ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4727/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 22 din 4

februarie 2004, Tribunalul Suceava a respins, ca nefondată, cererea condamnatului

G.Ș. de amânare a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată, prin

sentința penală nr. 79 din 17 mai 2000 a Tribunalului Suceava, definitivă prin

respingerea apelului și recursului.

În motivarea cererii sale,

condamnatul a invocat cazul de amânare, prevăzut de art. 453 lit. a) C. proc.

pen., respectiv boala de care suferă și care îl pune în imposibilitate de a

executa pedeapsa.

Pentru a respinge cererea, instanța

a avut în vedere noua expertiză medico-legală efectuată de Institutul Național

de Medicină Legală Mina Minovici București, din ale cărei concluzii rezultă că

afecțiunile de care suferă condamnatul, deși grave, pot fi tratate și în cadrul

rețelei sanitare a Direcției Generale a Penitenciarelor, fie la nivelul unui

spital, prin internare, în cazul agravării stării clinice sau pentru

reevaluarea periodică, fie la nivelul staționarului infirmeriei locului de

detenție, sus-numitul fiind inapt efort.

Apelul condamnatului a fost respins

prin decizia penală nr. 118 din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava.

Decizia sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către condamnat, criticând-o pentru netemeinicie, motivat

de faptul că nu s-a ținut seama de evoluția bolilor de care suferă condamnatul,

ulterioară efectuării expertizei medicale și în raport de care starea sănătății

sale s-a agravat, solicitând casarea hotărârii criticate și trimiterea cauzei

spre rejudecare.

Verificând hotărârea criticată, pe

baza materialului de la dosar și a înscrisurilor prezentate, Curtea constată că

recursul este fondat.

Așa cum rezultă din dosarele formate

urmare cererilor anterioare ale condamnatului G.Ș., acesta în perioada

2001-2003 a beneficiat de 4 hotărâri de amânare a executării pedepsei, toate

pentru cazul, prevăzut de art. 453 lit. a) C. proc. pen.

Expertizele medico-legale efectuate

au relevat multiplele afecțiuni cronice ale condamnatului, în prezent în vârstă

de 73 ani, care au prognostic evolutiv rezervat, dintre care afecțiunile

cardio-vasculare și neurologice necesită tratament medicamentos continuu, sub

supraveghere medicală de specialitate cu recomandarea efectuării acesteia în

rețeaua Ministerului Sănătății.

Expertiza medico-legală din data de

16 ianuarie 2004 efectuată la Institutul Național de Medicină Legală Mina

Minovici București, avută în vedere de instanța de fond în soluționarea

prezentei cereri de amânare a executării pedepsei, confirmă diagnosticul de

ateroscleroză sistemică cu determinări coronariene (cardiopatie ischemică

cronică, infarct miocardic, angorpost infarct), cerebrale (accident vasculat

cerebral), periferice, boală artrozică vertebro-periferică, emfizem pulmonar,

glaucom, cataractă, etc.

Dintre toate acestea, afecțiunea

cardio-vasculară este gravă, susceptibilă de complicații redutabile, posibil

mortale, ce pot surveni indiferent dacă sus-numitul se află sau nu în detenție,

în lipsa respectării recomandărilor medicale, concluzionându-se, totuși că

asistența medicală poate fi acordată, cu condiționări, și în rețeaua sanitară a

D.G.P.

Ulterior acestei hotărâri, însă,

condamnatul, datorită agravării stării sănătății a fost reinternat în spital în

perioadele 24 martie 2004 – 3 aprilie 2004, 23 iulie 2004 – 2 august 2004 și 24

- 30 august 2004, ultima internare fiind urmare pierderii cunoștinței cu

fracturi costale și politraumatism cerebral, așa cum rezultă din înscrisurile

depuse la dosar.

În raport de aceste date medicale

ulterioare, Curtea apreciază că în cauză se impune efectuarea unei noi

expertize medico-legale care, având în vedere diagnosticul, evoluția și starea

actuală a sănătății, să stabilească dacă, față de bolile de care suferă,

condamnatul se află în imposibilitatea de a executa pedeapsa.

Față de cele ce preced, admițând

recursul condamnatului, vor fi casate decizia penală nr. 118 din 19 aprilie

2004, a Curții de Apel Suceava și sentința penală nr. 22 din 4 februarie 2004 a

Tribunalului Suceava și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunalul

menționat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

condamnatul G.Ș., împotriva deciziei penale nr. 118 din 19 aprilie 2004 a

Curții de Apel Suceava.

Casează hotărârea atacată precum și

sentința penală nr. 22 din 4 februarie 2004 a Tribunalului Suceava și trimite

cauza spre rejudecare la Tribunalul Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 septembrie 2004.