ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6222/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 204 din 14 mai 2003, Tribunalul Dâmbovița a respins, ca nefondată, cererea de amânare a executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 210 din 31 mai 2002 a Tribunalului Dâmbovița, formulată de condamnatul M.L.D. În esență, s-a motivat, că în raport de concluziile expertizei medico-legale efectuată de I.M.L. Cluj Napoca, prin care s-a precizat că afecțiunile de care suferă condamnatul se pot trata în rețeaua D.G.P., cererea condamnatului este nefondată, neîncadrându-se în condiția cerută de textul art. 453 lit. a) C. proc. pen.

Hotărârea primei instanțe a fost apelată de condamnatul M.L.D., care a fost reprezentat de apărătorul său ales și care a solicitat completarea probelor, în sensul efectuării unei noi expertize medico-legale care să stabilească bolile de care suferă condamnatul și dacă față de aceste afecțiuni se poate suporta sau nu regimul de detenție. Pe fond, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și admiterea cererii de amânarea executării pedepsei pentru motive medicale. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de apel invocate, Curtea a constatat că cererea condamnatului nu este întemeiată, întrucât, din raportul de expertiză medico-legală efectuată în cauză, a rezultat că apelantul prezintă diagnosticul: diabet zaharat tip I dezechilibrat, obezitate grupa I risc crescut HTA gr.

III risc crescut, boli care nu se regăsesc și în ultimul act medical din 20 august 2004 depus la dosar. Prin decizia penală nr. 400 din 15 septembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 4316/2004, Curtea de Apel Ploiești, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul M.L.D. Acesta, în termen legal, a formulat recurs pe care l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. El a reiterat motivele din cerere și apel, solicitând casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probelor. Recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare. În raport de prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., instanța poate să dispună amânarea executării pedepsei privative de libertate numai dacă se constată printr-o expertiză medico-legală că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa.

Or, din raportul de expertiză medico-legală depus la dosar, rezultă că afecțiunile pe care le prezintă condamnatul pot fi tratate în rețeaua sanitară a D.G.P. (devenită A.N.P.). Prin urmare, hotărârile atacate sunt legale și temeinice, astfel că recursul condamnatului urmează a fi respins cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.L.D. împotriva deciziei penale nr. 400 din 15 septembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă pe recurent la plata sumei de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 noiembrie 2004.