ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4727/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 22 din 4 februarie 2004, Tribunalul Suceava a respins, ca nefondată, cererea condamnatului G.Ș. de amânare a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată, prin sentința penală nr. 79 din 17 mai 2000 a Tribunalului Suceava, definitivă prin respingerea apelului și recursului. În motivarea cererii sale, condamnatul a invocat cazul de amânare, prevăzut de art. 453 lit. a) C. proc. pen., respectiv boala de care suferă și care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.

Pentru a respinge cererea, instanța a avut în vedere noua expertiză medico-legală efectuată de Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici București, din ale cărei concluzii rezultă că afecțiunile de care suferă condamnatul, deși grave, pot fi tratate și în cadrul rețelei sanitare a Direcției Generale a Penitenciarelor, fie la nivelul unui spital, prin internare, în cazul agravării stării clinice sau pentru reevaluarea periodică, fie la nivelul staționarului infirmeriei locului de detenție, sus-numitul fiind inapt efort. Apelul condamnatului a fost respins prin decizia penală nr. 118 din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava.

Decizia sus-menționată a fost atacată cu recurs de către condamnat, criticând-o pentru netemeinicie, motivat de faptul că nu s-a ținut seama de evoluția bolilor de care suferă condamnatul, ulterioară efectuării expertizei medicale și în raport de care starea sănătății sale s-a agravat, solicitând casarea hotărârii criticate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Verificând hotărârea criticată, pe baza materialului de la dosar și a înscrisurilor prezentate, Curtea constată că recursul este fondat. Așa cum rezultă din dosarele formate urmare cererilor anterioare ale condamnatului G.Ș., acesta în perioada 2001-2003 a beneficiat de 4 hotărâri de amânare a executării pedepsei, toate pentru cazul, prevăzut de art. 453 lit. a) C. proc.

pen. Expertizele medico-legale efectuate au relevat multiplele afecțiuni cronice ale condamnatului, în prezent în vârstă de 73 ani, care au prognostic evolutiv rezervat, dintre care afecțiunile cardio-vasculare și neurologice necesită tratament medicamentos continuu, sub supraveghere medicală de specialitate cu recomandarea efectuării acesteia în rețeaua Ministerului Sănătății.

Expertiza medico-legală din data de 16 ianuarie 2004 efectuată la Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici București, avută în vedere de instanța de fond în soluționarea prezentei cereri de amânare a executării pedepsei, confirmă diagnosticul de ateroscleroză sistemică cu determinări coronariene (cardiopatie ischemică cronică, infarct miocardic, angorpost infarct), cerebrale (accident vasculat cerebral), periferice, boală artrozică vertebro-periferică, emfizem pulmonar, glaucom, cataractă, etc. Dintre toate acestea, afecțiunea cardio-vasculară este gravă, susceptibilă de complicații redutabile, posibil mortale, ce pot surveni indiferent dacă sus-numitul se află sau nu în detenție, în lipsa respectării recomandărilor medicale, concluzionându-se, totuși că asistența medicală poate fi acordată, cu condiționări, și în rețeaua sanitară a D.G.P.

Ulterior acestei hotărâri, însă, condamnatul, datorită agravării stării sănătății a fost reinternat în spital în perioadele 24 martie 2004 – 3 aprilie 2004, 23 iulie 2004 – 2 august 2004 și 24 - 30 august 2004, ultima internare fiind urmare pierderii cunoștinței cu fracturi costale și politraumatism cerebral, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. În raport de aceste date medicale ulterioare, Curtea apreciază că în cauză se impune efectuarea unei noi expertize medico-legale care, având în vedere diagnosticul, evoluția și starea actuală a sănătății, să stabilească dacă, față de bolile de care suferă, condamnatul se află în imposibilitatea de a executa pedeapsa. Față de cele ce preced, admițând recursul condamnatului, vor fi casate decizia penală nr. 118 din 19 aprilie 2004, a Curții de Apel Suceava și sentința penală nr. 22 din 4 februarie 2004 a Tribunalului Suceava și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunalul menționat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de condamnatul G.Ș., împotriva deciziei penale nr. 118 din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava. Casează hotărârea atacată precum și sentința penală nr. 22 din 4 februarie 2004 a Tribunalului Suceava și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Suceava. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie 2004.