori la noțiunea de

activitate agricolă este cuprinsă nu numai producția, creșterea sau cultura

produselor agricole dar și menținerea terenurilor în condiții agricole și de

mediu așa cum sunt definite în art. 5, iar potrivit Ordinului M.A.P.M. nr. 152/2004

pct. 2 activitatea agricolă este definită ca reprezentând cultivarea plantelor,

creșterea și îngrijirea animalelor sau menținerea terenurilor în bună stare

agricolă ori ambientală în conformitate cu reglementările europene.

Din interpretarea acestor dispoziții

legale rezultă că în cazul concret al reclamantului care a obținut acordarea

unei scheme de plăți pentru terenuri reprezentând pășuni/fânețe activitatea

agricolă proprie constă în menținerea terenului în bună stare agricolă ori

ambientală, concluzie care este confirmată de adresa nr. 22716 din 21 iulie 2009

emisă de A.P.I.A. în care se arată că pentru terenurile respective consiliile

locale își vor pierde eligibilitatea dacă se constată că terenurile pentru care

au solicitat plăți sunt utilizate în scop agricol productiv de către alți

fermieri.

Referitor la cererea de suspendare a

executării deciziei atacate, instanța a constat că a rămas fără obiect.

De asemenea, prin aplicarea art. 274

C. proc. civ., instanța a obligat pârâta la plata corespunzătoare a

cheltuielilor de judecată în sumă de 3580,3 lei reprezentând onorariu

avocațial, conform facturii aflată la fila 107 din dosar, 10 lei taxă timbru și

0,3 lei timbru judiciar.

II. Calea de atac exercitată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură (A.P.I.A.), care

a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. și

a susținut, în esență, următoarele critici:

- instanța de fond a reținut în mod

greșit că Ordinul nr. 704/2007 ar adăuga la lege;

- instanța de fond a reținut în mod

neîntemeiat că reclamantul ar fi desfășurat în anul 2007 activități agricole

proprii, care să-i permită obținerea de fonduri europene.

Consiliul Local al comunei Teregova

a depus întâmpinare, susținând că soluția instanței de fond este legală și

temeinică, din moment ce un ordin al ministrului agriculturii nu poate adăuga

dispoziții noi la o lege, ordonanță sau hotărâre a guvernului.

Totodată, la cererea instanței de

recurs de a proba efectuarea lucrărilor agricole, intimatul-reclamant a depus

la dosar copiile actelor privind achiziționarea unui buldozer, tractor cu

accesorii, remorcă, precum și pentru efectuarea unor lucrări de amenajare a spațiilor

verzi din comuna Teregova, efectuate în perioada septembrie – noiembrie 2008.

III. Soluția instanței de recurs.

Recursul este întemeiat.

Așa cum s-a arătat deja, în

expunerea rezumativă prezentată mai sus, prin Decizia nr. 2656771 din 26 iunie 2008

a directorului A.P.I.A. – Centrul județean Caraș-Severin, a fost aprobată cererea

depusă la data de 15 mai 2007 iar Consiliul Local Teregova a beneficiat de suma

totală de 754.326,00 lei în condițiile O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea

schemelor de plăți directe și plăți naționale directe regulamentare care se

acordă începând cu anul 2007, iar prin Procesul-verbal nr. 2855 din 4 februarie

2009 întocmit de organele de control din cadrul A.P.I.A. s-a constatat că suma

respectivă nu este eligibilă, dispunându-se restituirea acesteia.

Măsura restituirii sumei respective

a fost menținută prin Decizia nr. 6222 din 3 aprilie 2009 emisă de directorul

general al A.P.I.A. prin care a fost respinsă contestația formulată de

intimatul-reclamant, reținându-se că, potrivit O.U.G. nr. 125/2006 și Ordinului

nr. 704/2007, Consiliul Local, pentru a beneficia de acordarea sprijinului

direct pe suprafața de teren, trebuie, între altele, să exploateze o suprafață

de teren prin desfășurarea unei activități proprii în anul 2007.

Instanța de fond, admițând acțiunea,

a reținut, în esență, că intimatul-reclamant a îndeplinit condițiile legale,

realizând, inclusiv, activități agricole proprii pentru suprafața de teren –

pajiște, constând în lucrări de îndepărtare a vegetației.

