ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1823/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 361 din 9

decembrie 2003, Tribunalul Tulcea a respins, ca nefondată, cererea formulată de

condamnatul R.N. privind întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare,

aplicată de Tribunalul Tulcea pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

executare a reținut că, la data de 11 iunie 2003, condamnatul R.N. a solicitat

întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare, susținând că este grav

bolnav, în sensul că este cardiac și a suferit recent o pareză pe partea dreaptă

a corpului, împrejurări în raport de care este necesară supravegherea medicală

permanentă și ajutorul familiei.

În cauză s-a dispus efectuarea unei

expertize medico-legale având ca obiective stabilirea afecțiunilor de care

suferă condamnatul, dacă afecțiunile constatate pot fi tratate în rețeaua

sanitară a D.G.P. și dacă acestea îl pun în imposibilitate de a continua

executarea pedepsei.

Prin raportul de expertiză

medico-legală s-a stabilit că numitul R.N. suferă de hemipareză dreaptă cu

afazie mixtă, predominant expresivă post AVC emisfera stângă. S-a mai constatat

că acesta prezintă elemente de cardiopatie ischemică cronică, cu modificări EKG

de ischemie difuză, insuficiență ventriculară stângă.

Nu s-a recomandat întreruperea

executării pedepsei, concluziile raportului menționat fiind, în sensul că

numitul R.N. poate fi tratat în rețeaua medicală a D.G.P. și că, în raport de

afecțiunile constatate, acesta nu este în imposibilitate de a executa pedeapsa.

În raport de constatările și

concluziile raportului de expertiză medico-legală, instanța de executare a

apreciat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile art. 453 lit. a) C. proc.

pen. Astfel, condamnatul este grav bolnav, dar afecțiunile menționate nu îl pun

în imposibilitate de a executa pedeapsa, acestea putând fi tratate în rețeaua

medicală a D.G.P.

Împotriva hotărârii primei instanțe,

condamnatul a formulat apel, reiterând enumerarea afecțiunilor medicale de care

suferă și susținând că acestea pot fi tratate în penitenciar. De asemenea,

acesta a arătat că a executat un an și 6 luni din pedeapsă, perioadă în care nu

s-a făcut nici un raport, în sensul neconformării acestuia regulilor specifice

locului de detenție.

Curtea de Apel Constanța, secția

penală, prin decizia nr. 16/ P din 23 ianuarie 2004, a respins apelul ca

nefondat.

În motivarea deciziei pronunțate,

instanța de apel a reținut că apelantul se află în executarea pedepsei de 7

ani, aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie.

Din raportul de expertiză

medico-legală a rezultat că afecțiunile de care suferă condamnatul pot fi

tratate în rețeaua medicală a D.G.P.

Ca atare, în mod corect instanța de

executare a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 455 C.

proc. pen., cu referire la art. 453 lit. a) din același cod.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

condamnatul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris, la termenul de

judecată a căii de atac, arătând că lasă soluția la aprecierea instanței de

judecată.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

În baza dispozițiilor art. 455,

raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întreruperea executării

pedepsei închisorii poate fi dispusă numai când se constată, pe baza unei

expertize medicale că, cel condamnat suferă de o boală care îl pune în

imposibilitate de a executa pedeapsa.

Din expertiza medico-legală

efectuată în cauză a rezultat că bolile de care suferă condamnatul pot fi

tratate în rețeaua sanitară a D.G.P. și că acestea nu îl pun în imposibilitatea

de a executa pedeapsa.

Așa fiind, în mod corect cererea acestuia, apreciată

ca neîntrunind condițiile art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., a fost respinsă de instanța de executare, ca neîntemeiată.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge recursul declarat de condamnatul R.N., ca nefondat.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2)

din același cod, recurentul va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul R.N. împotriva deciziei penale nr. 16/ P din 23

ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța.

Obligă pe recurent să plătească statului

suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

aprilie 2004.