Într-adevăr, potrivit art. 7 alin. (1)

lit. a) din O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și

plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând

cu anul 2007 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile

agricole și alte forme de asociere în agricultură „Pentru a beneficia de

acordarea de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, solicitanții

trebuie să fie înscriși în Registrul fermierilor, administrat de Agenția de Plăți

și Intervenție pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăților la

termen și să îndeplinească următoarele condiții generale:

a) să exploateze un teren agricol cu

o suprafață de cel puțin 1 ha, iar suprafața parcelei agricole să fie de cel puțin

0,3 ha. În cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor

pomicole, pepinierelor viticole, arbuștilor fructiferi, suprafața minimă a

parcelei trebuie să fie de cel puțin 0,1 ha”.

De asemenea, potrivit art. 6 alin. (1)

din Ordinul M.A.D.R. nr. 704/2007 – privind stabilirea modului de implementare,

a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea

schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare în sectorul

vegetal și pentru abrogarea Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor și

dezvoltării rurale nr. 607/ 2006 pentru aprobarea produselor agricole care

beneficiază de plăți naționale, directe complementare, „Consiliile locale pot

depune cereri de plată pentru terenurile agricole pe care le administrează și

pentru care nu au fost încheiate contracte de arendă, concesiune, închiriere

sau pentru care nu se încasează taxe de pășunat, iar pe aceste terenuri

consiliile locale trebuie să desfășoare propria activitate agricolă pentru

respectarea condițiilor de eligibilitate prevăzute la art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006”.

Deci, susținerea

intimatului-reclamant că art. 6 alin. (1) din Ordinul nr. 704/2006 ar adăuga o

condiție nouă la condițiile prevăzute la art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006 este

lipsită de temei, din moment ce acest ordin explică doar faptul că exploatarea

unui teren agricol [„să exploateze un teren agricol”, potrivit art. 7 alin. (1)

lit. a] din ordonanța de urgență) se poate realiza prin desfășurarea unei

activități agricole proprii.

Instanța de fond a reținut că

intimatul-reclamant a depus acte din care rezultă desfășurarea unor activități

agricole proprii, fără a se referi la data efectuării acestora, în situația în

care au fost efectuate.

Într-adevăr, documentele la care s-a

raportat instanța de fond sunt din perioada 26 august – 11 noiembrie 2008, deci

o perioadă cu mult ulterioară datei când a fost depusă cererea formulată de

Consiliul Local Teregova – 15 mai 2007, dar ulterior și datei când a fost

analizată îndeplinirea condițiilor legale – 26 iunie 2008.

Astfel fiind, rezultă că la nivelul

anului 2007, așa cum în mod corect au reținut organele de control,

intimatul-reclamant nu avea în exploatare și nu a efectuat propria activitate

agricolă asupra terenului pentru care a solicitat plăți în cadrul schemelor de

plată unică pe suprafață, potrivit O.U.G. nr. 125/2006.

De altfel, chiar și documentele

depuse în copie nu identifică suprafețele de teren, nici ca situare și nici ca

suprafețe, iar situațiile de lucrări se referă la spațiile verzi din comuna

Teregova, fără specificarea locațiilor, suprafețelor, etc., ceea ce nu susține

realitatea acelor lucrări.

În concluzie, documentele depuse la

dosar nu dovedesc, în niciun caz, efectuarea unor lucrări agricole în cursul

anului 2007 de către Consiliul Local Teregova pe terenul în litigiu, ceea ce

reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 125/2006

și ale art. 6 alin. (1) din Ordinul M.A.D.R. nr. 704/2007, ceea ce constituie o

abatere conform art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și

recuperarea fondurilor comunitare și a fondurilor de cofinanțare utilizate

necorespunzător, actele administrate atacate fiind legale și temeinice.

Astfel fiind, recursul formulat va

fi admis, sentința atacată va fi desființată, iar acțiunea va fi respinsă ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.) împotriva sentinței

nr. 10 din data de 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, pe

fond, respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 noiembrie 2010.